Isac se rugă Domnului,
Pentru Rebeca – soața lui –
Căci era stearpă. Dumnezeu,
I-a ascultat glasul, mereu.
Rebeca, fiind vindecată,
Rămase dar, însărcinată.
Cei doi copii, care urmau
Ca să se nască, se băteau
În pântecele ei, mereu.
Atuncea ea, pe Dumnezeu,
L-a întrebat, foarte mirată:
„De ce mai sunt însărcinată?”
El i-a răspuns, din cerul Său:
„Află că-n pântecele tău,
Se află două neamuri, care
Vor zămisli două popoare;
Acestea fi-vor despărțite,
Din tine, când vor fi ieșite.
Unul din neamul ce-o să vie,
Cu mult mai mare o să fie;
Iar cel mai mic, slugă îl are,
Pe cel care va fi mai mare.”
Când timpul i s-a împlinit,
Doi gemeni, ea a zămislit.
Primul copil se arăta
Roșu de tot – ca o manta
Din păr lucrată; i-au găsit
„Esau”, drept nume potrivit,
Căci s-au luat după culoare,
După a lui înfățișare.
În urmă, grabnic, a venit
Al doilea fiu. El a ieșit
Ținând cu mâna de călcâi,
Pe cel ce s-a născut întâi.
Plecând de la ce s-a-ntâmplat,
„Iacov”, copilu-a fost chemat.
Iată dar, cum au fost traduse
Aceste nume: i se spuse
Esau – „Păros” – celui dintâi,
Și „Cel ce ține de călcâi”,
Celui de-al doilea, căci firește,
„Iacov” se cheamă-n evreiește.
Isac, când fiii-i s-au născut,
Șase decenii a avut.
Cei doi copii au crescut mari.
Esau a fost acela cari
Ajunse vânător vestit,
Pe câmp fiind mai mult zărit.
Iacov, cuminte, se vădea,
Căci lângă cort, mai mult, ședea.
Pentru vânatul dobândit,
Esau era mai mult iubit,
De tatăl său. Rebeca, ea,
Mai mult, pe Iacov îl iubea.
Odată, Iacov a gătit
O ciorbă. Foarte ostenit,
Esau, din câmp, când s-a întors,
A zis: „De vlagă, eu sunt stors.
Frate, ascultă a mea vorbă:
Dă-mi să mănânc din a ta ciorbă –
Cea roșie – căci sunt flămând,
Mereu, pe drumuri alergând;
Acum sunt tare ostenit!” –
De-atunci, „Edom” a fost numit;
„Edom”, prin „Roșu” e tradus.
Iacov, către Esau, a spus:
„Să-mi vinzi dar, dreptul ce îl ai –
De-ntâi născut – iar apoi hai
Ca să mănânci.” El s-a-nvoit:
„La ce-ar putea fi folosit
Dreptul acesta, când eu mor?!
Ia-ți dreptul dar, mai repejor!”
„Jură-mi întâi!” – Iacov a vrut.
El a jurat și și-a vândut
Dreptul pe cari l-a dobândit,
Când pe-astă lume a venit.
Atuncea, Iacov i-a adus
Ciorbă de linte și i-a pus
Și pâine lângă ea, pe masă.
Esau părea că nici nu-i pasă
De dreptul ce și l-a pierdut,
Ci a mâncat și a băut.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
