Geneza 25
25
Descendenții Chetúrei
1Abrahám și-a luat din nou o soție, numită Chetúra#25,1 Chetura este menționată în Geneză doar în acest loc. Ea este numită „soția” lui Abrahàm, dar în 1Cr 1,32 este identificată drept „concubină a lui Abrahàm”.. 2Ea i-a născut pe Zimrán, pe Iocșán, pe Medán, pe Madián#25,2 Madiàn este singurul nume bine cunoscut din acest verset. Madianiții erau localizați la est de Golful Aqàba. S-au deplasat între Moàb și Èdom (Gen 36,35; Num 22,4.7) și, probabil, prin Ghileàd, în Palestína (Jud 6-8). În istoria lui Iosíf, medaniții și madianiții apar împreună ( Gen 37,28.36)., pe Ișbác și pe Șúah#25,2 Șuah reprezintă tribul unuia dintre prietenii lui Iob, Bildàd (Iob 2,11).. 3Iocșán le-a dat naștere lui Șebá#25,3 LXX adaugă: „și pe Temàn”. și lui Dedán. Fiii lui Dedán au fost: Așurím, Letușím și Leumím#25,3 LXX adaugă: „Raguèl și Nabdeèl”.. 4Fiii lui Madián au fost: Efá, Éfer, Enóh, Abída și Eldaá. Toți aceștia sunt fiii Chetúrei.
5Abrahám i-a dat lui Isáac tot ce avea el, 6iar fiilor concubinelor pe care le-a avut Abrahám le-a dat daruri și, pe când era încă în viață, i-a trimis de lângă Isáac, fiul său, spre est, în ținutul Qédem#25,6 Qèdem (lit.: „țara din est”) poate fi înțeles ca un nume care desemna regiunea din nord-estul Israèlului, mai la sud de Damasc..
Moartea lui Abrahám
7Acestea sunt zilele anilor vieții lui Abrahám pe care le-a trăit: o sută șaptezeci și cinci de ani. 8Abrahám și-a dat duhul și a murit după o bătrânețe fericită, bătrân și sătul [de zile], și a fost adăugat la poporul său. 9Isáac și Ismaél, fiii săi, l-au îngropat în peștera Macpéla, în ogorul lui Efrón, fiul lui Țóhar, hetéul, care este față în față cu Mamré, 10ogorul pe care-l cumpărase Abrahám de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropați Abrahám și Sára, soția sa. 11După moartea lui Abrahám, Dumnezeu l-a binecuvântat pe fiul său Isáac. El locuia lângă Béer-Lahái-Roí.
Descendența lui Ismaél#25,12 Numărul de 12 fii ai lui Ismaèl nu este o paralelă întâmplătoare cu cele 12 triburi Àramee (Gen 22,20-24), cu cele 12 triburi Èdomite (Gen 36,10-14) și cu cele 12 triburi ale lui Israèl. Probabil numărul de 12 este cerut de faptul că fiecare trib era responsabil cu întreținerea locului central de cult pentru câte o lună. În v. 11 se spunea că Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isàac, dar nu se spune cum. Aici nu este verbul „a binecuvânta” cu referință la Ismaèl, ci o ilustrare a ceea ce constituie binecuvântarea în numărul de 12.
12Acestea sunt generațiile lui Ismaél, fiul lui Abrahám, pe care i-l născuse lui Abrahám Agár, egiptéanca, servitoarea Sárei. 13Acestea sunt numele fiilor lui Ismaél, după numele lor și după generația lor: întâiul născut al lui Ismaél, Nebaiót, Chedár#25,13 Nebaiòt și Chedàr apar împreună și în textele cuneiforme ca triburi cucerite de Assurbànipal. Nebaiòt este atestat ca un trib arabic învecinat cu Tèma. Chedàr este localizat la est de TransIordània, în Arabia de Nord, și se specifica faptul că membrii lui locuiau în corturi și că erau arcași. Mireasa din Cântarea Cântărilor compară chipul ei negru și frumos cu corturile din Chedàr (Ct 1,5)., Adbeél, Mibsám, 14Mișmá, Dumá, Mása#25,14 Localitatea Màssa este situată tot în Arabia și doi dintre regii acestei cetăți sunt prezentați ca autori ai proverbelor: Agùr (Prov 30,1) și Lemuel (Prov 31,1).; 15Hadád, Téma, Ietúr, Nafíș#25,15 Ietùr și Nafíș sunt localizate de 1Cr 5,19 în TransIordània. Ietùr este poporul din Iturèea, regiunea unde a fost tetrarh Fílip, fiul lui Irod cel Mare (Lc 3,1), la nord-est de Galilèea. și Chédma. 16Aceștia sunt fiii lui Ismaél și acestea sunt numele lor, după așezările și taberele lor. Ei sunt cei doisprezece principi după neamurile lor.
17Aceștia sunt anii vieții lui Ismaél: o sută treizeci și șapte de ani. El și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său. 18Ei au locuit de la Havilá până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Asíria. El s-a așezat în fața tuturor fraților lui#25,18 Verbul ebraic „nāp̄al” are ca prim sens: „a cădea, a muri”. De aceea unele traduceri aleg acest sens. Pornind de la Jud 7,12, unde este folosit același verb cu sensul de poziționare a luptătorilor, cele mai multe traduceri preferă varianta „s-a așezat”..
ISÁAC ȘI IACÓB
Nașterea lui Esáu și Iacób
19Aceasta este descendența lui Isáac, fiul lui Abrahám. Abrahám l-a născut pe Isáac. 20Isáac avea patruzeci de ani când a luat-o de soție pe Rebéca, fiica lui Betuél, arameul#25,20 LXX are: „sirianul”., din Padán-Arám#25,20 LXX are: „Mesopotàmia”., sora lui Lában, Àrameul. 21Isáac s-a rugat Domnului pentru soția sa, căci era sterilă. Domnul l-a ascultat și Rebéca, soția sa, a zămislit. 22Copiii se băteau în [sânul] ei; și ea a zis: „Dacă-i așa, de ce mi se întâmplă asta mie?”. Și s-a dus să caute [răspuns] la Domnul#25,22 Nu poate fi vorba decât despre o vizită într-un loc sacru unde s-a manifestat Domnul (Ex 33,7; 1Sam 14,41).. 23Domnul i-a zis:
„Două neamuri sunt în sânul tău
și două popoare
din măruntaiele tale se vor despărți.
Un popor va fi mai tare
decât celălalt popor
și cel mai mare îl va sluji pe cel mai mic#25,23 Descoperirea făcută Rebècăi este un exemplu dintr-o lungă listă în care fratele mai tânăr ia locul celui mai vârstnic: Isàac și Ismaèl, Zèrah și Pèreț (și ei gemeni), Iosíf, Beniamín și frații lor mai mari, Efraím și Manàse, Davíd și frații săi mai mari, Solomòn și Adonía (toate aceste situații dau mărturie de alegerea gratuită a lui Dumnezeu, în care factorul alegerii nu este vârsta, ci voința suverană a lui Dumnezeu). Aici este anticipată supremația descendenței lui Iacòb asupra descendenței lui Esàu, Èdomiții. Aceștia au fost supuși de Davíd (2Sam 8,13-14) și nu-și vor redobândi libertatea pe deplin decât în timpul lui Ioràm, regele lui Iùda (1Rg 8,20-22).”.
24S-au împlinit zilele când avea să nască; și, iată, în sânul ei erau doi gemeni. 25A ieșit primul și era roșu#25,25 Culoarea „ʾaḏmônî” se mai întâlnește o singură dată, când este vorba de Davíd (1Sam 16,12 și 17,42). Se poate referi fie la culoarea pielii lui Esàu, fie la culoarea părului său. Se pare că acest cuvânt pentru „roșu” furnizează etimologia pentru Èdom deoarece cuvântul pentru „păros” („sēʿār”) este folosit ca explicație ețiologică pentru Seír, locul unde se va stabili Esàu.; era în întregime ca o mantie de păr; și i-au pus numele Esáu. 26Apoi a ieșit fratele său și mâna lui ținea călcâiul lui Esáu; și i-a pus numele Iacób#25,26 Iacòb este numit astfel aici deoarece ține călcâiul („ʿăqēḇ”) fratelui său geamăn, dar după 27,36 și Os 12,4, pentru că i-a luat locul („ʿāqaḇ”). În realitate, numele prescurtat de la „ya-ʿăqōḇ-ʾel” înseamnă, probabil: „Dumnezeu să protejeze”.. Isáac#25,26 În NVg, v. 26 începe aici. era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei.
Esáu cedează dreptul de întâi-născut
27Băieții s-au făcut mari. Esáu a ajuns un vânător care cunoștea [arta vânătorii], om al câmpiei; dar Iacób era un om integru, locuind în corturi. 28Isáac îl iubea pe Esáu pentru că îi plăcea vânatul lui; Rebéca, însă, îl iubea pe Iacób.
29Odată, Iacób a pregătit o fiertură, Esáu a venit de la câmp și era frânt [de oboseală]. 30Esáu i-a zis lui Iacób: „Dă-mi, te rog, să mănânc din fiertură, fiertura asta roșie, fiindcă sunt frânt”. De aceea i s-a dat numele Edóm#25,30 Mâncarea din care cere Esàu să mănânce este de culoare roșie („ʾāḏōm”) și, printr-un joc de cuvinte, numele lui devine Èdòm.. 31Iacób a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi-născut!”. 32Esáu a zis: „Iată, eu sunt pe moarte; la [ce-mi slujește] dreptul de întâi-născut?”. 33Iacób a zis: „Jură-mi astăzi!”. Și el i-a jurat și, astfel, i-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacób#25,33 Fundalul acestei relatări ar putea fi un obicei horeu conform căruia dreptul ereditar al primilor născuți – care presupunea poziția de șef de clan și o moștenire dublă față de frați – putea fi vândut printr-un ospăț. Autorul moralizează povestirea, considerând acțiunea lui Esàu o formă de dispreț față de dreptul de întâi-născut. Mâncarea pregătită de Iacòb nu este specificată. Esàu (cf. Gen 27,36) se va considera înșelat de două ori, întrucât, după obiceiul horeu, se aștepta la o fiertură de sânge, în schimb i se oferă o fiertură de linte.. 34Iacób i-a dat lui Esáu pâine și fiertură de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a ridicat și a plecat. Astfel și-a disprețuit Esáu dreptul de întâi-născut. #1Cr 1,32-33 #24,36 #15,15 #23 #24,62 #16,10 #1Cr 1,29-31 #36,3; Is 60,7 #16,7 #16,12 #22,23 #38,27-30 #Mal 1,2-5; Rom 9,12 #Os 12,4 #27,3-10 #Dt 21,16-17 #Is 22,13; Evr 12,16
Selectat acum:
Geneza 25: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași