Deuteronom 32
32
1„Ascultă, cer; și voi vorbi. Ascultă și tu, pământ, cuvintele spuse de gura mea. 2Învățătura mea să cadă ca ploaia; și cuvintele mele să curgă la fel ca roua, ca stropii de ploaie pe vegetație și ca aversele pe iarbă. 3Voi proclama numele lui Iahve. Lăudați pe Dumnezeul nostru! 4El este stânca; lucrările Lui sunt perfecte, pentru că toate metodele Lui sunt corecte. Dumnezeu este demn de încredere. Acolo nu este nedreptate; ci El este corect și cinstit. 5Ei s-au stricat! Este o rușine pentru ei că nu mai sunt fiii Lui, ci (au ajuns) o generație pervertită și fără integritate. 6Popor fără judecată și neînțelept, așa vă comportați voi cu Iahve? Nu este El Tatăl vostru, Creatorul vostru, Cel care v-a conceput și care v-a făcut să existați? 7Amintiți-vă de zilele din trecut. Calculați anii care au trecut de la o generație la cealaltă. Întrebați-i pe părinții voștri; și ei vă vor învăța. Vorbiți cu bătrânii voștri; și aceștia vă vor spune. 8Când Dumnezeul Foarte Înalt le-a dat popoarelor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii oamenilor, El a stabilit limitele teritoriale ale acestora raportându-le la numărul fiilor lui Israel! 9A procedat astfel pentru că partea lui Iahve este poporul Lui. Iacov este moștenirea Sa! 10El l-a găsit într-un teritoriu nelocuit, într-o singurătate plină de țipete ale disperării. L-a înconjurat și a avut grijă de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui; 11și a procedat exact cum își scutură cuibul vulturul care zboară deasupra puilor și care își deschide apoi aripile luându-i și transportându-i pe penele lui… 12Iahve Și-a condus singur poporul; și nu era niciun alt zeu străin împreună cu El. 13L-a urcat pe zonele înalte ale țării și l-a hrănit cu recoltele pe care le produce câmpul. L-a hrănit dându-i să mănânce: miere din stâncă și ulei din cea mai tare rocă, 14iaurtul vitelor și laptele oilor, grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, împreună cu grăsimea boabelor de grâu. A băut și vin – sângele strugurilor. 15Iacov s-a îngrășat și apoi s-a opus! S-a depus grăsimea pe tine; ai devenit greu și mare! Poporul L-a abandonat pe Dumnezeul care l-a creat; și a respins stânca salvării lui. 16Ei L-au făcut gelos prin slujirea oferită zeilor străini; și L-au mâniat prin practici oribile. 17Au adus sacrificii pe care le-au dedicat demonilor, nu lui Dumnezeu; și s-au închinat unor zei pe care nu îi cunoșteau – zei noi, apăruți de puțin timp și de care strămoșii lor nu s-au temut. 18Au abandonat acea stâncă ce îi crease. Au uitat pe Dumnezeul care îi născuse. 19Iahve a văzut și i-a desconsiderat; El s-a mâniat pe fiii și pe fiicele Sale. 20El a zis: «Îmi voi ascunde fața de ei. Voi asista la sfârșitul lor fără să intervin; pentru că sunt o generație pervertită formată din niște copii care nu își respectă promisiunile. 21M-au provocat la gelozie prin ce nu este Dumnezeu; și M-au mâniat prin închinarea în fața idolilor lor care nu au nicio valoare. Din această cauză, și Eu îi voi provoca la gelozie printr-un grup de oameni care nu formează un popor; îi voi mânia printr-o etnie ai cărei oameni nu au inteligență. 22Voi proceda așa pentru că s-a aprins focul mâniei Mele; și va arde până în adâncul locuinței morților. El va distruge pământul împreună cu recoltele lui; și va arde temeliile munților. 23Voi aduce calamități peste ei; voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor! 24Vor fi înfometați, consumați de foc și distruși cu duritate. Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice și veninul șerpilor! 25Vor muri pe drum loviți cu sabia; și vor fi decimați de teroare în camerele unde se vor ascunde. Moartea va lovi tânărul și fecioara, copilul și bătrânul. 26Am zis că îi voi strivi și le voi șterge amintirea printre celelalte popoare; 27dar Mă tem de calomniile dușmanilor Mei. Nu vreau să le permit să se înșele și să zică: ‘Forța mâinilor noastre – și nu Iahve – a făcut toate aceste lucruri!’». 28Sunt un popor căruia îi lipsește înțelepciunea și nu mai există nimeni cu discernământ între ei. 29Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles implicațiile; și s-ar fi gândit la ce li se va întâmpla. 30Oare cum ar fi putut ca unul dintre ei să urmărească o mie sau doi dintre ei să facă să fugă zece mii, dacă nu le-ar fi facilitat acest lucru stânca lor și dacă Iahve nu i-ar fi ajutat să îi domine (pe dușmanii lor)? 31Stânca acelor popoare nu este ca stânca noastră. Chiar și dușmanii noștri înțeleg acest lucru! 32Vița lor provine din via Sodomei și din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt plini de venin; iar ciorchinii sunt amari. 33Vinul lor este venin de șerpi și se aseamănă cu veninul cobrelor nemiloase. 34«Oare nu este păstrat acest lucru la Mine și sigilat printre comorile Mele? 35Răzbunarea este de competența Mea; și Eu voi recompensa! Vine vremea când le vor aluneca picioarele; pentru că zilele distrugerii sunt aproape și destinul lor se va grăbi». 36Se va întâmpla așa pentru că Iahve Își va judeca poporul; dar va avea milă de sclavii Săi când va vedea că li s-a consumat energia și că nu a mai rămas nimeni: nici deținut, nici om liber. 37El va întreba: «Oare unde le sunt zeii – acea stâncă a lor care le folosea ca adăpost – 38acei zei care se hrăneau cu grăsimea sacrificiilor lor și care beau vinul sacrificiilor de băutură? Să se ridice acum ca să vă ajute! Să vă ofere un adăpost! 39Vedeți acum că Eu personal sunt Dumnezeu! Nu mai există alt (dumne)zeu în afară de Mine. Eu aduc moartea și tot Eu aduc la viață; Eu strivesc și tot Eu vindec. Și nimeni nu se poate salva din mâna Mea. 40Îmi ridic mâna spre cer și declar: Eu sunt viu pentru eternitate! 41Prin acest fapt garantez că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele; și voi începe să fac judecată cu mâna Mea. Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei; și voi pedepsi pe cei care Mă urăsc! 42Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge; iar sabia Mea se va hrăni mâncând carne și bând sângele celor omorâți și al captivilor. Această sabie se va hrăni și cu capetele conducătorilor dușmanilor!». 43«Popoare, bucurați-vă împreună cu poporul Lui; pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Săi. Se va răzbuna pe dușmanii Lui. Va face astfel achitare pentru poporul Lui și pentru teritoriul acestuia!»” 44Moise a venit împreună cu Iosua – fiul lui Nun – și a recitat toate cuvintele acestui cântec în auzul poporului. 45Când a terminat Moise de pronunțat toate aceste cuvinte adresate întregului Israel, 46le-a zis: „Puneți-vă în inimă toate cuvintele pe care vi le-am spus astăzi; și să porunciți copiilor voștri să respecte toate cuvintele acestei legi și să se conformeze cerințelor lor; 47pentru că niciunul dintre aceste cuvinte nu este fără valoare, ci toate sunt viața voastră. Ținând cont de aceste cuvinte, vă veți lungi zilele în țara voastră pe care o veți lua în proprietate după ce veți traversa Iordanul.” 48În aceeași zi, Iahve i-a vorbit lui Moise, zicând: 49„Urcă-te pe muntele Abarim care se numește și Nebo – în țara Moab – care este înaintea Ierihonului; și privește Canaanul pe care Eu îl dau în proprietate lui Israel. 50Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca; și vei fi astfel adăugat la strămoșii tăi – exact cum s-a întâmplat și cu fratele tău Aaron care a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la strămoșii lui. 51Vi se va întâmpla așa pentru că ați fost necredincioși față de Mine înaintea israelienilor când erați la apele Meribei din Cadeș, în deșertul Țin – acolo unde nu M-ați sfințit în mijlocul lui Israel. 52Tu vei vedea de la distanță pământul promis, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel!”
Selectat acum:
Deuteronom 32: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion