YouVersion
Pictograma căutare

Faptele apostolilor 4:1-22

Faptele apostolilor 4:1-22 BTF2015

Și pe când vorbeau ei poporului, preoții și căpetenia templului și saducheii au venit peste ei, Fiind mâhniți că ei învățau poporul și predicau prin Isus învierea dintre morți. Și au pus mâinile pe ei și i-au închis până a doua zi; fiindcă era deja seară. Dar mulți dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut; și numărul bărbaților era aproape cinci mii. Și s-a întâmplat că a doua zi, conducătorii lor și bătrânii și scribii, Și Ana, înaltul preot, și Caiafa și Ioan și Alexandru și atâția câți erau din rudenia înaltului preot, s-au adunat împreună la Ierusalim. Și după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: În ce putere, sau în numele cui ați făcut aceasta? Atunci Petru, umplut cu Duhul Sfânt, le-a spus: Voi conducători ai poporului și bătrâni ai Israelului, Dacă suntem cercetați astăzi pentru fapta bună făcută omului neputincios, cum a fost el făcut sănătos; Să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor al lui Israel că, în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi l-ați crucificat, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morți, prin el omul acesta stă în picioare înaintea voastră sănătos. Aceasta este piatra care a fost făcută de nimic de voi constructorii, care a devenit capul colțului temeliei. Nici nu este salvare în nimeni altul; fiindcă nu este niciun alt nume sub cer, dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvați. Și, când au văzut cutezanța lui Petru și Ioan și au înțeles că erau oameni fără carte și needucați, s-au minunat; și i-au recunoscut că fuseseră cu Isus. Și, privind pe omul care fusese vindecat, stând în picioare cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă. Dar după ce le-au poruncit să iasă afară din consiliu, s-au sfătuit între ei, Spunând: Ce vom face acestor oameni? Pentru că într-adevăr, prin ei, s-a făcut un mare miracol cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim; și nu îl putem nega. Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre oameni, să îi amenințăm cu severitate, ca să nu mai vorbească în numele acesta niciunui om. Și i-au chemat și le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici să nu învețe în numele lui Isus. Dar Petru și Ioan au răspuns și le-au zis: Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă dăm ascultare vouă mai mult decât lui Dumnezeu. Fiindcă noi nu putem să nu vorbim lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit. Și după ce i-au mai amenințat, i-au lăsat să plece, negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute. Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vindecării avea peste patruzeci de ani.