Faptele apostolilor 4
4
Petru și Ioan în fața Sinédriului
1Pe când [Petru și Ioan] vorbeau poporului, s-au apropiat de ei preoții#4,1 Câteva manuscrise importante au „arhiereii” în loc de „preoții”., comandantul gărzii templului și saduceii, 2înfuriați că învață poporul și proclamă în [numele] lui Isus învierea din morți. 3Au pus mâinile pe ei și i-au pus sub pază până a doua zi, căci era deja seară. 4Dar mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților s-a ridicat la [aproape] cinci mii.
5A doua zi s-au adunat în Ierusalím conducătorii, bătrânii și cărturarii, 6marele preot Ánna, Caíafa, Ioan#4,6 Unele manuscrise, în loc de „Ioan”, au „Ionatàn”. Acești doi arhierei, Ioan și Alexandru, nu sunt cunoscuți nici din Noul Testament, nici din literatura extrabiblică. Ionatàn ar putea fi unul dintre fiii lui Ànna, care a fost mare preot între anii 36-37 d.C. și Alexándru și toți câți erau din neamul arhieresc, 7i-au pus în mijloc și îi interogau: „Cu ce putere și în numele cui faceți voi aceasta?”. 8Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducători ai poporului și bătrâni#4,8 Multe manuscrise au: „bătrâni ai lui Israèl”, altele: „bătrâni ai poporului lui Israèl”., 9noi suntem cercetați pentru binele făcut unui om bolnav și cum a fost acesta salvat. 10Să vă fie cunoscut tuturor și întregului popor al lui Israél: în numele lui Isus Cristos Nazarinéanul, pe care voi l-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morți, în el#4,10 Lit.: „acesta”. stă acesta#4,10 Câteva manuscrise adaugă „și în nimeni altul stă omul acesta astăzi”. înaintea voastră vindecat! 11[Isus] este
«piatra disprețuită de voi, constructorii,
care a ajuns piatra unghiulară#4,11 Lit.: „piatră din capul unghiului”, cf. nota la Ps 118,22.».
12Și nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”.
13Văzând îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără învățătură și necunoscători#4,13 Lit.: „idiòtes” (= „amator, persoană neavizată, laic”)., au rămas uimiți. Îi recunoșteau că fuseseră cu Isus. 14Dar privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă. 15Atunci, poruncindu-le să plece afară din Sinédriu, s-au sfătuit între ei, 16spunând: „Ce să facem cu acești oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalím că prin ei s-a săvârșit un semn evident și nu-l putem nega. 17Dar ca [aceasta] să nu se răspândească și mai mult în popor, să-i amenințăm să nu mai vorbească nimănui#4,17 Lit.: „niciunui om”. în numele acesta!”.
18Și chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc și să nu mai învețe în numele lui Isus. 19Dar Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă#4,19 Sau „mai mult de voi decât de Dumnezeu”. de voi decât de Dumnezeu! 20Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit”.
21Dar ei, amenințându-i din nou, i-au lăsat [să plece] – negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească – din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
Comunitatea creștină în rugăciune
23După ce au fost lăsați [să plece], au venit la ai lor și le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii și bătrânii. 24Iar ei, când au auzit, și-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu și au spus: „Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul și marea și toate câte sunt în ele, 25tu le-ai spus părinților noștri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului#4,25 Lit.: „copilului”. tău Davíd:
«De ce se frământă neamurile
și popoarele au născocit
planuri deșarte?
26 S-au ridicat regii pământului
și conducătorii s-au adunat laolaltă
împotriva Domnului
și împotriva Unsului său».
27Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Iród și Pónțiu Pilát#4, Împotriva lui Cristos („Unsul”) au complotat popoarele păgâne, reprezentate de Pilàt, și triburile lui Israèl, reprezentate de Iròd., împreună cu păgânii și popoarele lui Israél, 28ca să împlinească toate câte mâna ta și voința ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie. 29Și acum, Doamne, privește de sus la amenințările lor și îngăduie servitorilor tăi să vestească#4,29 Lit.: „să spună”. cuvântul tău cu toată îndrăzneala 30și întinde-ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus!”. 31Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau#4,31 Lit.: „spuneau”. cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Viața comunitară a primilor creștini
32Mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun. 33Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus și ei toți se bucurau de mult har#4,33 Lit.: „har mult era peste ei toți”..
34De fapt, nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă, căci toți care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau prețul celor vândute 35și îl puneau la picioarele apostolilor#4,35 Obiceiul este cunoscut din cele mai vechi timpuri. În cadru juridic, era un gest prin care se renunța la dreptul de proprietate, iar cel care punea piciorul deasupra (peste o persoană sau bunuri) devenea noul proprietar.; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
36Și Iosíf, numit de către apostoli Barnàba, care, tradus, înseamnă „Fiul Mângâierii”#4,36 Etimologic, „Barnàba” înseamnă „fiul lui Nabà”. Semnificația pe care o alege sfântul Luca („Fiul Mângâierii”) este interpretată de unii exegeți ca expresie a bucuriei apostolilor pentru primul levit convertit la creștinism, acesta având un spirit împăciuitor (Fap 9,27; 11,22-24)., un levit de loc#4,36 Expresia „to genei” poate însemna că Barnàba s-a născut în Cipru sau că familia lui provine din Cipru. din Cípru, 37vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor. #Gen 22,18 #3,20; 7,35; 10,36; Lc 4,18; Is 61,1 #1Pt 3,9; Rom 15,29 #Ez 3,18; 16,41; 18,27-30; 33,12-19 #5,24.26; 16,20; Lc 22,4.52 #5,17; 23,6-8; Lc 20,27-39 #26,23; 1Cor 15,20-23 #Col 1,18; Ap 1,5 #4,26 #5,21; Lc 22,66 #Lc 3,2; In 18,13.24.28 #3,12; Lc 20,2 #9,17; 13,9; Lc 12,11-12; 21,15; 10,38 #2,22 #2,23-24; #3,13-15; 5,30; 13,28-30 #Ps 118,22 #3,16 #Lc 20,17; Rom 9,33; 10,11; 1Pt 2,4.7; Mt 1,21 #Lc 10,21; 1Cor 14,23; 2Cor 11,6 #Lc 21,15 #In 11,47 șu #5,28 #5,29 #Lc 7,22; 10,24 #Lc 19,48 #14,15; 17,24 #Ps 146,6 #Neh 9,6 #Ps 2,1-2 #Lc 23,12 #Lc 18,32; 23,13.23 #2,23; 3,18; 13,27.29 #Lc 22,22; 24,26 #Lc 7,30 #2,1-4; 10,44-46 #2,42 #Lc 18,28 #2,44 #2,36 #2,45
Selectat acum:
Faptele apostolilor 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași