YouVersion
Pictograma căutare

Osea 11:1-9

Osea 11:1-9 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

„Atunci când Israel era doar un copil, îl iubeam; și Mi-am chemat fiul din Egipt! Dar cu cât îi chemam mai mult, cu atât ei se îndepărtau de Mine. Ofereau baalilor animale ca sacrificiu; și ardeau tămâie idolilor. Eu am fost Cel care l-am luat de mâini pe Efraim și l-am învățat să meargă. Dar el nu a fost capabil să înțeleagă că Eu l-am vindecat. I-am tras cu funii omenești: cu legături de dragoste. M-am comportat cu ei ca aceia care ridică jugul de pe umeri; și M-am aplecat spre ei ca să îi hrănesc. Dar oare nu se vor întoarce pe teritoriul Egiptului și nu va fi asirianul regele lor – pentru că au refuzat să își rezolve problema păcatelor lor? Se va declanșa dezastrul cu sabia în orașele lor. Li se vor distruge zăvoarele porților; și vor fi devorați – din cauza planurilor lor rele. Poporul Meu este decis să Îmi întoarcă spatele. Din această cauză, chiar dacă vor striga la Cel Foarte Înalt, în niciun caz El nu îi va înălța. Totuși, cum să te dau, Efraim? Cum să te predau, Israel? Cum aș putea să îți fac ca în cazul Admei? Cum să Îmi permit să mă comport cu tine ca și cu Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot interiorul Mi se mișcă de milă. Nu voi lucra așa cum Îmi sugerează marea Mea mânie. Nu Mă voi întoarce să îl distrug (total) pe Efraim – pentru că Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Cel sfânt din mijlocul tău; și nu voi veni cu mânie (la tine).

Partajează
Citește Osea 11

Osea 11:1-9 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Când era tânăr Israel, Eu îl iubisem mult, pe el Și din Egipt, atuncea, Eu Chematu-l-am pe fiul Meu. Cu cât prorocii îi chemau, Cu-atât mai mult se depărtau. Tămâie-au dus idolilor Și au dat jertfe Baalilor. Să meargă, Eu l-am învățat Pe Efraim; l-am ridicat În brațe, dar nu au văzut Că sănătos Eu l-am făcut. I-am tras cu funii pământești – Cu legături ce-s omenești – I-am tras cu frânghia pe care Numai iubirea o mai are, Iar pentru ei M-am arătat A fi Cel cari le-a ridicat Jugul cel greu ce l-au avut, Pe cari în gură l-au ținut. Asupra lor M-am aplecat Și de mâncare Eu le-am dat. La Egipteni în țară-apoi, N-au să se-ntoarcă înapoi, Dar au să-l aibă așezat Pe-Asirian, drept împărat, Pentru că n-au voit – văd bine – Să se întoarcă iar, la Mine. Sabia o să năvălească Asupră-le, să nimicească Cetățile ăstui popor Și pe al lui sprijinitor, Din pricină că au făcut Planuri care nu Mi-au plăcut. Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat. Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc. Iată că nu am să-ți fac ție, După aprinsa Mea mânie. Pe Efraim, nu-l zdrobesc Eu, Pentru că Eu sunt Dumnezeu Și nicidecum un om. Eu sânt – În mijlocul tău – al tău Sfânt Și nu am să Mă repezesc Asupră-ți, să te prăpădesc.

Partajează
Citește Osea 11