Geneza 25:21-34
Geneza 25:21-34 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Isaac l-a implorat pe DOMNUL pentru soția lui, pentru că era stearpă; și DOMNUL s-a lăsat înduplecat de el; și Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată. Și copiii se luptau înăuntrul ei; și ea a spus: Dacă este așa, de ce sunt eu astfel? Și ea s-a dus să întrebe pe DOMNUL. Și DOMNUL i-a spus: Două națiuni sunt în pântecele tău și două feluri de popoare se vor separa din adâncurile tale; și un popor va fi mai tare decât celălalt popor; și cel mai în vârstă va servi pe cel mai tânăr. Și când i s-au împlinit zilele să nască, iată, erau gemeni în pântecele ei. Și primul a ieșit roșu, peste tot ca un veșmânt păros; și i-au pus numele, Esau. Și după aceea a ieșit fratele său și mâna lui ținea călcâiul lui Esau; și i-au pus numele Iacob; și Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când ea i-a născut. Și băieții au crescut și Esau era un vânător iscusit, un bărbat al câmpului; iar Iacob era un bărbat blând, locuind în corturi. Și Isaac iubea pe Esau, deoarece mânca din vânatul lui; dar Rebeca iubea pe Iacob. Și Iacob a fiert o supă și Esau a venit de la câmp și era leșinat; Și Esau a spus lui Iacob: Hrănește-mă, te rog, cu supă aceea roșie; căci sunt leșinat; de aceea i-a pus numele Edom. Și Iacob a spus: Vinde-mi astăzi dreptul tău de întâi născut. Și Esau a spus: Iată, eu sunt pe moarte și la ce îmi folosește acest drept de întâi născut? Și Iacob a spus: Jură-mi astăzi; și el i-a jurat și i-a vândut dreptul său de întâi născut lui Iacob. Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine și supă de linte; și a mâncat și a băut și s-a ridicat și a plecat; astfel Esau a disprețuit dreptul său de întâi născut.
Geneza 25:21-34 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Isaac s‑a rugat DOMNULUI pentru nevasta sa, fiindcă nu putea avea copii, și DOMNUL l‑a ascultat, iar Rebeca, nevasta sa, a rămas însărcinată. Copiii se înghionteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă‑i așa, de ce mai sunt însărcinată?” S‑a dus să‑L întrebe pe DOMNUL, iar DOMNUL i‑a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău și două popoare din tine se vor despărți. Unul va fi mai puternic decât celălalt, iar cel mare va sluji celui mic.” S‑au împlinit zilele când urma să nască; și, iată, în pântecele ei erau doi gemeni. Cel care a ieșit primul era foarte roșcovan, ca o manta de păr; de aceea i‑au pus numele Esau. Apoi a ieșit fratele său, care‑l ținea cu mâna de călcâi; de aceea i‑au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când s‑au născut ei. Băieții s‑au făcut mari: Esau a ajuns un vânător iscusit, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp, în vreme ce Iacov era un om așezat și locuia în corturi. Isaac îl iubea pe Esau, pentru că îi plăcea să mănânce din vânatul lui. Rebeca însă îl iubea mai mult pe Iacov. Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s‑a întors de pe câmp frânt de oboseală și i‑a zis lui Iacov: „Dă‑mi, te rog, să sorb pe săturate din ciorba asta roșie‑roșie, fiindcă sunt frânt de oboseală!” (De aceea i s‑a dat lui Esau numele Edom). Iacov a zis: „Vinde‑mi acum dreptul tău de întâi născut!” Esau a răspuns: „Iată, mai am puțin și mor! La ce bun dreptul acesta de întâi născut?” Și Iacov a zis: „Jură‑mi acum!” Esau i‑a jurat și astfel i‑a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut. Atunci, Iacov i‑a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut; apoi s‑a sculat și a plecat. Astfel și‑a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.
Geneza 25:21-34 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă, și Domnul l-a ascultat: nevasta sa, Rebeca, a rămas însărcinată. Copiii se băteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să-L întrebe pe Domnul. Și Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău și două noroade se vor despărți la ieșirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt, și cel mai mare îi va sluji celui mai mic.” S-au împlinit zilele când avea să nască; și iată că în pântecele ei erau doi gemeni. Cel dintâi a ieșit roșu de tot, ca o manta de păr, și de aceea i-au pus numele Esau. Apoi a ieșit fratele său, care îl ținea cu mâna de călcâi pe Esau, și de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei. Băieții aceștia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniștit, care stătea acasă în corturi. Isaac îl iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă îl iubea mai mult pe Iacov. Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. Și Esau i-a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală!” De aceea i s-a dat lui Esau numele Edom. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întâi născut?” Și Iacov a zis: „Jură-mi întâi!” Esau i-a jurat și astfel și-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci Iacov i-a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.
