Osea 11:1-9

Când era tânăr Israél, îl iubeam și din Egipt l-am chemat pe fiul meu. Dar cu cât [mai mult] îi chemam, cu atât [mai mult] mergeau după ei: Baálilor le aduceau jertfe și idolilor le ardeau tămâie. Eu l-am învățat pe Efraím să meargă; ei îl luau pe brațele lor și nu au cunoscut că eu i-am vindecat. Cu legături omenești îi trăgeam, cu corzi de iubire. Am fost pentru ei precum cei care îi ridică jugul pe umeri, deși eu mă înclinam asupra lor ca să-i hrănesc. Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului și un asirián va fi regele lor, pentru că au refuzat să se întoarcă. Sabia se va învârti în cetățile ei, le va nimici drugii și-i va devora din cauza planurilor lor. Poporul meu este pornit să se îndepărteze de mine; sunt chemați spre cel care este deasupra, dar nimeni nu-i face să se ridice. Cum să te dau, Efraím? Cum să te las, Israél? Cum să te fac ca pe Admá sau să te consider vinovat ca pe Țeboím? Inima se întoarce în mine și măruntaiele mele se încălzesc împreună. Nu voi face după mânia mea aprinsă, nu-l voi nimici pe Efraím, pentru că eu sunt Dumnezeu, și nu om, Cel Sfânt în mijlocul tău: nu voi veni împotriva cetății.