Faptele Apostolilor 4:1-22
Faptele Apostolilor 4:1-22 Noua Traducere Românească (NTR)
În timp ce Petru și Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoții, comandantul gărzii Templului și saducheii, foarte supărați din cauză că învățau poporul și vesteau, în Numele lui Isus, învierea dintre cei morți. Au pus mâna pe ei și i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși a ajuns la aproape cinci mii. În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii și cărturarii, marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei care erau din neamul marilor preoți. I-au pus pe apostoli să stea în mijloc și i-au întrebat: ‒ Prin ce putere sau în numele cui ați făcut aceasta? Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns: ‒ Conducători și bătrâni ai poporului, dacă suntem cercetați astăzi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și pentru felul în care a fost el vindecat, să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, Cel pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți! Acesta este: „Piatra, care a fost disprețuită de voi, zidarii, care a devenit Piatra din capul unghiului“. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți! Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și când au înțeles că erau oameni neinstruiți și de rând, au rămas uimiți și au înțeles că fuseseră cu Isus. Însă, văzându-l stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu și s-au sfătuit între ei, zicând: „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este știut de către toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut un semn clar, și nu-l putem nega. În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească niciunui om în Numele acesta!“. I-au chemat și le-au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu-i mai învețe pe alții în Numele lui Isus. Însă Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit!“. După ce i-au amenințat din nou, le-au dat drumul, neștiind cum să-i pedepsească, din cauza poporului, căci toți Îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. Căci omul asupra căruia se înfăptuise semnul acesta miraculos de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
Faptele Apostolilor 4:1-22 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Pe când vorbeau Petru și Ioan norodului, au venit la ei pe neașteptate preoții, căpitanul Templului și saducheii, foarte necăjiți că învățau pe norod și vesteau în Isus învierea din morți. Au pus mâinile pe ei și i-au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. Însă mulți din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși s-a ridicat aproape la cinci mii. A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii și cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei ce se trăgeau din neamul marilor preoți. Au pus pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor și i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului și bătrâni ai lui Israel! Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav și suntem întrebați cum a fost vindecat, s-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. El este ‘piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului’. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus. Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei și au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” Și după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai învețe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.” I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească, din pricina norodului, fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.
Faptele Apostolilor 4:1-22 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Dar pe când vorbeau ei poporului, s-au năpustit preoţii şi comandantul gărzii Templului şi saducheii, mâniaţi că învăţau poporul şi că vesteau că există, în Iisus, înviere din morţi. Au pus mâna pe ei şi i-au închis până a doua zi, pentru că era deja seară. Însă mulţi dintre cei care ascultaseră cuvântul au crezut şi numărul lor s-a ridicat la aproape cinci mii de bărbaţi. A doua zi s-au adunat conducătorii şi bătrânii şi toţi învăţaţii din Ierusalim şi Anna, marele preot, Caiafa, Ioan şi Alexandru şi toţi câţi erau din neamul marilor preoţi. I-au pus în mijlocul lor, în picioare, şi au început să-i întrebe: „Cu ce putere şi în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Conducători şi bătrâni ai poporului, dacă astăzi suntem judecaţi pentru ajutorul dat unui om bolnav şi pentru felul în care a fost vindecat, atunci să ştiţi, voi toţi şi întreg poporul lui Israel, că în Numele lui Iisus Hristos, Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi, stă omul acesta sănătos în faţa voastră! El este piatra neluată în seamă de voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului! Şi în nimeni altul nu este mântuirea, nici nu este sub cer vreun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!” Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni simpli, fără carte, ei s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Iisus. Dar vedeau cum stătea împreună cu ei omul care fusese vindecat şi nu aveau ce să le zică împotrivă. Le-au poruncit, atunci, să iasă afară din sinedriu şi s-au sfătuit între ei zicând: „Ce să le facem acestor oameni? E limpede că prin ei s-a făcut un semn nemaivăzut, cunoscut de toţi locuitorii Ierusalimului, şi noi nu putem tăgădui aceasta. Dar, ca să nu se răspândească mai tare vestea în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui despre Numele acesta!” Şi chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească, nici să nu mai înveţe pe cineva despre Numele lui Iisus. Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Este drept în faţa lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu? Judecaţi şi voi! Noi nu putem să nu spunem ce am văzut şi am auzit.” Ei i-au ameninţat din nou şi, negăsind cum să-i pedepsească, i-au eliberat din cauza poporului, pentru că toţi îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. Omul asupra căruia se făcuse acest semn al vindecării era în vârstă de peste patruzeci de ani.
Faptele Apostolilor 4:1-22 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și pe când vorbeau ei poporului, preoții și căpetenia templului și saducheii au venit peste ei, Fiind mâhniți că ei învățau poporul și predicau prin Isus învierea dintre morți. Și au pus mâinile pe ei și i-au închis până a doua zi; fiindcă era deja seară. Dar mulți dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut; și numărul bărbaților era aproape cinci mii. Și s-a întâmplat că a doua zi, conducătorii lor și bătrânii și scribii, Și Ana, înaltul preot, și Caiafa și Ioan și Alexandru și atâția câți erau din rudenia înaltului preot, s-au adunat împreună la Ierusalim. Și după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: În ce putere, sau în numele cui ați făcut aceasta? Atunci Petru, umplut cu Duhul Sfânt, le-a spus: Voi conducători ai poporului și bătrâni ai Israelului, Dacă suntem cercetați astăzi pentru fapta bună făcută omului neputincios, cum a fost el făcut sănătos; Să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor al lui Israel că, în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi l-ați crucificat, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morți, prin el omul acesta stă în picioare înaintea voastră sănătos. Aceasta este piatra care a fost făcută de nimic de voi constructorii, care a devenit capul colțului temeliei. Nici nu este salvare în nimeni altul; fiindcă nu este niciun alt nume sub cer, dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvați. Și, când au văzut cutezanța lui Petru și Ioan și au înțeles că erau oameni fără carte și needucați, s-au minunat; și i-au recunoscut că fuseseră cu Isus. Și, privind pe omul care fusese vindecat, stând în picioare cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă. Dar după ce le-au poruncit să iasă afară din consiliu, s-au sfătuit între ei, Spunând: Ce vom face acestor oameni? Pentru că într-adevăr, prin ei, s-a făcut un mare miracol cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim; și nu îl putem nega. Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre oameni, să îi amenințăm cu severitate, ca să nu mai vorbească în numele acesta niciunui om. Și i-au chemat și le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici să nu învețe în numele lui Isus. Dar Petru și Ioan au răspuns și le-au zis: Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă dăm ascultare vouă mai mult decât lui Dumnezeu. Fiindcă noi nu putem să nu vorbim lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit. Și după ce i-au mai amenințat, i-au lăsat să plece, negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute. Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vindecării avea peste patruzeci de ani.
Faptele Apostolilor 4:1-22 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Pe când vorbeau ei poporului, au venit peste ei preoții, căpitanul gărzii Templului și saducheii, furioși că învățau poporul și vesteau învierea din morți în Isus. Au pus mâna pe ei și i‑au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântul au crezut, iar numărul bărbaților credincioși s‑a ridicat la aproape cinci mii. A doua zi, mai‑marii poporului, bătrânii și cărturarii s‑au adunat la Ierusalim împreună cu marele‑preot Ana, cu Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei din neamul marilor‑preoți. I‑au pus pe Petru și Ioan în mijlocul lor și i‑au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le‑a zis: „Mai‑mari ai poporului și bătrâni [ai lui Israel]! Fiindcă suntem cercetați astăzi pentru o binefacere făcută unui om bolnav (prin cine a fost el vindecat), să știți voi toți și întreg poporul lui Israel: omul acesta se înfățișează înaintea voastră sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L‑ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L‑a înviat din morți. El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” Văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și dându‑și seama că erau oameni neînvățați și de rând, s‑au mirat și au înțeles că fuseseră cu Isus. Dar, fiindcă‑l vedeau stând în picioare lângă ei pe omul care fusese vindecat, n‑au putut zice nimic împotrivă. Le‑au poruncit să iasă din Sinedriu și s‑au sfătuit între ei, zicând: „Ce să le facem acestor oameni? Căci toți locuitorii Ierusalimului știu că prin ei s‑a făcut o minune vădită și n‑o putem tăgădui. Dar, ca să nu se răspândească și mai mult vestea în popor, să‑i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!” După ce i‑au chemat, le‑au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai învețe cu niciun chip în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru și Ioan le‑au zis: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit!” I‑au amenințat din nou și i‑au lăsat să plece, neștiind cum să‑i pedepsească din cauza poporului, fiindcă toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele petrecute. Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea peste patruzeci de ani.
Faptele Apostolilor 4:1-22 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Pe când vorbeau Petru și Ioan norodului, au venit la ei pe neașteptate preoții, căpitanul Templului și saducheii, foarte necăjiți că învățau norodul și vesteau în Isus învierea din morți. Au pus mâna pe ei și i-au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși s-a ridicat la aproape cinci mii. A doua zi mai-marii norodului, bătrânii și cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, cu marele-preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei ce se trăgeau din neamul marilor-preoți. I-au pus pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor și i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului și bătrâni ai lui Israel! Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav și suntem întrebați cum a fost vindecat, s-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel: omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus. Dar fiindcă îl vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. Le-au poruncit doar să iasă din Sobor, s-au sfătuit între ei și au zis: „Ce le vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. Dar ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” Și după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să îi mai învețe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit!” I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească din pricina norodului, fiindcă toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.
Faptele Apostolilor 4:1-22 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În timp ce Petru și Ioan vorbeau mulțimii de oameni, în mod surprinzător au apărut saducheii însoțiți de comandantul gărzii templului, manifestând o mare ostilitate față de ei, pentru că îi învățau pe oameni despre Isus și despre înviere. I-au arestat și i-au dus în închisoare până a doua zi; pentru că se înserase. Dar mulți dintre cei care auziseră acele cuvinte, au crezut; și numărul bărbaților credincioși a ajuns astfel la aproximativ cinci mii. A doua zi, conducătorii poporului (evreu) și învățătorii legii mozaice, au făcut un consiliu în Ierusalim. Acolo au mai fost prezenți: marele preot numit Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți ceilalți care proveneau din familii de mari preoți. I-au adus pe Petru și pe Ioan între ei și i-au întrebat: „Cu ce aprobare sau în numele cui ați făcut acest lucru?” Atunci Petru, fiind plin de Spiritul Sfânt, le-a zis: „Lideri ai poporului și conducători ai Israelului! Constatăm că suntem interogați pentru o binefacere de care a beneficiat un om bolnav și doriți să aflați cum a fost vindecat. În consecință, vom face o declarație pe care ar fi bine să o audă toți oamenii din Israel: acest om se prezintă în fața voastră complet sănătos în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-ați crucificat, dar pe care Dumnezeu L-a înviat! Voi L-ați abandonat exact cum au făcut constructorii cu acea piatră care (până la urmă) a ajuns să fie pusă în locul în care se unesc zidurile. Salvarea nu este posibilă decât în numele Lui; pentru că nu li s-a dat oamenilor niciun alt nume în care să o poată obține!” Remarcând curajul lui Petru și al lui Ioan, liderii religioși au fost surprinși să constate că ei erau totuși oameni simpli care nu absolviseră școli remarcabile; și atunci au înțeles că fuseseră cu Isus. Dar pentru că îl vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau contesta nimic. Doar le-au ordonat să iasă din Sinedriu și apoi au făcut o ședință. În cadrul ei, au zis: „Ce decizie vom lua cu privire la acești oameni? Am aflat că toți locuitorii Ierusalimului știu despre această minune evidentă pe care nu o putem contesta. Totuși, ca să nu se răspândească această informație mai departe între ceilalți oameni, să îi amenințăm și să le ordonăm ca în viitor să nu mai vorbească nimănui evocând acest nume.” După ce i-au chemat (între ei), le-au interzis să mai vorbească și să mai învețe în vreun fel pe oameni în numele lui Isus. Răspunsul lui Petru și al lui Ioan a fost acesta: „Gândiți-vă dacă procedați corect înaintea lui Dumnezeu când ne pretindeți să ascultăm mai mult de voi decât de El! Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și despre ce am auzit!” I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, pentru că nu știau cum să îi pedepsească; iar mulțimea de oameni glorifica pe Dumnezeu pentru ce se întâmplase. Omul care fusese vindecat prin această minune, avea mai mult de patruzeci de ani.
Faptele Apostolilor 4:1-22 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Ioan și Petru mai erau La Templu, încă, și vorbeau Norodului, când a venit – De Saduchei mulți însoțit, De preoții norodului – Chiar căpitanul Templului. Cu toții necăjiți erau, Pentru că cei doi învățau Despre-nvierea lui Iisus. Atunci, mâna, pe ei, au pus Și-n temniță i-au aruncat, Până în zori, căci s-a-nserat. Dar mulți din cei ce-au auzit Cuvântul care-a fost vestit, S-au încrezut în spusa lor. Astfel, al credincioșilor Rând a sporit și, numărați, Au fost cam cinci mii de bărbați. În zori, bătrâni și cărturari – Precum și capii cei mai mari Ai gloatelor – se sfătuiră Și, spre Ierusalim, porniră. Acolo, ei s-au adunat Și-au hotărât a ține sfat. Parte luă, la adunare, Chiar Ana, preotul cel mare; Chiar și Caiafa a venit, De Alexandru însoțit Și de Ioan. Se mai aflau, Acolo, cei ce se trăgeau Din neamul marilor preoți. După ce au sosit cu toți, Au poruncit a fi aduși Ioan și Petru și-au fost puși Să stea la mijloc, iar apoi, I-au întrebat: „Spuneți dar, voi: Cu ce putere-ați săvârșit, În al cui nume-ați făptuit, Lucrul pe care l-am văzut?” Petru, de Duhul Sfânt, umplut, Le zise: „Vouă, celor cari Peste norod sunteți mai mari, Vouă, bătrâni israeliți, Vă voi răspunde, ca să știți! Uitați-vă, numai, la mine: Pentru o facere de bine, Pentru că s-a tămăduit Un biet bolnav nenorocit, Suntem, la întrebări, luați – Trași la răspundere! Aflați – Și voi, și-ntregul Israel – Că vindecat e omu-acel – Ologul ce v-a fost adus – Prin sfântul Nume-al lui Iisus Hristos din Nazaret, pe care – Cum bine știe fiecare – Voi L-ați ucis! În mod voit, L-ați dat să fie răstignit, Dar Dumnezeu nu L-a lăsat, Între cei morți, ci L-a-nviat! El este „piatra lepădată” De voi zidarii, și-acum iată „Că a ajuns a fi adusă Și-n capul unghiului e pusă.” Voiesc dar să vă dau de știre Că-n nimeni alt’ nu-i mântuire Sub ceruri, pentru că – sub soare – Nu-i un alt Nume dat, în care, Omul să fie mântuit. Doar în Iisus, a dobândit Umanitatea, mântuire!” Auzind astfel de vorbire Și îndrăzneala arătată De Petru și Ioan, mirată, Rămase-ntreaga adunare, Căci îi știa pe fiecare, Dintre cei doi, că nu aveau Carte defel și că erau Oameni de rând. Din tot ce-au spus, Au înțeles căci cu Iisus Oameni-aceia au umblat. Dar pentru că cel vindecat Era prezent, nu au putut Vorbi-mpotrivă. Au tăcut Și, din Sobor, au poruncit, Să fie scoși. S-au sfătuit Mult, între ei, și-au zis apoi: „Ce facem dar, cu ăștia doi? Ierusalimul a văzut Minunea care s-a făcut, Prin ei. Aceasta e vădită, Nu poate fi tăgăduită. Acuma, ce măsuri luăm? Deci haidem să nu-i mai lăsăm – Ca vestea să nu se lățească – În acest Nume, să vorbească.” Ei, înăuntru – mai apoi – Când îi chemară pe cei doi, Le porunciră cu strictețe, Pe nimeni să nu mai învețe În sfântul Nume-al lui Iisus. Ioan și Petru-atunci au spus: „Acum dar, judecați și voi: De cine-i – drept – s-ascultăm noi, Mai mult? De voi? De Dumnezeu? Răspunsul nu-i așa de greu. Deci, nu putem să nu vorbim De toate câte noi le știm, Pentru că noi le-am auzit Și le-am văzut, necontenit.” Atuncea, i-au amenințat Și-apoi, să plece, i-au lăsat, Căci nu puteau să-i pedepsească, Să nu cumva să se stârnească Noroadele, care – mirate De lucrurile întâmplate – Îl lăudau pe Dumnezeu Și slavă-I aduceau mereu. Ologul – acel om cu care, Minunea cea de vindecare S-a petrecut – în vârstă fuse: De patru zeci de ani, trecuse.
Faptele Apostolilor 4:1-22 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Pe când [Petru și Ioan] vorbeau poporului, s-au apropiat de ei preoții, comandantul gărzii templului și saduceii, înfuriați că învață poporul și proclamă în [numele] lui Isus învierea din morți. Au pus mâinile pe ei și i-au pus sub pază până a doua zi, căci era deja seară. Dar mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților s-a ridicat la [aproape] cinci mii. A doua zi s-au adunat în Ierusalím conducătorii, bătrânii și cărturarii, marele preot Ánna, Caíafa, Ioan și Alexándru și toți câți erau din neamul arhieresc, i-au pus în mijloc și îi interogau: „Cu ce putere și în numele cui faceți voi aceasta?”. Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducători ai poporului și bătrâni, noi suntem cercetați pentru binele făcut unui om bolnav și cum a fost acesta salvat. Să vă fie cunoscut tuturor și întregului popor al lui Israél: în numele lui Isus Cristos Nazarinéanul, pe care voi l-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morți, în el stă acesta înaintea voastră vindecat! [Isus] este «piatra disprețuită de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiulară». Și nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. Văzând îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără învățătură și necunoscători, au rămas uimiți. Îi recunoșteau că fuseseră cu Isus. Dar privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă. Atunci, poruncindu-le să plece afară din Sinédriu, s-au sfătuit între ei, spunând: „Ce să facem cu acești oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalím că prin ei s-a săvârșit un semn evident și nu-l putem nega. Dar ca [aceasta] să nu se răspândească și mai mult în popor, să-i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!”. Și chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc și să nu mai învețe în numele lui Isus. Dar Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu! Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit”. Dar ei, amenințându-i din nou, i-au lăsat [să plece] – negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească – din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.