Geneza 25:21-34 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isaac s-a rugat lui Iahve pentru soția lui, pentru că ea era sterilă. Iahve i-a ascultat rugăciunea; și astfel, soția lui numită Rebeca, a rămas însărcinată. Copiii se mișcau energic în uterul ei. Atunci ea a zis: „De ce mi se întâmplă acest lucru?” S-a dus să Îl întrebe pe Iahve. El i-a răspuns: „În uterul tău sunt două «națiuni»; și după ce se vor naște din tine, (acești copii) vor forma (în timp) două popoare distincte. Unul dintre ele va avea o forță mai mare decât a celuilalt; iar cel mai mare (dintre fii) va fi servitorul celui mai mic.” Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea (doi) gemeni în uterul ei. Primul care s-a născut, era roșu pe tot corpul, ca și cum ar fi fost îmbrăcat cu o manta de păr. Acest fapt explică de ce i-au pus numele Esau. Apoi s-a născut fratele lui care îl ținea cu mâna de călcâi pe Esau. Acest lucru i-a determinat să îi pună numele Iacov. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii. Acești băieți au crescut. Esau a devenit un vânător abil care trăia ca om al câmpului; dar Iacov era un om liniștit și locuia în corturi. Isaac l-a simpatizat (mai mult) pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; dar Rebeca l-a apreciat (mai mult) pe Iacov. Odată, în timp ce Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit obosit de pe câmp. El i-a zis lui Iacov: „Dă-mi să mănânc din această ciorbă de culoare roșie, pentru că sunt extrem de obosit!” Acest fapt explică de ce Esau a mai fost numit și Edom. Iacov i-a răspuns: „Vinde-mi mai întâi drepturile tale care decurg din faptul că te-ai născut primul (în familia părinților noștri)!” Esau a zis: „Sunt aproape mort…; ce valoare mai are pentru mine faptul că sunt primul-născut?” Iacov i-a zis: „Mai întâi jură-mi (că renunți la el și că mi-l dai mie)!”. Esau i-a jurat; și astfel (în schimbul unei ciorbe) i-a vândut lui Iacov dreptul de prim-născut. Apoi Iacov i-a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a desconsiderat Esau dreptul de prim-născut.
Geneza 25:21-34 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Isac se rugă Domnului, Pentru Rebeca – soața lui – Căci era stearpă. Dumnezeu, I-a ascultat glasul, mereu. Rebeca, fiind vindecată, Rămase dar, însărcinată. Cei doi copii, care urmau Ca să se nască, se băteau În pântecele ei, mereu. Atuncea ea, pe Dumnezeu, L-a întrebat, foarte mirată: „De ce mai sunt însărcinată?” El i-a răspuns, din cerul Său: „Află că-n pântecele tău, Se află două neamuri, care Vor zămisli două popoare; Acestea fi-vor despărțite, Din tine, când vor fi ieșite. Unul din neamul ce-o să vie, Cu mult mai mare o să fie; Iar cel mai mic, slugă îl are, Pe cel care va fi mai mare.” Când timpul i s-a împlinit, Doi gemeni, ea a zămislit. Primul copil se arăta Roșu de tot – ca o manta Din păr lucrată; i-au găsit „Esau”, drept nume potrivit, Căci s-au luat după culoare, După a lui înfățișare. În urmă, grabnic, a venit Al doilea fiu. El a ieșit Ținând cu mâna de călcâi, Pe cel ce s-a născut întâi. Plecând de la ce s-a-ntâmplat, „Iacov”, copilu-a fost chemat. Iată dar, cum au fost traduse Aceste nume: i se spuse Esau – „Păros” – celui dintâi, Și „Cel ce ține de călcâi”, Celui de-al doilea, căci firește, „Iacov” se cheamă-n evreiește. Isac, când fiii-i s-au născut, Șase decenii a avut. Cei doi copii au crescut mari. Esau a fost acela cari Ajunse vânător vestit, Pe câmp fiind mai mult zărit. Iacov, cuminte, se vădea, Căci lângă cort, mai mult, ședea. Pentru vânatul dobândit, Esau era mai mult iubit, De tatăl său. Rebeca, ea, Mai mult, pe Iacov îl iubea. Odată, Iacov a gătit O ciorbă. Foarte ostenit, Esau, din câmp, când s-a întors, A zis: „De vlagă, eu sunt stors. Frate, ascultă a mea vorbă: Dă-mi să mănânc din a ta ciorbă – Cea roșie – căci sunt flămând, Mereu, pe drumuri alergând; Acum sunt tare ostenit!” – De-atunci, „Edom” a fost numit; „Edom”, prin „Roșu” e tradus. Iacov, către Esau, a spus: „Să-mi vinzi dar, dreptul ce îl ai – De-ntâi născut – iar apoi hai Ca să mănânci.” El s-a-nvoit: „La ce-ar putea fi folosit Dreptul acesta, când eu mor?! Ia-ți dreptul dar, mai repejor!” „Jură-mi întâi!” – Iacov a vrut. El a jurat și și-a vândut Dreptul pe cari l-a dobândit, Când pe-astă lume a venit. Atuncea, Iacov i-a adus Ciorbă de linte și i-a pus Și pâine lângă ea, pe masă. Esau părea că nici nu-i pasă De dreptul ce și l-a pierdut, Ci a mâncat și a băut.
