Geneza 24
24
Căsătoria lui Isáac cu Rebéca#24,0 Acest capitol este cel mai lung din Geneză și aparține tradiției iahviste, dar redactarea finală ar putea fi într-o epocă mai târzie, un fel de reacție împotriva interzicerii căsătoriilor „mixte” din perioada lui Èsdra și Nehemía (cf. Ex 34,15 șu; Dt 7,3 șu).
1Abrahám era bătrân și înaintat în zile. Domnul îl binecuvântase pe Abrahám în toate. 2Abrahám i-a zis celui mai bătrân servitor#24,2 Nu se cunoaște numele acestui servitor. Singurul servitor cunoscut din casa lui Abrahàm al cărui nume este Eliezèr (Gen 15,2), dar e sigur că este vorba despre el aici. Totuși, servitorul anonim este identificat de tradiție cu Eliezèr. din casa lui, cel care guverna tot ce avea el: „Pune-ți mâna sub coapsa mea#24,2 Este un gest care face discursul mai solemn și pregătește ce urmează (cf. Gen 47,29).! 3Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor în mijlocul cărora locuiesc eu, 4ci vei merge în țara mea, la rudele mele și vei lua o soție pentru fiul meu Isáac!”. 5Servitorul i-a zis: „Și dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această țară, atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai ieșit?”. 6Abrahám i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l faci pe fiul să se întoarcă acolo! 7Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din casa rudelor mele, care mi-a spus și mi-a jurat, zicând: «Descendenței tale le voi da această țară», el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta și tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. 8Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ#24,8 Ceea ce Abrahàm îi cere servitorului este un jurământ-blestem dat fiind că termenul ebraic „šᵊbùʿâ” conține și nuanța de blestem.. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!”. 9Servitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Abrahám, stăpânul său, și i-a jurat cu privire la acest lucru. 10Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat și a plecat în Arám-Naharáim#24,10 Numele se poate traduce: „Àram al fluviilor”, din Mesopotàmia de Nord, unde se afla localitatea Hàran, reședință a rudelor lui Abrahàm (Gen 11,31). Orașul a fost ocupat de Àramei, popor înrudit cu strămoșii Israèlului. Cetatea lui Nahòr a jucat un rol important în mileniul al II-lea î.C. și este citată în textele asiriene de la Mari., în cetatea lui Nahór. 11Și a făcut cămilele să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână cu apă#24,11 Fântâna era locul unde se adunau femeile sau tinerele (Gen 29 și Ex 2), așa cum poarta cetății era locul în care se adunau bărbații. Avem aici o scenă tipică a întâlnirii la o fântână sau un izvor. Această scenă tipică, găsită și în alte locuri în Sfânta Scriptură (Gen 29,1-14; Ex 2,15-22; In 4,1-42; cf. 1Sam 9,11; 1Rg 17,10), conține o serie de elemente comune care se succed mai mult sau mai puțin în aceeași ordine: 1) un om, aflat în călătorie, ajunge într-o țară străină și se oprește lângă un izvor; 2) sosește o femeie sau un grup de femei care vin să scoată apă; 3) omul cere puțină apă și femeia îi oferă sau omul scoate apă pentru femeie sau pentru femei. În orice caz, se scoate apă pentru a o oferi; 4) urmează o conversație lângă izvor, unde personajele fac cunoștință; 5) femeia aleargă pentru a anunța părinții că a întâlnit un bărbat lângă izvor; 6) omul este invitat de familie pentru a participa la masă; 7) istoria se încheie cu căsătoria omului cu femeia sau cu una dintre femeile pe care le-a întâlnit la fântână., la vremea când ies femeile [să scoată apă]. 12Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Abrahám, te rog, fă să se întâmple [să am noroc] astăzi și arată îndurare față de stăpânul meu, Abrahám! 13Iată, eu stau lângă izvorul de apă și fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă!
14Fata căreia îi voi zice: «Înclină-ți, te rog, urciorul ca să beau!» și care va răspunde: «Bea și voi adăpa și cămilele tale», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isáac! Și prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu”.
15Înainte de a termina el de vorbit, iată, Rebéca, născută din Betuél, fiul Mílcăi, soția lui Nahór, fratele lui Abrahám, a ieșit cu urciorul pe umărul ei. 16Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară și nu o cunoscuse încă [nicun] bărbat. Ea a coborât la izvor, și-a umplut urciorul și urca [înapoi]. 17Servitorul a alergat în întâmpinarea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau#24,17 Lit.: „fă-mă să înghit!”. puțină apă din urciorul tău!”. 18Și ea a zis: „Bea, domnul meu”. Și s-a grăbit și a coborât urciorul pe brațul ei și i-a dat să bea. 19Când a terminat să-i dea să bea, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale până vor termina de băut”. 20S-a grăbit și a golit urciorul în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă. Și a scos pentru toate cămilele lui. 21Omul o măsura din priviri în tăcere ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i reușească sau nu călătoria.
22Când cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel din aur, de greutatea unei jumătăți de [síclu]#24,22 Un siclu = 11,424 g. Inelul era pentru nări (Ez 16,12)., și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece [sícli] din aur. 23Și a zis: „A cui fată ești tu? Fă-mi cunoscut, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să poposim [peste noapte]!”. 24Ea i-a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuél, fiul pe care Mílca i l-a născut lui Nahór”. 25I-a zis: „Paie și nutreț sunt din belșug la noi și este și loc să poposiți [peste noapte]”. 26Atunci omul s-a plecat și l-a adorat pe Domnul 27și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care nu a abandonat bunăvoința și adevărul#24,27 În ebraică, „Hesed weʾémet” (cf. Gen 24,49; 32,11; 47,29; Ex 34,6; 2,14; 2Sam 2,6; 15,20 etc.), lit.: „milostivirea și adevărul” (loialitatea, credincioșia), exprimă iubirea fidelă, bunăvoința fără întoarcere a lui Dumnezeu față de oameni, pietatea perseverentă a omului față de Dumnezeu sau loialitatea în iubire a omului față de aproapele său (Os 2,21 șu). față de stăpânul meu! În drumul meu, Domnul m-a condus la casa fraților stăpânului meu”. 28Fata a alergat și a făcut cunoscute în casa mamei sale#24,28 Din această expresie, reiese că Betuèl nu mai trăia, fata fiind în grija mamei și a fratelui ei. În acest caz, menționarea lui Betuèl la v. 50 ar putea fi un adaos redacțional. toate acestea. 29Rebéca avea un frate numit Lában; Lában a alergat afară la omul acela, la izvor, 30când a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și când a auzit cuvintele Rebécăi, sora sa, spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela”. A venit, deci, la omul acela care stătea cu cămilele lângă izvor 31și a zis: «Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară? Eu am pregătit casa și loc pentru cămile»”. 32Omul a intrat în casă și a despovărat cămilele. [Lában] a dat paie și nutreț cămilelor și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el.
33I s-a pus înainte#24,33 LXX adaugă: „pâini”. să mănânce, dar el a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus”. Și [Lában] a zis: „Spune!”. 34[Slujitorul] a zis: „Eu sunt servitorul lui Abrahám. 35Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu și el a devenit mare. I-a dat turme și cirezi, argint și aur, servitori și servitoare, cămile și măgari. 36Sára, soția stăpânului meu, i-a născut la bătrânețea ei un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are. 37Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis#24,37 Repetiții atât de lungi (vv. 37-48) se mai găsesc în Exod și în textele Canaaneene; ele scot în evidență arta literară din epoca respectivă.: «Să nu iei fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor, în țara cărora locuiesc, 38ci să te duci la casa tatălui meu și la familia mea ca să iei#24,38 LXX adaugă: „de acolo”. o soție pentru fiul meu!». 39Eu am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va veni cu mine». 40El mi-a zis: «Domnul, în fața căruia umblu, va trimite pe îngerul său cu tine și va face să reușești în drumul tău și vei lua fiului meu o soție din familia mea și din casa tatălui meu. 41Atunci vei fi eliberat de blestemul meu, când te vei duce la familia mea; și dacă nu ți-o vor da, vei fi eliberat de blestemul meu». 42Am ajuns azi la izvor și am zis: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, dacă vei face să reușesc în drumul pe care merg astăzi, 43iată, eu stau lângă izvorul de apă#24,43 LXX adaugă: „iar fiicele oamenilor din cetate vor ieși să scoată apă”. și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‹Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din urciorul tău!› 44și care îmi va răspunde: ‹Bea tu însuți și voi scoate apă și pentru cămilele tale!›, aceea este femeia pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul#24,44 LXX adaugă: „servitorul său Isàac și de aici voi ști că te-ai milostivit de stăpânul meu, Abrahàm”. stăpânului meu!». 45Eu încă nu terminasem de vorbit în inima mea și, iată, Rebéca a ieșit cu urciorul ei pe umărul ei, s-a coborât la izvor și a scos apă. Și eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!». 46Ea s-a grăbit, și-a plecat urciorul ei de pe umărul ei și a zis: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale!». Am băut și ea a dat de băut și cămilelor. 47Și am întrebat-o și am zis: «A cui fiică ești?». Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuél, fiul lui Nahór pe care i l-a născut Mílca». I-am pus inelul în nas și brățările la mâini. 48Apoi m-am plecat și l-am adorat pe Domnul. Și l-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care m-a călăuzit pe drumul sigur ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. 49Și acum, dacă voiți să faceți bunăvoință și adevăr față de stăpânul meu, faceți-mi cunoscut; dacă nu, faceți-mi cunoscut iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga!”.
50Lában și Betuél au răspuns și au zis: „De la Domnul a ieșit lucrul acesta; noi nu-ți putem spune nici rău, nici bine#24,50 Sensul expresiei ar putea fi: „nu putem să-ți mai spunem absolut nimic” (cf. Gen 31,24.29; 2Sam 13,22). LXX traduce: „nu-ți putem răspunde cu rău la bine”.. 51Iată, Rebéca este înaintea ta#24,51 Este o formulă solemnă tradițională prin care o femeie era dată în căsătorie unei alte familii.; ia-o și du-te; și să fie soția fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”. 52Când a auzit servitorul lui Abrahám cuvintele lor, s-a aruncat la pământ înaintea Domnului. 53Servitorul a scos obiectele din argint și obiecte din aur și îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebécăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale#24,53 Acestea nu sunt obișnuitul preț al căsătoriei (ebr.: „mōhar”), ci sunt un dar..
54Au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au poposit acolo. Dimineața, când s-au sculat, el a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu!”. 55Fratele ei și mama ei au zis: „Fata să mai stea cu noi măcar vreo zece zile; după aceea va pleca!”. 56El le-a zis: „Nu mă faceți să întârzii, fiindcă Domnul m-a făcut să reușesc în călătoria mea; lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”. 57Atunci ei au zis: „S-o chemăm pe fată și să căutăm [răspuns] din gura ei”.
58Au chemat-o pe Rebéca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?”. Și ea a răspuns: „Merg!”. 59Și au lăsat-o pe sora lor Rebéca să plece cu doica ei#24,59 În tradiția iahvistă, Rebèca este însoțită de un grup de servitoare, pe când în tradiția elohistă, doar de doica ei care va fi mai apoi confundată cu profetesa Debòra (Gen 35,8; Jud 4,4-5)., cu servitorul lui Abrahám și cu oamenii lui. 60Au binecuvântat-o pe Rebéca și i-au zis:
„O, sora noastră,
să devii mii de zeci de mii#24,60 Binecuvântarea este de tip profan și se bazează pe un joc de cuvinte în limba ebraică: „riḇqāʰ” („Rebèca”) și „rᵊḇāḇāʰ” („zeci de mii”). I se urează miresei o fecunditate minunată și urmașilor ei stăpânire asupra dușmanilor. Această binecuvântare a mai fost folosită pentru alte căsătorii (cf. Rut 4,11).
și descendența ta să stăpânească
poarta dușmanilor lor!”.
61Rebéca s-a ridicat împreună cu slujitoarele ei, au încălecat pe cămile și au mers după omul acela. Servitorul a luat-o pe Rebéca și a plecat.
62Isáac venise#24,62 LXX are: „Isàac mergea prin pustiu”. de la Béer-Lahái-Roí#24,62 Pentru localizarea acestui izvor, a se vedea nota de la Gen 16,14. și locuia în ținutul Négheb#24,62 Absența oricărei menționări a lui Abrahàm în aceste versete și faptul că servitorul îl numește pe Isàac stăpânul său (v. 65) – termen folosit înainte numai pentru Abrahàm – ar putea să indice că Abrahàm murise la puțin timp înainte de sosirea slujitorului. Dar Abrahàm va apărea din nou în Gen 25 și va trăi până la 175 de ani.. 63La căderea serii, a ieșit Isáac la câmp să se plimbe#24,63 Sensul verbului este greu de redat. Rădăcina folosită aici exprimă reflecția sau jalea și, după v. 67, se pare că Isàac era, aici, cuprins de tristețe din cauza morții mamei sale.; și-a ridicat ochii, a privit și, iată, veneau niște cămile. 64Rebéca și-a ridicat ochii și l-a văzut pe Isáac. S-a coborât de pe cămilă 65și i-a zis servitorului: „Cine este bărbatul acela care merge pe câmp în întâmpinarea noastră?”. Servitorul i-a răspuns: „El este stăpânul meu!”. Atunci ea și-a luat vălul și s-a acoperit#24,65 Vălul nu era permanent obligatoriu, dar mireasa trebuia să-și întâmpine mirele cu vălul pus..
66Servitorul i-a povestit lui Isáac toate cele pe care le făcuse. 67Isáac a făcut-o [pe Rebéca] să intre în cortul Sárei, mama sa. A luat-o pe Rebéca și ea i-a fost soție. Isáac a iubit-o și s-a mângâiat după [piederea] mamei sale. #28,1-10; 29,1-20 #12,2; 24,35 #15,2 #14,19 #Dt 7,3-4 #Neh 1,4-5; Dan 2,18.28 #12,7 #Ios 2,20 #29,2-10; Ex 2,16 #Ex 3,6.15 #Is 65,24 #In 4,7 #Ez 16,11-12 #13,2 #Prov 19,14 #28,3 #16,14; 25,11 #25,20
Selectat acum:
Geneza 24: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași