Deuteronomul 32:1-43
Deuteronomul 32:1-43 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să curgă învățăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeață, Ca picăturile de ploaie pe iarbă! Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat. Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat! Pe Domnul Îl răsplătiți astfel?! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit și ți-a dat ființă? Adu-ți aminte de zilele din vechime, Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe bătrânii tăi, și îți vor spune. Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, Când a despărțit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel, Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit într-un ținut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui, Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Și nu era niciun dumnezeu străin cu El. L-a suit pe înălțimile țării, Și Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare, Untul de la vaci și laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan și a țapilor, Cu grăsimea grâului, Și ai băut vinul, sângele strugurelui. Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui, L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni; Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, Dumnezei noi, veniți de curând, De care nu se temuseră părinții voștri. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut Și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit. Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și fiicele Lui. El a zis: ‘Îmi voi ascunde Fața de ei Și voi vedea care le va fi sfârșitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt niște copii necredincioși. Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți. Și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere. Căci focul mâniei Mele s-a aprins Și va arde până în fundul Locuinței morților, Va nimici pământul și roadele lui, Va arde temeliile munților. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor. Vor fi topiți de foame, stinși de friguri Și de boli cumplite; Voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice Și otrava șerpilor. Afară vor pieri de sabie Și înăuntru vor pieri de groază: Și tânărul, și fata, Și copilul de țâță, ca și bătrânul. Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi șterge pomenirea dintre oameni! Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească Și să zică: «Mâna noastră cea puternică, Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.» Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț Și nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege Și s-ar gândi la ce li se va întâmpla. Cum ar urmări unul singur o mie din ei Și cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul? Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință. Ci vița lor este din sadul Sodomei Și din ținutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviți, Bobițele lor sunt amare; Vinul lor este venin de șerpi, Este otravă cumplită de aspidă. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele? A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’ Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită Și că nu mai este nici rob, nici slobod. El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost, Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute Și să vă ocrotească! Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu Și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea. Căci Îmi ridic mâna spre cer Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci, Atât este de adevărat că, atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele Și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc; Sabia Mea le va înghiți carnea Și-Mi voi îmbăta săgețile de sânge, De sângele celor uciși și prinși, Din capetele fruntașilor vrăjmașului.»’ Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi Și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”
Deuteronomul 32:1-43 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Deschideți urechea voi, cerurilor, și voi vorbi; și ascultă, pământule, cuvintele gurii mele. Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia măruntă peste verdeața proaspătă și ca ploile peste iarbă, Pentru că voi vesti numele DOMNULUI, dați măreție Dumnezeului nostru. El este Stânca, lucrarea sa este desăvârșită, pentru că toate căile lui sunt judecată, el este un Dumnezeu al adevărului și fără nelegiuire, el este just și drept. Ei s-au corupt, pata lor nu este cea a copiilor lui, sunt o generație perversă și strâmbă. Astfel răsplătiți voi DOMNULUI, popor prost și neînțelept? Nu este el Tatăl tău care te-a cumpărat? Nu te-a făcut el și te-a întemeiat? Amintește-ți de zilele din vechime, ia aminte la anii multor generații, întreabă pe tatăl tău și îți va arăta, pe bătrânii tăi și îți vor spune. Când cel Preaînalt a împărțit națiunilor moștenirea lor, când a separat pe fiii lui Adam, a așezat granițele poporului conform cu numărul copiilor lui Israel; Pentru că partea DOMNULUI este poporul său; Iacob este sorțul moștenirii sale. El l-a găsit într-un pământ, intr-un deșert; într-o risipire, pustiu al urletelor; l-a condus, l-a instruit, l-a păzit ca pe lumina ochiului său. Precum își scutură acvila cuibul, plutește peste puii săi, își întinde aripile, îi ia, îi poartă pe aripile ei tari, Astfel l-a condus DOMNUL, singur, și nu a fost niciun dumnezeu străin cu el. L-a făcut să călărească pe înălțimile pământului, ca să mănânce rodul câmpului; și l-a făcut să sugă miere din stâncă și untdelemn din stânca de cremene; Unt de la vaci și lapte de la oi, cu grăsimea mieilor și berbeci de rasă din Basan și țapi cu grăsimea rărunchilor grâului; și ai băut sângele pur al strugurelui. Dar Ieșurun s-a îngrășat și a azvârlit din picior, te-ai îngrășat, te-ai îngroșat, te-ai acoperit cu grăsime; atunci l-a părăsit pe Dumnezeul care l-a făcut și a disprețuit Stânca salvării lui. L-au provocat la gelozie cu dumnezei străini, l-au provocat la mânie cu urâciuni. Au sacrificat dracilor și nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu i-au cunoscut, unora noi, de curând veniți, de care părinții voștri nu s-au temut. De Stânca, cea care te-a născut, tu ai uitat și nu ți-ai adus aminte de Dumnezeul, care te-a format. Și când DOMNUL a văzut, i-a detestat din cauza provocării fiilor săi și a fiicelor sale. Și a spus: Îmi voi ascunde fața de ei, voi vedea care va fi sfârșitul lor, pentru că ei sunt o generație foarte perversă, copii în care nu este credință. M-au întărâtat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu; m-au provocat la mânie cu deșertăciunile lor, și eu îi voi întărâta la gelozie prin cei ce nu sunt un popor; îi voi provoca la mânie printr-o națiune proastă. Pentru că în mânia mea s-a aprins un foc și va arde până la cel mai adânc iad și va mistui pământul cu venitul lui și va aprinde temeliile munților. Voi îngrămădi ticăloșii asupra lor, îmi voi consuma săgețile peste ei. Vor fi arși de foame și mistuiți de arșiță pârjolitoare și de distrugere amară, de asemenea voi trimite dinții fiarelor asupra lor, cu otrava șerpilor din țărână. Sabia în afară și teroare înăuntru, amândouă vor nimici pe tânăr și pe fecioară, pe sugar și pe omul cu perii cărunți. Am spus: Îi voi risipi în colțuri, voi face ca amintirea lor să înceteze dintre oameni, Dacă nu m-aș teme de furia dușmanului, ca nu cumva potrivnicii lor să se comporte ciudat și ca nu cumva să spună: Mâna noastră este înălțată și nu DOMNUL a făcut toate acestea. Pentru că ei sunt o națiune lipsită de sfat și nici nu este înțelegere în ei. O, de ar fi înțelepți și de ar înțelege aceasta și ar lua aminte la sfârșitul lor de pe urmă! Cum ar urmări unul o mie și doi ar pune pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor și nu i-ar fi închis DOMNUL? Pentru că stânca lor nu este ca Stânca noastră, chiar dușmanii noștri sunt judecători. Pentru că vița lor este din vița Sodomei și din câmpiile Gomorei, strugurii lor sunt struguri de fiere, ciorchinii lor sunt amari, Vinul lor este otrava dragonilor și veninul crud al viperelor. Nu este lucrul acesta păstrat la mine și sigilat printre tezaurele mele? Mie îmi aparține răzbunarea și recompensa; la timpul cuvenit le va aluneca piciorul, pentru că ziua nenorocirii lor este aproape și lucrurile care vor veni peste ei se vor grăbi. Pentru că DOMNUL va judeca pe poporul său și se va pocăi pentru servitorii săi, când va vedea că puterea lor s-a dus și nu va fi nimeni închis, sau lăsat. Și va spune: Unde sunt dumnezeii lor, stânca în care s-au încrezut, Ei care au mâncat grăsimea sacrificiilor lor și au băut vinul darurilor lor de băutură? Să se ridice și să vă ajute și să fie protecția voastră. Vedeți acum că eu, eu sunt el și nu este alt dumnezeu împreună cu mine; eu ucid și eu dau viață; eu rănesc și eu vindec, și nu este cineva care să vă scape din mâna mea. Pentru că îmi ridic mâna spre cer și spun: Eu trăiesc pentru totdeauna. Dacă îmi ascut sabia strălucitoare și mâna mea apucă judecata, voi întoarce răzbunare dușmanilor mei și voi răsplăti celor care mă urăsc. Îmi voi îmbăta săgețile de sânge și sabia mea va înghiți carne; și le voi îmbăta de sângele celor uciși și al captivilor, de la începutul răzbunărilor peste dușman. Bucurați-vă națiunilor, cu poporul său, pentru că el va răzbuna sângele servitorilor săi și va întoarce răzbunare potrivnicilor săi și va fi milos cu țara sa și cu poporul său.
Deuteronomul 32:1-43 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să curgă învățătura mea, ca roua să picure cuvântul meu, ca burnița pe iarbă, ca ropotul de ploaie pe verdeață! Voi vesti Numele DOMNULUI. Dați‑I slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca! Lucrarea Lui este desăvârșită, căci toate căile Lui sunt drepte; Dumnezeu este credincios; în El nu‑i nedreptate, ci El este drept și cinstit. Dar ei s‑au stricat; s‑au nărăvit și nu‑I mai sunt fii. Generație strâmbă și pornită la rău, așa Îl răsplătiți voi pe DOMNUL? Popor nechibzuit și smintit, nu este El Tatăl tău, care te‑a zidit, te‑a făcut și te‑a întocmit? Amintește‑ți de zilele din vechime, socotește anii, neam după neam, întreabă‑l pe tatăl tău și îți va povesti, pe bătrânii tăi, și îți vor spune! Când Cel Preaînalt le‑a împărțit moșteniri neamurilor, când i‑a despărțit pe fiii oamenilor, le‑a pus hotare popoarelor după numărul fiilor lui Dumnezeu, căci partea DOMNULUI este poporul Său, Iacov este partea Lui de moștenire. L‑a găsit într‑un ținut sterp, în pustietăți bântuite de urlet; l‑a înconjurat, i‑a purtat de grijă și l‑a păzit ca pe lumina ochilor Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, se apleacă ocrotitor peste pui, își întinde aripile și‑i ia, ca să‑i poarte pe penele lui, așa l‑a călăuzit DOMNUL, singur, și nu era cu El vreun dumnezeu străin. L‑a suit pe înălțimile țării, l‑a hrănit cu roadele câmpului, i‑a dat miere din stâncă, untdelemn din stânca de cremene, untul cirezii și laptele turmei, grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, grâul cel mai ales; și ai băut vin, sânge de strugure. Și s‑a îngrășat Ieșurun și a azvârlit din picior. Te‑ai îngrășat, te‑ai îngroșat și te‑ai lățit! L‑a părăsit pe Dumnezeu, Făcătorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii sale. I‑au stârnit gelozia prin alți dumnezei, L‑au mâniat prin urâciuni. Le‑au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau, unora noi, răsăriți de curând, de care părinții voștri nu știau. Ai părăsit Stânca ce te‑a născut și L‑ai uitat pe Dumnezeul care te‑a întocmit. DOMNUL a văzut și a fost cuprins de dispreț, S‑a mâniat pe fiii și fiicele Lui. El a zis: «Îmi voi ascunde Fața de ei și voi vedea care va fi sfârșitul lor, căci sunt o generație stricată, fii în care nu este credincioșie. Mi‑au stârnit gelozia printr‑unul care nu este Dumnezeu, M‑au mâniat prin deșertăciunile lor. Le voi stârni și Eu gelozia printr‑unii care nu sunt un popor, îi voi mânia printr‑un neam fără pricepere, căci s‑a aprins focul mâniei Mele și va arde până în străfundul Locuinței Morților, va mistui pământul și roadele lui și va aprinde temeliile munților. Voi îngrămădi nenorociri peste ei, îi voi potopi cu toate săgețile Mele. Vor fi istoviți de foame, răpuși de molimă și de amarnică ciumă; Voi trimite împotriva lor colții fiarelor și otrava târâtoarelor din țărână. Afară sabia îi va lăsa fără copii, și în case va fi groază: pentru tânăr și fată, pentru sugar și omul cărunt. Am zis: I‑aș face fărâme, le‑aș șterge pomenirea dintre oameni, dacă nu M‑aș teme de ocara vrăjmașilor: ca nu cumva, în răstălmăcirile lor, dușmanii să zică: ‘Mâna noastră a biruit; nu DOMNUL a făcut toate acestea.’ Ei sunt un neam care și‑a pierdut judecata și pricepere nu se află în ei. Dacă ar fi înțelepți, ar înțelege, ar pricepe care va fi sfârșitul lor. Cum ar putea unul să urmărească o mie și doi să pună pe fugă zece mii, dacă Stânca lor nu i‑ar fi vândut , dacă DOMNUL nu i‑ar fi lăsat din mână? Stânca lor nu‑i asemenea Stâncii noastre – vrăjmașii noștri pot da mărturie. Vița lor este din via Sodomei și din podgoriile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, ciorchinii lor sunt amari ca fierea; venin de șerpi este vinul lor, otravă cumplită de viperă. Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine, pecetluit în tezaurul Meu? A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti când va începe să le alunece piciorul, căci ziua nenorocirii lor este aproape și soarta îi va ajunge degrabă.» DOMNUL Își va judeca poporul, dar va avea milă de robii Săi când va vedea că sunt sleiți de puteri și că nu a mai rămas nici prins, nici om liber. El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, stânca la care căutau adăpost, cei care mâncau grăsimea jertfelor lor, care beau vinul jertfelor lor? Să se scoale să vă ajute și să vă fie refugiu! Să știți deci că Eu, Eu sunt Acela și nu este alt dumnezeu în afară de Mine! Eu omor și Eu dau viață, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, nu este scăpare din mâinile Mele. Îmi ridic mâna spre cer și zic: ‘Viu sunt în veci!’ Când voi ascuți fulgerul sabiei Mele și mâna Mea va apuca judecata, Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei și le voi da plata cuvenită celor ce Mă urăsc; Îmi voi îmbăta săgețile cu sânge și sabia Mea le va sfâșia carnea – sângele celor căzuți și prinși și capetele conducătorilor vrăjmașului.» Strigați de bucurie, ceruri, împreună cu El, căci El răzbună sângele robilor Săi, întoarce răzbunarea asupra dușmanilor Săi și face ispășire pentru pământul Lui, pentru poporul Lui!”
Deuteronomul 32:1-43 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să curgă învățăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeață, ca picăturile de ploaie pe iarbă! Căci voi vesti Numele Domnului. Dați-I slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat. Ei s-au stricat; netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat! Pe Domnul Îl răsplătiți astfel? Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, te-a întocmit și ți-a dat ființă? Adu-ți aminte de zilele din vechime, socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă-l pe tatăl tău, și te va învăța, pe bătrânii tăi, și îți vor spune! Când Cel Preaînalt le-a dat o moștenire neamurilor, când i-a despărțit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor după numărul copiilor lui Israel, căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșătoare; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui, așa a călăuzit Domnul singur poporul Său și nu era niciun dumnezeu străin cu El. L-a suit pe înălțimile țării, și Israel a mâncat roadele câmpului; i-a dat să sugă miere din stâncă, untdelemnul care iese din stânca cea mai tare, untul de la vaci și laptele oilor cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan și a țapilor, cu grăsimea grâului; și ai băut vinul, sângele strugurelui. Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și L-a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui, L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni; le-au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, veniți de curând, de care nu se temuseră părinții voștri. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut și L-ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit. Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și pe fiicele Lui. El a zis: «Îmi voi ascunde Fața de ei și voi vedea care le va fi sfârșitul, căci sunt un neam stricat, sunt niște copii necredincioși. Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți. Și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere. Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în fundul Locuinței Morților, va nimici pământul și roadele lui, va arde temeliile munților. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor. Vor fi topiți de foame, stinși de friguri și de boli cumplite; voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice și otrava șerpilor. Afară vor pieri de sabie, și înăuntru vor pieri de groază: și tânărul, și fata, și copilul de țâță, și bătrânul. Voiam să zic: ‘Îi voi lua cu o suflare, le voi șterge pomenirea dintre oameni’, dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească și să zică: ‘Mâna noastră cea puternică, și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.’ Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț și nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla. Cum ar urmări unul singur o mie din ei și cum ar pune doi pe fugă zece mii dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă nu i-ar fi vândut Domnul? Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință. Ci vița lor este din sadul Sodomei și din ținutul Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, bobițele lor sunt amare; vinul lor este venin de șerpi, este otravă cumplită de aspidă. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, pecetluit în comorile Mele? A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.» Domnul va judeca poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită și că nu mai este nici rob, nici slobod. El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, stânca aceea care le slujea de adăpost, dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute și să vă ocrotească! Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu în afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea. Căci Îmi ridic mâna spre cer și zic: ‘Cât este de adevărat că trăiesc în veci, atât este de adevărat că, atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc; sabia Mea le va înghiți carnea și-Mi voi îmbăta săgețile de sânge, de sângele celor uciși și prinși, din capetele fruntașilor vrăjmașului.’» Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”
Deuteronomul 32:1-43 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Ascultă, cer; și voi vorbi. Ascultă și tu, pământ, cuvintele spuse de gura mea. Învățătura mea să cadă ca ploaia; și cuvintele mele să curgă la fel ca roua, ca stropii de ploaie pe vegetație și ca aversele pe iarbă. Voi proclama numele lui Iahve. Lăudați pe Dumnezeul nostru! El este stânca; lucrările Lui sunt perfecte, pentru că toate metodele Lui sunt corecte. Dumnezeu este demn de încredere. Acolo nu este nedreptate; ci El este corect și cinstit. Ei s-au stricat! Este o rușine pentru ei că nu mai sunt fiii Lui, ci (au ajuns) o generație pervertită și fără integritate. Popor fără judecată și neînțelept, așa vă comportați voi cu Iahve? Nu este El Tatăl vostru, Creatorul vostru, Cel care v-a conceput și care v-a făcut să existați? Amintiți-vă de zilele din trecut. Calculați anii care au trecut de la o generație la cealaltă. Întrebați-i pe părinții voștri; și ei vă vor învăța. Vorbiți cu bătrânii voștri; și aceștia vă vor spune. Când Dumnezeul Foarte Înalt le-a dat popoarelor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii oamenilor, El a stabilit limitele teritoriale ale acestora raportându-le la numărul fiilor lui Israel! A procedat astfel pentru că partea lui Iahve este poporul Lui. Iacov este moștenirea Sa! El l-a găsit într-un teritoriu nelocuit, într-o singurătate plină de țipete ale disperării. L-a înconjurat și a avut grijă de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui; și a procedat exact cum își scutură cuibul vulturul care zboară deasupra puilor și care își deschide apoi aripile luându-i și transportându-i pe penele lui… Iahve Și-a condus singur poporul; și nu era niciun alt zeu străin împreună cu El. L-a urcat pe zonele înalte ale țării și l-a hrănit cu recoltele pe care le produce câmpul. L-a hrănit dându-i să mănânce: miere din stâncă și ulei din cea mai tare rocă, iaurtul vitelor și laptele oilor, grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, împreună cu grăsimea boabelor de grâu. A băut și vin – sângele strugurilor. Iacov s-a îngrășat și apoi s-a opus! S-a depus grăsimea pe tine; ai devenit greu și mare! Poporul L-a abandonat pe Dumnezeul care l-a creat; și a respins stânca salvării lui. Ei L-au făcut gelos prin slujirea oferită zeilor străini; și L-au mâniat prin practici oribile. Au adus sacrificii pe care le-au dedicat demonilor, nu lui Dumnezeu; și s-au închinat unor zei pe care nu îi cunoșteau – zei noi, apăruți de puțin timp și de care strămoșii lor nu s-au temut. Au abandonat acea stâncă ce îi crease. Au uitat pe Dumnezeul care îi născuse. Iahve a văzut și i-a desconsiderat; El s-a mâniat pe fiii și pe fiicele Sale. El a zis: «Îmi voi ascunde fața de ei. Voi asista la sfârșitul lor fără să intervin; pentru că sunt o generație pervertită formată din niște copii care nu își respectă promisiunile. M-au provocat la gelozie prin ce nu este Dumnezeu; și M-au mâniat prin închinarea în fața idolilor lor care nu au nicio valoare. Din această cauză, și Eu îi voi provoca la gelozie printr-un grup de oameni care nu formează un popor; îi voi mânia printr-o etnie ai cărei oameni nu au inteligență. Voi proceda așa pentru că s-a aprins focul mâniei Mele; și va arde până în adâncul locuinței morților. El va distruge pământul împreună cu recoltele lui; și va arde temeliile munților. Voi aduce calamități peste ei; voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor! Vor fi înfometați, consumați de foc și distruși cu duritate. Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice și veninul șerpilor! Vor muri pe drum loviți cu sabia; și vor fi decimați de teroare în camerele unde se vor ascunde. Moartea va lovi tânărul și fecioara, copilul și bătrânul. Am zis că îi voi strivi și le voi șterge amintirea printre celelalte popoare; dar Mă tem de calomniile dușmanilor Mei. Nu vreau să le permit să se înșele și să zică: ‘Forța mâinilor noastre – și nu Iahve – a făcut toate aceste lucruri!’». Sunt un popor căruia îi lipsește înțelepciunea și nu mai există nimeni cu discernământ între ei. Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles implicațiile; și s-ar fi gândit la ce li se va întâmpla. Oare cum ar fi putut ca unul dintre ei să urmărească o mie sau doi dintre ei să facă să fugă zece mii, dacă nu le-ar fi facilitat acest lucru stânca lor și dacă Iahve nu i-ar fi ajutat să îi domine (pe dușmanii lor)? Stânca acelor popoare nu este ca stânca noastră. Chiar și dușmanii noștri înțeleg acest lucru! Vița lor provine din via Sodomei și din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt plini de venin; iar ciorchinii sunt amari. Vinul lor este venin de șerpi și se aseamănă cu veninul cobrelor nemiloase. «Oare nu este păstrat acest lucru la Mine și sigilat printre comorile Mele? Răzbunarea este de competența Mea; și Eu voi recompensa! Vine vremea când le vor aluneca picioarele; pentru că zilele distrugerii sunt aproape și destinul lor se va grăbi». Se va întâmpla așa pentru că Iahve Își va judeca poporul; dar va avea milă de sclavii Săi când va vedea că li s-a consumat energia și că nu a mai rămas nimeni: nici deținut, nici om liber. El va întreba: «Oare unde le sunt zeii – acea stâncă a lor care le folosea ca adăpost – acei zei care se hrăneau cu grăsimea sacrificiilor lor și care beau vinul sacrificiilor de băutură? Să se ridice acum ca să vă ajute! Să vă ofere un adăpost! Vedeți acum că Eu personal sunt Dumnezeu! Nu mai există alt (dumne)zeu în afară de Mine. Eu aduc moartea și tot Eu aduc la viață; Eu strivesc și tot Eu vindec. Și nimeni nu se poate salva din mâna Mea. Îmi ridic mâna spre cer și declar: Eu sunt viu pentru eternitate! Prin acest fapt garantez că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele; și voi începe să fac judecată cu mâna Mea. Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei; și voi pedepsi pe cei care Mă urăsc! Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge; iar sabia Mea se va hrăni mâncând carne și bând sângele celor omorâți și al captivilor. Această sabie se va hrăni și cu capetele conducătorilor dușmanilor!». «Popoare, bucurați-vă împreună cu poporul Lui; pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Săi. Se va răzbuna pe dușmanii Lui. Va face astfel achitare pentru poporul Lui și pentru teritoriul acestuia!»”
Deuteronomul 32:1-43 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iată cuvintele pe care Le-a așezat Moise-n cântare: „Luați aminte ceruri, voi, Căci am să vă vorbesc apoi! Ascultă – cu luare-aminte – Pământule, aste cuvinte, Pe care am să le rostesc. Iată că eu vă dăruiesc, Acum, învățătura mea: Ca ploaia, vreau să curgă ea; Precum o rouă pe pământ Să cadă și al meu cuvânt, Ca ploaia iute ce dă viață Cernându-se peste verdeață, Ca stropii ei care învie Covorul ierbii din câmpie. Numele Domnului, voiesc, În fața voastră, să-L vestesc. Slavă, să înălțați mereu, Pentru-al vost’ Domn și Dumnezeu! El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat. Dar ai Săi oameni s-au stricat; Copiii Lui, netrebnicie, Au dovedit. Ea o să fie, Neîncetat, rușinea lor – Rușinea-ntregului popor. Neam îndărătnic și stricat! Purtarea ta a arătat Cum, pe-al tău Domn, Îl răsplătești, Popor nechibzuit ce ești! Popor lipsit de-nțelepciune! Oare nu El ți-e Tată? Spune! Oare nu El, cu-a Sa știință, A întocmit a ta ființă?! De vremuri vechi, să-ți amintești Și anii să îi socotești Prin oamenii care-au plecat, Ducându-se leat după leat. Să îl întrebi pe al tău tată, Căci el te va-nvăța, îndată. Dacă-ntrebări, tu le vei pune Bătrânilor, ei îți vor spune. Când Cel Prea ‘Nalt a dăruit – Precum cu cale a găsit – O moștenire, tuturor – Parte făcând neamurilor – Pe oameni, El i-a despărțit Și în popoare i-a-mpărțit; A așezat hotarul lor – Pământul oricărui popor – Gândind la numărul pe care Neamul lui Israel îl are, Pentru că partea Domnului Este acest popor al Lui. Din Iacov, este neamu-acel, Pe care-l moștenește El. Poporu-acesta, rătăcit Într-un pustiu, El l-a găsit. Doar urlete înfricoșate, În marea lui singurătate, Se auzeau, necontenit. El l-a luat și l-a-ngrijit, Cu dragoste, pe-acel popor; Ca pe lumina ochilor, El l-a păzit, neîncetat – Așa precum și-a scuturat Vulturul cuibul, bunăoară, Cari, peste puii săi, când zboară, Deschide larg aripa lui Și-i ia în pene pe-ai săi pui. La fel făcut-a Dumnezeu: El l-a călăuzit, mereu – Singur fiind – pe-al Său popor. N-a existat, în jurul lor, Vreun dumnezeu străin, căci El – Doar Dumnezeu – a fost Acel Cari l-a vegheat, necontenit. În țară, Domnul l-a suit, Iar Israelul a mâncat Rodul ce-a fost în câmp aflat. Ba și mai mult i-a dat El încă: Să sugă miere-apoi, din stâncă, Și untdelemn din acea care Fusese stânca cea mai tare. Unt de la vaci, lapte de oi, Grăsimea mieilor apoi Și a berbecilor pe care, Pe-al său cuprins, Basanu-i are Și-apoi grăsimea țapilor Și-a grâului ogoarelor, Poporul a mai căpătat. Iar de băut, Domnul a dat, Vinul, pentru al Său popor, Cari sânge-i al strugurilor. S-a îngrășat, în acest fel – Atunci – poporul Israel Și din picior, a azvârlit; – Te-ai îngrășat și te-ai lățit! – A săvârșit un lucru rău: Pe Domnul – Ziditorul său – Poporu-atunci L-a părăsit Și astfel, a nesocotit Chiar Stânca mântuirii sale. A reușit – pe-această cale – Să-L întărâte-apoi, mereu, Pe al său Domn și Dumnezeu. Prin dumnezei străini de el – La gelozie – pe Acel Care e Domn adevărat, Acest popor L-a ațâțat. Prin urâciunea săvârșită, Mânia Lui a fost stârnită, Căci al lui Israel popor A adus jertfe dracilor, Precum și unor dumnezei Care, străini erau, de ei – Pe care nu i-au cunoscut, Căci de curând au apărut – De care nici nu se temeau Părinții lor, pe când trăiau. A lui Israel adunare A părăsit Stânca, din care, A fost născută și-a uitat De Cel prin cari s-a-ntemeiat. Atunci când Domnul a văzut, Lucrul pe care l-a făcut Poporul Său, S-a mâniat; Pe-ai Săi copii, S-a supărat Și-apoi, în urmă, a vorbit: „Îmi voi ascunde, negreșit, De ei, de-acuma, Fața Mea, Și-abia atuncea vor vedea Care va fi al lor sfârșit, Pentru că ei s-au dovedit Că au ajuns un neam stricat. Necredincioși s-au arătat A-Mi fi acești copii ai Mei, Prin tot ceea ce-au făcut ei. La gelozie – ne-ncetat – Aceștia M-au întărâtat, Prin tot ce nu e Dumnezeu. Prin idolii deșerți, mereu, Au vrut a Mă întărâta. De-acum, și Eu voi căuta Să-i întărât la gelozie Și să stârnesc a lor mânie, Printr-un popor cari nu-i popor Și printr-un neam neștiutor. Iată, aprind a Mea mânie: Voi arde până-n temelie Și locuința morților Și temelia munților. Voi arde-n para focului Și roadele pământului. Nenorociri am să stârnesc Și-apoi, am să le-ngrămădesc Pe toate, peste-al Meu popor. Săgeți arunc, asupra lor, Încât foamea o să-i topească Și friguri au să-i chinuiască, Pân’ se vor stinge. Boli cumplite Îi vor lovi; le voi trimite Și fiarele cu colții lor Și-apoi otrava șerpilor. Atunci când vor ieși afară, De sabie, ei au să piară; Când înlăuntru-au să se-adune, O groază mare-i va răpune. Cel tânăr nu e ocrotit; Fata, și ea a-mpărtășit Aceiași soartă ca și el; Sugarul va păți la fel; Iar cel bătrân, de-asemenea, Aceiași soartă va avea. Voiam să zic: „Cu o suflare Îl voi lua pe fiecare”, Voi șterge pomenirea lor Din mijlocul popoarelor! Dar de vrăjmașii lor Mi-e teamă, Căci vor veni – de bună seamă – Numai ocări, ca să rostească; Apoi, au să se amăgească, Spunâdu-și: „Tot ce am văzut, Prin mâna noastră, s-a făcut. Nu Dumnezeu le-a săvârșit, Ci brațul nostru întărit!” Ei sunt un neam cari și-a pierdut Tot bunul simț ce l-a avut, Și-n ăst fel, oamenii acei Nu au pricepere, în ei. Dacă-nțelepți s-ar dovedi, Ar înțelege și-ar gândi La ce va fi în viitor – Ce va păți al lor popor. Cum oare-ar fi putut să fie Când unul urmărea o mie, Sau când, pe fugă, puteau doi, Să pună zece mii apoi, Dacă de Stânca ce-o aveau, Vânduți, acuma, nu erau – Dacă nu i-ar fi părăsit Domnul, care i-a sprijint? Pentru că iată, stânca lor – Adică, a vrăjmașilor – Nu este ca Stânca pe care Poporul nost’, acum, o are. Vrăjmașii noștri n-au putință Să judece-n astă privință. Căci vița lor – se știe bine – Din al Sodomei sad, provine Și din Gomora. Otrăviți, Sunt strugurii, din ei, ieșiți. Boabele lor, necontenit, A fi amare, s-au vădit. Venin de șerpi, e vinul lor, Și are al aspidelor Otravă, în a lui licoare. Lucrul acesta nu e oare, Ascuns, la Mine? Nu-i dosit? Nu-i oare el, pecetluit, Printre comorile pe care Al vostru Dumnezeu le are? Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!” Domnul va face judecată, Cu-al Său popor, curând; dar iată Că, milă, Domnul va avea, De robii Săi, când va vedea Cum că puterea le-a sleit, Când nici rob nu va fi găsit, Dar nici slobod, al Său popor. „Unde sunt dumnezeii lor,” – Are să-ntrebe Dumnezeu – „Stânca pe care ei, mereu, Ca adăpost, o foloseau, Sau dumnezeii cari mâncau Toată grăsimea jertfelor Și au băut tot vinul lor? Să vină! Să se-arate, iute! Să se arate, să-i ajute! Să știți că singur Dumnezeu, Sunt Eu și Eu voi fi, mereu! Nu este – înțelegeți bine! – Alt dumnezeu, afar’ de Mine! Doar Eu dau viață tuturor, Și Eu sunt Cel care omor. Tot Eu sunt Cel care rănesc, Dar și Cel cari tămăduiesc. Nu poate scoate nimenea, Pe cineva, din mâna Mea! Căci Eu sunt Cel care-Mi ridic Mâna în sus, spre cer, și zic: „Cât e de-adevărat că Eu Sunt Cel care trăiesc mereu, În timpul care o să vie, La fel de drept are să fie Că fulgerul sabiei Mele L-ascut în vremurile-acele Și mâna-Mi va fi ridicată Ca să pornesc o judecată. Atuncea, am să Mă răzbun, Pe cei ce-n contra Mea se pun, Iar pe toți cei care-Mi nutresc Ură, am să îi pedepsesc. De a Mea sabie-ascuțită, Le va fi carnea, înghițită. Săgețile ce le trimit – Cu care îi voi fi lovit – De sângele morților lor Precum și de al prinșilor – Din capetele de fruntași Ai celor care-Mi sunt vrăjmași – Vor fi cuprinse de beție, Căci din belșug, el o să fie. Voi neamuri, toate, ascultați! Mereu, laude, să cântați Pentru poporul Domnului, Căci sângele robilor Lui, Domnu-l va răzbuna, mereu. Iată că Domnul Dumnezeu Trimite a Lui răzbunare Peste potrivnicii ce-i are; În urmă, face ispășire În țară, pentru-ntreaga fire Și pentru toți cei ce-s ai Lui – Pentru poporul Domnului.”
Deuteronomul 32:1-43 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
„Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Să picure ca ploaia învățătura mea, să se prelingă ca roua spusele mele, ca ploaia măruntă pe verdeață și ca ploaia îmbelșugată pe iarbă! Căci voi invoca Numele Domnului: Dați glorie Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrarea lui este desăvârșită, căci toate căile lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și nu este în el nedreptate, El este drept și nepărtinitor. S-au răzvrătit împotriva lui: nu sunt copiii lui cei nelegiuiți, generație încăpățânată și pervertită! Așa răspunzi tu Domnului, popor nebun și fără pricepere? Nu este el tatăl tău, care te-a creat, te-a făcut și te-a susținut? Adu-ți aminte de zilele din vechime, Sòcotește anii, generație după generație, întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti, pe bătrânii tăi și îți vor spune! Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor, a fixat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israél. Căci moștenirea Domnului este poporul său, Iacób este partea lui de moștenire. El l-a găsit într-un ținut pustiu, în dezordinea urletelor singurătății; l-a înconjurat, l-a instruit și l-a îngrijit ca pe pupila ochilor. Ca vulturul care își veghează cuibul, zboară deasupra puișorilor lui, își deschide aripile, îl ia și îl poartă pe aripile sale. Numai Domnul l-a călăuzit și nu era cu el niciun dumnezeu străin. L-a făcut să urce pe înălțimile țării, l-a hrănit cu roadele pământului, l-a făcut să soarbă miere din stâncă și untdelemn din rocă de cremene, untul de la vaci și lapte de la oi, grăsimea mieilor și a berbecilor din Basán și a țapilor, grâul cel mai bun și i-a dat de băut vin, sânge de strugure. Ieșurùn s-a îngrășat și a bătut din picior – te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai rotunjit – l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut, a disprețuit Stânca mântuirii sale. L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini, l-au mâniat cu lucruri abominábile. Au adus jertfe demonilor care nu sunt dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, [dumnezei] noi, veniți de curând, pe care nu-i știau părinții voștri. Ai neglijat Stânca cea care te-a creat, l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut. Domnul a văzut și s-a indignat cu mânie pe fiii și fiicele sale. El a zis: «Îmi voi ascunde fața de la ei și voi vedea care le va fi sfârșitul. Căci sunt o generație perversă, fii în care nu este adevăr. Ei m-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este dumnezeu, m-au mâniat cu deșertăciunile lor; eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este popor, îi voi mânia printr-un popor neînsemnat. Căci focul mâniei mele s-a aprins și va arde până în adâncul Șeólului, va mistui pământul și roadele lui, va cuprinde de flăcări temeliile munților. Voi aduna rele peste ei și voi termina săgețile împotriva lor. Vor fi secătuiți de foame și vor fi roși de arsura și molima distrugătoare. Voi trimite dinții animalelor împotriva lor și veninul târâtoarelor din țărână. Afară vor pieri de sabie și înăuntru, de groază: și tânărul, și fecioara, și sugarul, și cel cărunt. Am zis: ‹îi voi nimici; voi șterge amintirea lor de printre oameni, dacă nu m-aș teme de disprețul dușmanului, ca nu cumva să pretindă și să zică: ‘mâinile noastre sunt ridicate, și nu Domnul a făcut toate acestea’›. Căci ei sunt un popor care și-a pierdut mintea și nu este în ei pricepere. Dacă ar fi fost înțelepți, ar cugeta la aceste lucruri, și-ar cunoaște sfârșitul. Cum ar urmări unul o mie și doi ar fugări zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă Domnul nu i-ar fi predat? Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, până și dușmanii noștri sunt judecători. Ci vița lor este din Sodóma și din câmpiile Gomórei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, ciorchinii lor sunt amari. Vinul lor este venin de șerpi, otravă cumplită de viperă. Oare nu este el ascuns la mine, sigilat în vistieriile mele? Ale mele sunt răzbunarea și răsplata când piciorul lor se va clătina. Căci ziua nenoricirii lor se apropie și ceea ce este pregătit pentru ei vine în grabă». Domnul va judeca poporul său și va avea milă de slujitorii săi când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit și că nu mai este nici sclav, nici liber. El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, stânca unde căutau refugiu? Ei care mâncau grăsimea jertfelor și beau vinul jertfei lor de băutură. Să se ridice și să vă ajute și ei să fie apărarea voastră! Vedeți acum că eu, eu sunt și nu este dumnezeu în afară de mine. Eu fac să moară și eu fac să trăiască, eu rănesc și eu vindec și nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea. Căci îmi ridic mâna spre cer și zic: ‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›. Când îmi voi ascuți fulgerul sabiei și mâna mea va lua judecata, mă voi răzbuna pe dușmanii mei și-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc. Voi îmbăta săgețile mele cu sânge și sabia mea se va hrăni cu carne, cu sângele celor căzuți și al captivilor, cu capetele căpeteniilor dușmanului». Tresăltați de bucurie, popoare, pentru poporul lui, pentru că el răzbună sângele slujitorilor săi și se va răzbuna împotriva dușmanilor lui. Va face ispășire pentru pământul lui și pentru poporul său”.
Deuteronomul 32:1-43 Noua Traducere Românească (NTR)
Ascultați cu atenție, ceruri, și voi vorbi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să cadă învățătura mea și ca roua să curgă cuvintele mele, ca stropii de ploaie pe verdeață și ca aversele pe iarbă. Căci voi proclama Numele DOMNULUI. Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită, căci toate căile Lui sunt drepte. Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate. El este drept și cinstit. Poporul I-a fost necredincios. Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur; sunt o generație pervertită și depravată. Așa Îl răsplătești tu pe DOMNUL, popor nebun și neînțelept? Nu este El Tatăl tău, Care te-a creat? El te-a făcut și te-a întemeiat. Aduceți-vă aminte de zilele din trecut. Gândiți-vă la anii care au trecut din generație în generație. Întreabă-l pe tatăl tău, și el îți va istorisi, pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune. Când Cel Preaînalt le-a dat națiunilor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii omului, El a stabilit granițele popoarelor în funcție de numărul fiilor lui Israel. Căci partea DOMNULUI este poporul Lui; Iacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit într-o regiune pustie, într-un deșert, o pustietate plină de urlete. L-a înconjurat și S-a îngrijit de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui, asemenea vulturului care își scutură cuibul și zboară deasupra puilor, care își deschide aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui. DOMNUL Și-a condus singur poporul și nu era niciun dumnezeu străin alături de El. El l-a urcat pe înălțimile țării și l-a hrănit cu roadele câmpului. L-a hrănit cu miere din stâncă și cu ulei din stânca de cremene, cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, cu grăsimea boabelor de grâu. Și ai băut vin, sângele strugurilor. Ieșurun s-a îngrășat și s-a împotrivit! Te-ai îngrășat, ai devenit greu și mare! El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii lui. Ei L-au făcut gelos prin dumnezei străini și L-au mâniat prin urâciuni. Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, sosiți de curând, de care strămoșii voștri n-au știut. Ai părăsit Stânca, L-ai părăsit pe Acela Care te-a născut, L-ai uitat pe Dumnezeul Care ți-a dat naștere. DOMNUL a văzut și i-a disprețuit, din cauză că fiii și fiicele Lui L-au mâniat. „Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El, și voi privi la sfârșitul lor, căci sunt o generație pervertită, sunt niște copii necredincioși. M-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu. M-au mâniat prin idolii lor deșerți. De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor; îi voi mânia printr-o națiune nebună. Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în adâncimea Locuinței Morților. Va distruge pământul împreună cu recoltele lui și va arde temeliile munților. Voi îngrămădi nenorociri peste ei, voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor. Vor fi vlăguiți de foamete, mâncați de molimă și distruși cu asprime. Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice și veninul târâtoarelor țărânei. Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii, iar în camere vor pieri de groază. Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara, atât copilașul, cât și bătrânul. Am zis că îi voi zdrobi și le voi șterge amintirea de printre oameni, dar Mă tem de insultele dușmanilor lor, ca nu cumva aceștia să se amăgească singuri și să zică: «Mâinile noastre au fost puternice, și nu DOMNUL a făcut toate aceste lucruri!»“. Ei sunt o națiune lipsită de sfat și nu mai există pricepere în ei. Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta și s-ar fi gândit la sfârșitul lor. Cum ar fi putut unul să urmărească o mie sau doi să pună pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor și dacă DOMNUL nu i-ar fi dat pe mâna acestora? Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră; chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta. Vița lor este din via Sodomei și din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt plini de venin, iar ciorchinii sunt amari. Vinul lor este venin de șerpi, veninul cobrelor nemiloase. „Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine? Nu este el pecetluit printre comorile Mele? A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti! Vine vremea când le vor aluneca picioarele, căci ziua distrugerii lor este aproape, și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea“. Căci DOMNUL Își va judeca poporul, dar va avea milă de slujitorii Săi când va vedea că li s-a dus puterea și că n-a mai rămas nimeni, nici ținut în închisoare, nici liber. „Unde le sunt dumnezeii“, va întreba El, „stânca în care se adăposteau, dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor și care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se ridice ei și să vă ajute! Să vă fie ei un adăpost! Vedeți acum că Eu Însumi sunt El! Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine. Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață, Eu rănesc și tot Eu vindec și nimeni nu poate elibera din mâna Mea. Îmi ridic mâna spre ceruri și declar: Viu sunt Eu pe vecie, că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată. Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc. Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge, iar sabia Mea va devora carnea. Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor, din capetele conducătorilor dușmanului“. Bucurați-vă, națiuni, împreună cu poporul Lui, căci El va răzbuna sângele slujitorilor Săi, Se va răzbuna pe dușmanii Lui și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
Deuteronomul 32:1-43 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să curgă învățăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeață, Ca picăturile de ploaie pe iarbă! Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat. Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat! Pe Domnul Îl răsplătiți astfel?! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit și ți-a dat ființă? Adu-ți aminte de zilele din vechime, Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe bătrânii tăi, și îți vor spune. Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, Când a despărțit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel, Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit într-un ținut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui, Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Și nu era niciun dumnezeu străin cu El. L-a suit pe înălțimile țării, Și Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare, Untul de la vaci și laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan și a țapilor, Cu grăsimea grâului, Și ai băut vinul, sângele strugurelui. Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui, L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni; Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, Dumnezei noi, veniți de curând, De care nu se temuseră părinții voștri. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut Și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit. Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și fiicele Lui. El a zis: ‘Îmi voi ascunde Fața de ei Și voi vedea care le va fi sfârșitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt niște copii necredincioși. Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți. Și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere. Căci focul mâniei Mele s-a aprins Și va arde până în fundul Locuinței morților, Va nimici pământul și roadele lui, Va arde temeliile munților. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor. Vor fi topiți de foame, stinși de friguri Și de boli cumplite; Voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice Și otrava șerpilor. Afară vor pieri de sabie Și înăuntru vor pieri de groază: Și tânărul, și fata, Și copilul de țâță, ca și bătrânul. Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi șterge pomenirea dintre oameni! Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească Și să zică: «Mâna noastră cea puternică, Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.» Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț Și nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege Și s-ar gândi la ce li se va întâmpla. Cum ar urmări unul singur o mie din ei Și cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul? Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință. Ci vița lor este din sadul Sodomei Și din ținutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviți, Bobițele lor sunt amare; Vinul lor este venin de șerpi, Este otravă cumplită de aspidă. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele? A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’ Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită Și că nu mai este nici rob, nici slobod. El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost, Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute Și să vă ocrotească! Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu Și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea. Căci Îmi ridic mâna spre cer Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci, Atât este de adevărat că, atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele Și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc; Sabia Mea le va înghiți carnea Și-Mi voi îmbăta săgețile de sânge, De sângele celor uciși și prinși, Din capetele fruntașilor vrăjmașului.»’ Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi Și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”