Exodul 14:13-31
Exodul 14:13-31 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.” Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea. Și vor ști egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea.” Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s-au despărțit în două. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. În straja dimineții, Domnul, din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.” Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.” Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării. Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.
Exodul 14:13-31 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Moise a spus poporului: Nu vă temeți, stați liniștiți și veți vedea salvarea DOMNULUI, pe care el v-o va arăta astăzi; căci egiptenii pe care i-ați văzut astăzi, nu îi veți mai vedea niciodată, pentru totdeauna. DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți. Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Pentru ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte; Dar ridică-ți toiagul și întinde-ți mâna peste mare și despică-o; și copiii lui Israel vor merge pe uscat prin mijlocul mării. Și eu, iată, eu voi împietri inimile egiptenilor și îi vor urmări; și îmi voi aduce onoare prin Faraon și prin toată oștirea sa, prin carele sale și prin călăreții săi. Și egiptenii vor ști că eu sunt DOMNUL, când mi-am adus onoare prin Faraon, prin carele sale și prin călăreții săi. Și îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, s-a mutat și s-a dus în spatele lor; și stâlpul de nor s-a mutat de dinaintea feței lor și a stat în spatele lor; Și a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel; și a fost un nor și întuneric pentru ei, dar dădea lumină noaptea pentru aceștia; așa că nu s-au apropiat unii de alții toată noaptea. Și Moise și-a întins mâna peste mare; și DOMNUL a făcut ca marea să meargă înapoi printr-un puternic vânt din est toată noaptea aceea și a făcut marea pământ uscat și apele au fost despicate. Și copiii lui Israel au mers în mijlocul mării pe pământ uscat; și apele le erau un zid pe partea dreaptă a lor și pe partea stângă a lor. Și egiptenii i-au urmărit și au intrat după ei în mijlocul mării, toți caii lui Faraon, carele sale și călăreții săi. Și s-a întâmplat, că în garda dimineții, DOMNUL a privit spre oștirea egiptenilor prin stâlpul de foc și de nor și a tulburat oștirea egiptenilor. Și a scos roțile de la carele lor, ca ei să le conducă cu greutate; așa că egiptenii au spus: Să fugim de la fața lui Israel, pentru că DOMNUL luptă pentru ei împotriva egiptenilor. Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ți mâna peste mare, ca apele să vină înapoi peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor. Și Moise și-a întins mâna peste mare și marea s-a întors la puterea ei când a apărut dimineața; și egiptenii au fugit de dinaintea acesteia; și DOMNUL a doborât pe egipteni în mijlocul mării. Și apele s-au întors și au acoperit carele și călăreții, chiar toată oștirea lui Faraon care a intrat în mare după ei; nu a rămas nici măcar unul dintre ei. Dar copiii lui Israel au umblat pe pământ uscat în mijlocul mării; și apele le erau un zid de partea lor dreaptă și de partea lor stângă. Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi din mâna egiptenilor; și Israel a văzut egiptenii morți pe țărmul mării. Și Israel a văzut acea măreață lucrare pe care DOMNUL a făcut-o asupra egiptenilor; și poporul s-a temut de DOMNUL și l-a crezut pe DOMNUL și pe servitorul său Moise.
Exodul 14:13-31 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți, stați pe loc, și veți vedea izbăvirea pe care v‑o va da astăzi DOMNUL, căci pe egiptenii pe care‑i vedeți azi nu‑i veți mai vedea niciodată! DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți!” DOMNUL i‑a zis lui Moise: „De ce strigi spre Mine? Spune‑le fiilor lui Israel să pornească! Tu ridică‑ți toiagul, întinde‑ți mâna spre mare și despic‑o, iar fiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat! Cât despre Mine, iată că voi îndârji inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Iar Eu voi fi slăvit din pricina lui Faraon, a întregii lui oștiri, a carelor și a călăreților lui. Și egiptenii vor ști că Eu sunt DOMNUL când voi fi slăvit din pricina lui Faraon, a carelor și a călăreților lui.” Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și‑a schimbat locul și a mers în urma lor, și stâlpul de nor, care mergea înaintea lor, și‑a schimbat locul și a stat în urma lor. El a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Era nor și întuneric pe o parte, iar pe cealaltă norul lumina noaptea. Și toată noaptea nu s‑au apropiat unii de alții. Moise și‑a întins mâna spre mare. Și DOMNUL a pus marea în mișcare printr‑un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea. El a prefăcut marea în uscat, iar apele s‑au despărțit în două. Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele erau zid la dreapta și la stânga lor. Egiptenii i‑au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. În straja dimineții, DOMNUL, din stâlpul de foc și de nor, a privit în jos spre tabăra egiptenilor și a stârnit învălmășeală în tabăra lor. Le‑a împotmolit roțile carelor și le‑a îngreunat mersul. Atunci, egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci DOMNUL luptă pentru el împotriva egiptenilor!” DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna asupra mării, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor!” Moise și‑a întins mâna asupra mării și, pe când se crăpa de ziuă, marea s‑a întors iarăși la locul ei. La apropierea ei, egiptenii au fugit, dar DOMNUL i‑a prăvălit în mijlocul mării. Apele s‑au întors peste egipteni și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraon, pe toți cei care intraseră în mare după fiii lui Israel; nici măcar unul n‑a rămas. Dar fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele erau făcute zid la dreapta și la stânga lor. În ziua aceea, DOMNUL l‑a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i‑a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase DOMNUL împotriva egiptenilor. Iar poporul s‑a temut de DOMNUL și a crezut în DOMNUL și în robul Său Moise.
Exodul 14:13-31 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi nu-i veți mai vedea niciodată! Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți!” Domnul i-a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune-le copiilor lui Israel să pornească înainte! Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat! Eu le voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea. Și vor ști egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea.” Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor, care mergea înaintea lor, și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s-au despărțit în două. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. Egiptenii i-au urmărit; și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. În straja dimineții, Domnul, din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. A scos roțile carelor și le-a îngreunat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor!” Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor!” Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul i-a năpustit pe egipteni în mijlocul mării. Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. În ziua aceea Domnul l-a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.
Exodul 14:13-31 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dar Moise a zis poporului: „Curaj! Stați pe loc; și veți vedea eliberarea pe care v-o va oferi astăzi Iahve; pentru că pe acești egipteni care au venit acum până aici, nu îi veți mai vedea niciodată! Iahve se va lupta pentru voi. Trebuie doar să tăceți!” Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „De ce strigi (disperat) spre Mine? Spune poporului să meargă înainte. Să îți ridici toiagul și să îți întinzi mâna cu el spre mare. Atunci apele ei se vor despărți; și israelienii vor trece prin mijlocul mării ca pe un teren (care a fost mereu) fără apă. Apoi voi împietri inimile egiptenilor care vor veni după ei. Și astfel voi obține glorie din tot ce se va întâmpla cu faraonul și cu întreaga lui armată formată din care și din călăreți. Egiptenii Mă vor glorifica atunci când vor vedea ce se va întâmpla cu faraonul lor și cu armata lui formată din care și din călăreți; și (cei care vor rămâne în țară,) vor recunoaște că Eu sunt Iahve.” Îngerul lui Iahve care mergea înaintea taberei lui Israel, și-a schimbat locul și a stat în spatele israelienilor. Astfel, stâlpul de nor și-a schimbat locul; și a trecut din față, în spatele lor. El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Noaptea, norul era întunecos pe o parte și luminos pe cealaltă. Astfel, în timpul nopții, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă. Apoi Moise și-a întins mâna spre mare. Iahve a făcut să vină un mare vânt dinspre Est. El a suflat pe mare; și astfel, apele acesteia s-au despărțit, făcând o zonă uscată din aceea care fusese acoperită inițial de apele mării. Israelienii au trecut prin mijlocul mării ca pe un teren (care ar fi fost) permanent uscat. Apele se făcuseră (ca un) zid în dreapta și în stânga lor. Egiptenii i-au urmărit; și toți caii faraonului, toate carele și toți călăreții lui au intrat după ei în mare. Spre dimineață, privind din stâlpul de foc și din acel nor spre armata egiptenilor, Iahve a produs dezordine între cei care o formau. El a făcut să le iasă roțile de la care. Atunci egiptenii au constatat că deplasarea devenise dificilă. Ei au zis: „Să renunțăm la urmărirea lui Israel și să fugim înapoi; pentru că Iahve se luptă pentru ei împotriva Egiptului!” Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare; și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor!” Moise și-a întins mâna spre mare; și până dimineața, marea și-a revenit la starea ei inițială. În timp ce egiptenii fugeau de apele ei care reveneau, Iahve i-a aruncat cu forță în mijlocul mării. Apele care s-au întors, au acoperit carele, călăreții și toată armata faraonului care venise după israelieni în mijlocul mării. Nici măcar unul nu a supraviețuit! Dar israelienii au mers prin mijlocul mării ca pe un teren permanent uscat, în timp ce apele se făcuseră zid în dreapta și în stânga lor. Așa l-a salvat Iahve pe Israel în acea zi de egipteni. Israelienii i-au văzut pe egipteni zăcând morți pe malul mării… Ei au văzut cât de spectaculos acționase Iahve împotriva egiptenilor. Atunci poporul s-a temut de Iahve și a crezut în El și în sclavul Său numit Moise.
Exodul 14:13-31 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Moise a spus atuncea: „Voi Să nu vă temeți de nimic! Pe loc rămâneți, căci vă zic: O să vedeți ce izbăvire, Domnul vă dă. Astă oștire, De care-acum speriați sunteți, Nicicând n-o să o mai vedeți, Căci Dumnezeu se va lupta, Pentru voi, azi. Voi doar veți sta, Mai la oparte, să priviți Ce se întâmplă, liniștiți.” Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Ce strigăte am auzit? Tu să îi spui poporului, Care e voia Domnului. Le spune dar, aste cuvinte: „Porniți spre mare, înainte!” Să-ntinzi toiagul către mare, Și-atuncea ai să vezi că are Să se despice imediat Și ai să treci – ca pe uscat – Poporul, dincolo de ea. Grijă-ntre timp, Eu voi avea, Să împietresc inima lor – Inima Egiptenilor – Să-i fac să intre fiecare, După poporul Meu, în mare. Iar Faraon și oastea lui Vor face ca a Domnului Slavă, să fie cunoscută, Căci ea, atunci, va fi văzută. Pe al Egiptului pământ, Toți ști-vor că Eu Domnul sânt, Căci Faraon și oastea lui Vor face ca a Domnului Slavă, să fie arătată, Să o cunoască lumea toată.” Apoi, îngerul Domnului – Cari, în fața poporului, Până atunci a fost aflat – În urma lui s-a așezat. De-asemeni, și stâlpul de nor Plecata dinaintea lor. S-a așezat norul acel, Între Egipt și Israel. Întunecos el se vădea, Pe-o parte, însă răspândea – Cealaltă parte-a norului – Lumină, împrejurul lui. El, între tabere, a stat – Întreaga noapte – și-a vegheat Ca oastea Egiptenilor, Să nu ajungă la popor; Iar taberele au rămas Pe loc și n-au făcut un pas, Una spre alta, până când Au venit zorii, alungând Al nopții văl întunecat. Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit, Încât poporul a pășit, Prin albie, ca pe uscat. Israel a înaintat, În timp ce apele-l vegheau, Căci ca un zid se înălțau, La dreapta și la stânga lui. Oștirile Egiptului L-au urmărit, pe Israel, Intrând în mare, după el, Cu Faraon – în frunte stând – Cu cai și călăreți călcând Pe a lui urmă. Multe care De luptă au intrat în mare. În straja dimineți-apoi, Domnul privit-a înapoi, Din al Său stâlp de foc – din nor – Și-n rândul Egiptenilor, Învălmășeală a zvârlit. El a făcut de le-a sărit Roțile carelor, de-ndată, Fiindu-le îngreunată Înaintarea, în ăst fel. Atunci, au zis: „De Israel, Noi trebuie ca să fugim Acum, și să ne-adăpostim, Căci iată, Dumnezeu e Cel Care se luptă pentru el, În contra noastră. Să fugim, Căci altfel, toți o să pierim!” Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-apoi, aste porunci i-a dat: „Spre mare, mâna-ți vei întinde, Căci a ei apă va cuprinde Oștirea Egiptenilor, Cu carele și caii lor.” Moise, îndată și-a întins – Înspre al apelor cuprins – Brațul, iar malul apelor S-a prăbușit. În matca lor, Ele – din nou – s-au așezat Și în adânc au îngropat Poporul Egiptenilor. A încercat, din calea lor, Să fugă oastea, îngrozită, Însă ea fost-a nimicită, De Domnul, în mijlocul mării. În acest fel, în largul zării, Al apei zid prăbușit, Iar valurile-au înghițit În hăul lor, toată oștirea. În ape, și-au găsit pieirea Și cal și călărețul lui, Și carele Egiptului. A Faraonului armată Fusese, astfel, înecată. Nimeni, să scape, n-a putut, În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor. În ziua ‘ceea, negreșit Că Dumnezeu l-a izbăvit Pe Israel – pe-al Său popor – Din mâna Egiptenilor. Tot Israelul a zărit Cum Egiptenii au pierit, Și trupuri neînsuflețite, Pe malul mării, risipite. Când Israelul a văzut Ceea ce Domnul a făcut – Ce braț puternic a-ndreptat Spre Egipteni – s-a-nspăimântat. Întreg poporul s-a temut Atunci, de Domnul. Au crezut, În El și-n Moise – robul Său – Fiind, cu toții, speriați rău.
Exodul 14:13-31 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Moise a zis poporului: „Nu vă temeți, stați și veți vedea mântuirea Domnului pe care el o va face astăzi pentru voi; căci pe egipténii pe care-i vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți!”. Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israél să pornească! Iar tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna asupra mării și desparte-o; fiii lui Israél vor merge prin mijlocul mării pe uscat. Iată, eu voi împietri inima egipténilor ca să meargă după ei! Și voi fi glorificat în Faraón și în toată oștirea lui, în carele lui și în călăreții lui. Vor cunoaște egipténii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în Faraón, în carele lui și călăreții lui”. Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israél a început să meargă în urma lor. Și coloana de nor dinaintea lor a început să stea în urma lor. El a venit între tabăra egipténilor și tabăra lui Israél. Și era nor și întuneric, dar lumina noaptea. Și nu s-au apropiat unii de alții toată noaptea. Moise și-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat și apele s-au despărțit. Fiii lui Israél au intrat prin mijlocul mării pe uscat și apele erau ca un zid la dreapta și la stânga lor. Egipténii i-au urmărit și au intrat după ei toți caii lui Faraón, carele lui și călăreții lui, până în mijlocul mării. La straja dimineții, Domnul a privit spre tabăra egipténilor din coloana de nor și de foc și a înspăimântat tabăra egipténilor. A făcut să sară roțile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egipténii au zis atunci: „Să fugim dinaintea lui Israél, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egipténilor!”. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egipténilor, asupra carelor lor și asupra călăreților lor!”. Moise și-a întins mâna asupra mării și spre dimineață marea s-a întors la locul ei; și egipténii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipténi în mijlocul mării. Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraón, care intraseră după ei în mare; și n-a rămas nici măcar unul dintre ei. Dar fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării și apele le-au fost ca un zid la dreapta și la stânga lor. Domnul l-a salvat pe Israél din mâna egipténilor în ziua aceea și Israél i-a văzut pe egipténi morți pe țărmul mării. Israél a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egipténilor. Poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, slujitorul său.
Exodul 14:13-31 Noua Traducere Românească (NTR)
Dar Moise a zis poporului: ‒ Nu vă temeți, stați fermi și veți vedea eliberarea de care vă va face parte DOMNUL astăzi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. DOMNUL Se va lupta pentru voi; voi însă, să stați liniștiți. Apoi DOMNUL i-a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Spune-le fiilor lui Israel să meargă înainte. Ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, astfel încât fiii lui Israel să treacă prin mijlocul mării ca pe uscat. Iar Eu, iată, voi împietri inimile egiptenilor și aceștia vor merge după ei. Astfel, voi fi glorificat prin Faraon și prin toată armata lui, prin carele și călăreții lui. Egiptenii vor ști că Eu sunt DOMNUL, atunci când voi fi glorificat prin Faraon, prin carele și prin călăreții lui“. Îngerul lui Dumnezeu, Care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers în urma lor. Stâlpul de nor s-a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. El a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Noaptea, norul era întunecos într-o parte și luminos în cealaltă. Astfel, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă toată noaptea. Apoi Moise și-a întins mâna spre mare. DOMNUL a pus marea în mișcare printr-un vânt puternic dinspre est, care a despărțit apele și a făcut din mare pământ uscat. Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor. Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. Spre dimineață, DOMNUL S-a uitat, din stâlpul de foc și de nor, spre tabăra egiptenilor și a adus panică în tabăra egiptenilor. Le-a scos roțile de la care și i-a făcut să le mânuiască astfel cu greutate. Atunci egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci DOMNUL luptă pentru ei împotriva Egiptului“. Apoi DOMNUL i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor“. Moise și-a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, DOMNUL i-a năpustit pe aceștia în mijlocul mării. Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată armata lui Faraon, care intrase după ei în mijlocul mării. N-a mai rămas între ei nici măcar unul. Însă fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor. În ziua aceea, DOMNUL l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe malul mării. Israel a văzut lucrarea măreață pe care a înfăptuit-o DOMNUL împotriva egiptenilor. Astfel, poporul s-a temut de DOMNUL și a crezut în DOMNUL și în slujitorul Său Moise.
