În timp ce Petru și Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoții, comandantul gărzii Templului și saducheii, foarte supărați din cauză că învățau poporul și vesteau, în Numele lui Isus, învierea dintre cei morți. Au pus mâna pe ei și i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși a ajuns la aproape cinci mii.
În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii și cărturarii, marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei care erau din neamul marilor preoți.
I-au pus pe apostoli să stea în mijloc și i-au întrebat:
‒ Prin ce putere sau în numele cui ați făcut aceasta?
Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns:
‒ Conducători și bătrâni ai poporului, dacă suntem cercetați astăzi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și pentru felul în care a fost el vindecat, să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, Cel pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți! Acesta este:
„Piatra, care a fost disprețuită de voi, zidarii,
care a devenit Piatra din capul unghiului“.
În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!
Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și când au înțeles că erau oameni neinstruiți și de rând, au rămas uimiți și au înțeles că fuseseră cu Isus. Însă, văzându-l stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu și s-au sfătuit între ei, zicând: „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este știut de către toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut un semn clar, și nu-l putem nega. În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească niciunui om în Numele acesta!“.
I-au chemat și le-au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu-i mai învețe pe alții în Numele lui Isus. Însă Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit!“. După ce i-au amenințat din nou, le-au dat drumul, neștiind cum să-i pedepsească, din cauza poporului, căci toți Îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. Căci omul asupra căruia se înfăptuise semnul acesta miraculos de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