Geneza 25:21-34 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Isáac s-a rugat Domnului pentru soția sa, căci era sterilă. Domnul l-a ascultat și Rebéca, soția sa, a zămislit. Copiii se băteau în [sânul] ei; și ea a zis: „Dacă-i așa, de ce mi se întâmplă asta mie?”. Și s-a dus să caute [răspuns] la Domnul. Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în sânul tău și două popoare din măruntaiele tale se vor despărți. Un popor va fi mai tare decât celălalt popor și cel mai mare îl va sluji pe cel mai mic”. S-au împlinit zilele când avea să nască; și, iată, în sânul ei erau doi gemeni. A ieșit primul și era roșu; era în întregime ca o mantie de păr; și i-au pus numele Esáu. Apoi a ieșit fratele său și mâna lui ținea călcâiul lui Esáu; și i-a pus numele Iacób. Isáac era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei. Băieții s-au făcut mari. Esáu a ajuns un vânător care cunoștea [arta vânătorii], om al câmpiei; dar Iacób era un om integru, locuind în corturi. Isáac îl iubea pe Esáu pentru că îi plăcea vânatul lui; Rebéca, însă, îl iubea pe Iacób. Odată, Iacób a pregătit o fiertură, Esáu a venit de la câmp și era frânt [de oboseală]. Esáu i-a zis lui Iacób: „Dă-mi, te rog, să mănânc din fiertură, fiertura asta roșie, fiindcă sunt frânt”. De aceea i s-a dat numele Edóm. Iacób a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi-născut!”. Esáu a zis: „Iată, eu sunt pe moarte; la [ce-mi slujește] dreptul de întâi-născut?”. Iacób a zis: „Jură-mi astăzi!”. Și el i-a jurat și, astfel, i-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacób. Iacób i-a dat lui Esáu pâine și fiertură de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a ridicat și a plecat. Astfel și-a disprețuit Esáu dreptul de întâi-născut.
Geneza 25:21-34 Noua Traducere Românească (NTR)
Isaac s-a rugat DOMNULUI pentru soția sa, pentru că nu putea rămâne însărcinată. DOMNUL l-a ascultat, iar Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată. Dar, pentru că fiii ei se băteau în pântecul ei, Rebeca a zis: „Dacă se întâmplă acest lucru, de ce am mai rămas însărcinată?“. Și s-a dus să-L întrebe pe DOMNUL. DOMNUL i-a răspuns: „Două națiuni sunt în pântecul tău și două popoare născute din tine se vor despărți. Unul va fi mai puternic decât celălalt și cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr“. Când i s-au împlinit zilele să nască, iată că în pântecul Rebecăi erau gemeni. Primul a ieșit roșcat peste tot, ca o manta de păr, și i-au pus numele Esau. După aceea a ieșit fratele său, ținându-se cu mâna de călcâiul lui Esau. De aceea i-au pus numele Iacov. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii. Când băieții au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniștit, care locuia în corturi. Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov. Odată, în timp ce Iacov fierbea o ciorbă, Esau a venit de la câmp sleit de puteri. Esau i-a zis lui Iacov: ‒ Dă-mi voie, te rog, să mănânc repede din ciorba aceasta roșiatică, pentru că sunt sleit de puteri. De aceea i s-a pus și numele de Edom. Iacov i-a răspuns: ‒ Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut! Esau a zis: ‒ Iată, sunt pe cale să mor. La ce-mi folosește dreptul de întâi născut? Iacov i-a răspuns: ‒ Jură-mi mai întâi! Esau i-a jurat și i-a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut. Apoi Iacov i-a dat lui Esau niște pâine și niște ciorbă de linte. Acesta a mâncat, a băut, apoi s-a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și-a desconsiderat dreptul de întâi născut.
Geneza 25:21-34 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă, și Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată. Copiii se băteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul. Și Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, Și două noroade se vor despărți la ieșirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Și cel mai mare va sluji celui mai mic.” S-au împlinit zilele când avea să nască și iată că în pântecele ei erau doi gemeni. Cel dintâi a ieșit roșu de tot, ca o manta de păr, și de aceea i-au pus numele Esau. Apoi a ieșit fratele său, care ținea cu mâna de călcâi pe Esau, și de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei. Băieții aceștia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniștit, care stătea acasă în corturi. Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov. Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. Și Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întâi născut?” Și Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat și astfel și-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.