Deuteronomul 32:1-43

„Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Să picure ca ploaia învățătura mea, să se prelingă ca roua spusele mele, ca ploaia măruntă pe verdeață și ca ploaia îmbelșugată pe iarbă! Căci voi invoca Numele Domnului: Dați glorie Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrarea lui este desăvârșită, căci toate căile lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și nu este în el nedreptate, El este drept și nepărtinitor. S-au răzvrătit împotriva lui: nu sunt copiii lui cei nelegiuiți, generație încăpățânată și pervertită! Așa răspunzi tu Domnului, popor nebun și fără pricepere? Nu este el tatăl tău, care te-a creat, te-a făcut și te-a susținut? Adu-ți aminte de zilele din vechime, Sòcotește anii, generație după generație, întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti, pe bătrânii tăi și îți vor spune! Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor, a fixat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israél. Căci moștenirea Domnului este poporul său, Iacób este partea lui de moștenire. El l-a găsit într-un ținut pustiu, în dezordinea urletelor singurătății; l-a înconjurat, l-a instruit și l-a îngrijit ca pe pupila ochilor. Ca vulturul care își veghează cuibul, zboară deasupra puișorilor lui, își deschide aripile, îl ia și îl poartă pe aripile sale. Numai Domnul l-a călăuzit și nu era cu el niciun dumnezeu străin. L-a făcut să urce pe înălțimile țării, l-a hrănit cu roadele pământului, l-a făcut să soarbă miere din stâncă și untdelemn din rocă de cremene, untul de la vaci și lapte de la oi, grăsimea mieilor și a berbecilor din Basán și a țapilor, grâul cel mai bun și i-a dat de băut vin, sânge de strugure. Ieșurùn s-a îngrășat și a bătut din picior – te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai rotunjit – l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut, a disprețuit Stânca mântuirii sale. L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini, l-au mâniat cu lucruri abominábile. Au adus jertfe demonilor care nu sunt dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, [dumnezei] noi, veniți de curând, pe care nu-i știau părinții voștri. Ai neglijat Stânca cea care te-a creat, l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut. Domnul a văzut și s-a indignat cu mânie pe fiii și fiicele sale. El a zis: «Îmi voi ascunde fața de la ei și voi vedea care le va fi sfârșitul. Căci sunt o generație perversă, fii în care nu este adevăr. Ei m-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este dumnezeu, m-au mâniat cu deșertăciunile lor; eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este popor, îi voi mânia printr-un popor neînsemnat. Căci focul mâniei mele s-a aprins și va arde până în adâncul Șeólului, va mistui pământul și roadele lui, va cuprinde de flăcări temeliile munților. Voi aduna rele peste ei și voi termina săgețile împotriva lor. Vor fi secătuiți de foame și vor fi roși de arsura și molima distrugătoare. Voi trimite dinții animalelor împotriva lor și veninul târâtoarelor din țărână. Afară vor pieri de sabie și înăuntru, de groază: și tânărul, și fecioara, și sugarul, și cel cărunt. Am zis: ‹îi voi nimici; voi șterge amintirea lor de printre oameni, dacă nu m-aș teme de disprețul dușmanului, ca nu cumva să pretindă și să zică: ‘mâinile noastre sunt ridicate, și nu Domnul a făcut toate acestea’›. Căci ei sunt un popor care și-a pierdut mintea și nu este în ei pricepere. Dacă ar fi fost înțelepți, ar cugeta la aceste lucruri, și-ar cunoaște sfârșitul. Cum ar urmări unul o mie și doi ar fugări zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă Domnul nu i-ar fi predat? Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, până și dușmanii noștri sunt judecători. Ci vița lor este din Sodóma și din câmpiile Gomórei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, ciorchinii lor sunt amari. Vinul lor este venin de șerpi, otravă cumplită de viperă. Oare nu este el ascuns la mine, sigilat în vistieriile mele? Ale mele sunt răzbunarea și răsplata când piciorul lor se va clătina. Căci ziua nenoricirii lor se apropie și ceea ce este pregătit pentru ei vine în grabă». Domnul va judeca poporul său și va avea milă de slujitorii săi când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit și că nu mai este nici sclav, nici liber. El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, stânca unde căutau refugiu? Ei care mâncau grăsimea jertfelor și beau vinul jertfei lor de băutură. Să se ridice și să vă ajute și ei să fie apărarea voastră! Vedeți acum că eu, eu sunt și nu este dumnezeu în afară de mine. Eu fac să moară și eu fac să trăiască, eu rănesc și eu vindec și nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea. Căci îmi ridic mâna spre cer și zic: ‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›. Când îmi voi ascuți fulgerul sabiei și mâna mea va lua judecata, mă voi răzbuna pe dușmanii mei și-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc. Voi îmbăta săgețile mele cu sânge și sabia mea se va hrăni cu carne, cu sângele celor căzuți și al captivilor, cu capetele căpeteniilor dușmanului». Tresăltați de bucurie, popoare, pentru poporul lui, pentru că el răzbună sângele slujitorilor săi și se va răzbuna împotriva dușmanilor lui. Va face ispășire pentru pământul lui și pentru poporul său”.