Faptele apostolilor 4
4
Petru și Ioan la Sinedriu
1Ioan și Petru mai erau
La Templu, încă, și vorbeau
Norodului, când a venit –
De Saduchei mulți însoțit,
De preoții norodului –
Chiar căpitanul Templului.
2Cu toții necăjiți erau,
Pentru că cei doi învățau
Despre-nvierea lui Iisus.
3Atunci, mâna, pe ei, au pus
Și-n temniță i-au aruncat,
Până în zori, căci s-a-nserat.
4Dar mulți din cei ce-au auzit
Cuvântul care-a fost vestit,
S-au încrezut în spusa lor.
Astfel, al credincioșilor
Rând a sporit și, numărați,
Au fost cam cinci mii de bărbați.
5În zori, bătrâni și cărturari –
Precum și capii cei mai mari
Ai gloatelor – se sfătuiră
Și, spre Ierusalim, porniră.
Acolo, ei s-au adunat
Și-au hotărât a ține sfat.
6Parte luă, la adunare,
Chiar Ana, preotul cel mare;
Chiar și Caiafa a venit,
De Alexandru însoțit
Și de Ioan. Se mai aflau,
Acolo, cei ce se trăgeau
Din neamul marilor preoți.
7După ce au sosit cu toți,
Au poruncit a fi aduși
Ioan și Petru și-au fost puși
Să stea la mijloc, iar apoi,
I-au întrebat: „Spuneți dar, voi:
Cu ce putere-ați săvârșit,
În al cui nume-ați făptuit,
Lucrul pe care l-am văzut?”
8Petru, de Duhul Sfânt, umplut,
Le zise: „Vouă, celor cari
Peste norod sunteți mai mari,
Vouă, bătrâni israeliți,
Vă voi răspunde, ca să știți!
9Uitați-vă, numai, la mine:
Pentru o facere de bine,
Pentru că s-a tămăduit
Un biet bolnav nenorocit,
Suntem, la întrebări, luați –
Trași la răspundere! Aflați –
10Și voi, și-ntregul Israel –
Că vindecat e omu-acel –
Ologul ce v-a fost adus –
Prin sfântul Nume-al lui Iisus
Hristos din Nazaret, pe care –
Cum bine știe fiecare –
Voi L-ați ucis! În mod voit,
L-ați dat să fie răstignit,
Dar Dumnezeu nu L-a lăsat,
Între cei morți, ci L-a-nviat!
11El este „piatra lepădată”
De voi zidarii, și-acum iată
„Că a ajuns a fi adusă
Și-n capul unghiului e pusă.”
12Voiesc dar să vă dau de știre
Că-n nimeni alt’ nu-i mântuire
Sub ceruri, pentru că – sub soare –
Nu-i un alt Nume dat, în care,
Omul să fie mântuit.
Doar în Iisus, a dobândit
Umanitatea, mântuire!”
13Auzind astfel de vorbire
Și îndrăzneala arătată
De Petru și Ioan, mirată,
Rămase-ntreaga adunare,
Căci îi știa pe fiecare,
Dintre cei doi, că nu aveau
Carte defel și că erau
Oameni de rând. Din tot ce-au spus,
Au înțeles căci cu Iisus
Oameni-aceia au umblat.
14Dar pentru că cel vindecat
Era prezent, nu au putut
Vorbi-mpotrivă. Au tăcut
15Și, din Sobor, au poruncit,
Să fie scoși. S-au sfătuit
16Mult, între ei, și-au zis apoi:
„Ce facem dar, cu ăștia doi?
Ierusalimul a văzut
Minunea care s-a făcut,
Prin ei. Aceasta e vădită,
Nu poate fi tăgăduită.
17Acuma, ce măsuri luăm?
Deci haidem să nu-i mai lăsăm –
Ca vestea să nu se lățească –
În acest Nume, să vorbească.”
18Ei, înăuntru – mai apoi –
Când îi chemară pe cei doi,
Le porunciră cu strictețe,
Pe nimeni să nu mai învețe
În sfântul Nume-al lui Iisus.
19Ioan și Petru-atunci au spus:
„Acum dar, judecați și voi:
De cine-i – drept – s-ascultăm noi,
Mai mult? De voi? De Dumnezeu?
Răspunsul nu-i așa de greu.
20Deci, nu putem să nu vorbim
De toate câte noi le știm,
Pentru că noi le-am auzit
Și le-am văzut, necontenit.”
21Atuncea, i-au amenințat
Și-apoi, să plece, i-au lăsat,
Căci nu puteau să-i pedepsească,
Să nu cumva să se stârnească
Noroadele, care – mirate
De lucrurile întâmplate –
Îl lăudau pe Dumnezeu
Și slavă-I aduceau mereu.
22Ologul – acel om cu care,
Minunea cea de vindecare
S-a petrecut – în vârstă fuse:
De patru zeci de ani, trecuse.
Petru și Ioan la ai lor
23Ioan și Petru-au revenit
Printre ai lor și-au povestit
Apoi, ce s-a-ntâmplat, la toți:
Ce au vorbit marii preoți
Și-ai lor bătrâni. Când auziră,
24Ei, glasurile, își uniră
Și, către Domnul, au strigat:
„Stăpâne, care ai creat
Și cer și mare și pământ
Și toate câte-n ele sânt!
25Prin Duhul Sfânt, Tu ai vorbit,
Prin David, care a rostit:
„Oare de ce-s întărâtate
Neamuri? De ce sunt cugetate
Lucruri deșarte, în popor?
26Iată că orice domnitor,
Precum și-ai lumii împărați,
Unitu-s-au și-s răsculați –
Toți – împotriva Domnului
Și împotriva Unsului –
Al Unsului, Alesul Său.”
27Potrivnici, lui Iisus al Tău,
Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns
Și care, la noi, a ajuns,
S-au însoțit cu-adevărat –
Așa precum ne-ai înștiințat –
Aici chiar, în astă cetate:
Pilat și Neamurile toate,
Al nostru împărat, Irod,
Și al lui Israel norod.
28În acest fel, s-a împlinit
Tot ce fusese pregătit,
De mâna Ta, de al Tău sfat.
29Doamne, ei ne-au amenințat,
Dar Te rugăm ca să privești
La ei și să ne întărești,
Cu-a Ta putere și-ndrăzneală,
Ca, fără nici o șovăială,
Să răspândim, al Tău Cuvânt.
30Întinde brațul Tău cel sfânt,
Minuni să fie-nfăptuite
Și bolile tămăduite,
Stârpit să fie orice rău,
Prin Numele Robului Tău,
31Iisus.” După ce s-au rugat,
Puternic s-a cutremurat
Locul în care au șezut
Și, de Duh Sfânt, ei s-au umplut.
De-aceea, fără de sfială,
Vestiră, plini de îndrăzneală
Și de curaj, la toți, mereu,
Cuvântul spus de Dumnezeu.
Unirea și dragostea credincioșilor
32Mulțimea celor ce credeau,
Un trup și-un suflet doar, erau.
De obște le aveau pe toate
Și nu sta nimeni a socoate
Care ar fi averea lui.
33Despre-nvierea Domnului,
Apostolii mărturiseau
Și, plini de har, cu toți erau.
34Nu era nimeni, printre ei,
Să ducă lipsă, căci toți cei
Care aveau case, ogoare,
Vindeau totul și fiecare,
Prețul pe care îl primeau,
35Apostolilor îl dădeau
Punând la ale lor picioare
Banii, iar ei – la fiecare –
După nevoi, au împărțit.
36Iosif, cel care s-a numit
Barnaba – numele-i e pus
De-apostoli și-nseamnă tradus
„Al mântuirii fiu” – Levit,
De neam din Cipru, a venit
37Cu banii ce i-a obținut
Pe un ogor ce l-a vândut,
Și-ntreaga sumă căpătată,
Apostolilor, le-a fost dată.
Selectat acum:
Faptele apostolilor 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca