Osea 11:1-9

„Atunci când Israel era doar un copil, îl iubeam; și Mi-am chemat fiul din Egipt! Dar cu cât îi chemam mai mult, cu atât ei se îndepărtau de Mine. Ofereau baalilor animale ca sacrificiu; și ardeau tămâie idolilor. Eu am fost Cel care l-am luat de mâini pe Efraim și l-am învățat să meargă. Dar el nu a fost capabil să înțeleagă că Eu l-am vindecat. I-am tras cu funii omenești: cu legături de dragoste. M-am comportat cu ei ca aceia care ridică jugul de pe umeri; și M-am aplecat spre ei ca să îi hrănesc. Dar oare nu se vor întoarce pe teritoriul Egiptului și nu va fi asirianul regele lor – pentru că au refuzat să își rezolve problema păcatelor lor? Se va declanșa dezastrul cu sabia în orașele lor. Li se vor distruge zăvoarele porților; și vor fi devorați – din cauza planurilor lor rele. Poporul Meu este decis să Îmi întoarcă spatele. Din această cauză, chiar dacă vor striga la Cel Foarte Înalt, în niciun caz El nu îi va înălța. Totuși, cum să te dau, Efraim? Cum să te predau, Israel? Cum aș putea să îți fac ca în cazul Admei? Cum să Îmi permit să mă comport cu tine ca și cu Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot interiorul Mi se mișcă de milă. Nu voi lucra așa cum Îmi sugerează marea Mea mânie. Nu Mă voi întoarce să îl distrug (total) pe Efraim – pentru că Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Cel sfânt din mijlocul tău; și nu voi veni cu mânie (la tine).