Faptele Apostolilor 25:1-21
Faptele Apostolilor 25:1-21 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Festus, când a venit în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruință și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum. Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși are să plece în curând acolo. „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine și, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.” Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. Pavel a început să se apere și a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.” Festus, care voia să capete bunăvoința iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.” Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.” După câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel și a zis: „Felix a lăsat în temniță pe un om împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor și i-au cerut osândirea. Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus față cu pârâșii lui și să fi avut putința să se apere de lucrurile de care este pârât. Ei au venit deci aici și, fără întârziere, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător și am poruncit să aducă pe omul acesta. Pârâșii, când s-au înfățișat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spunea că este viu. Fiindcă nu știam ce hotărâre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărârii împăratului și am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar.”
Faptele Apostolilor 25:1-21 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Astfel, la trei zile după ce a ajuns în provincie, Festus a urcat din Cezareea la Ierusalim. Marii preoţi şi iudeii de seamă au venit înaintea lui să-l acuze pe Pavel şi l-au rugat să le facă o favoare şi să-l trimită la Ierusalim; ei însă puneau la cale un complot ca să-l ucidă pe drum. Dar Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi el însuşi va trebui să plece acolo, cât de curând. „Cei mai de vază dintre voi”, le-a zis el, „să coboare şi, dacă este ceva nelalocul lui cu acest om, să-l acuze!” Festus a mai stat la ei vreo opt sau zece zile, apoi a coborât la Cezareea, iar în ziua următoare s-a aşezat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit, iudeii care coborâseră din Ierusalim l-au înconjurat aducându-i multe învinuiri grele, pe care nu le puteau dovedi. Pavel s-a apărat: „Eu n-am păcătuit nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului!” Festus însă, dorind să le facă iudeilor o favoare, i-a răspuns lui Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim şi să fii judecat acolo, înaintea mea, cu privire la lucrurile acestea?” Pavel, atunci, i-a zis: „Eu vreau să stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Nu le-am greşit cu nimic iudeilor aşa cum bine ştii şi tu. Iar dacă am greşit şi am făcut ceva vrednic de moarte, nu mi-e teamă să mor; dar, dacă nu este adevărată nici una din acuzaţiile lor, nimeni nu mă poate preda lor. Fac apel la Cezar!” După ce Festus s-a consultat cu sfetnicii săi, i-a răspuns: „Ai făcut apel la Cezar, înaintea Cezarului vei merge!” După câteva zile, regele Agripa şi Berenice au sosit în Cezareea ca să îl salute pe Festus. După ce au petrecut multe zile acolo, Festus i-a prezentat regelui lucrurile privitoare la Pavel şi i-a zis: „Omul acesta a fost lăsat de Felix în lanţuri şi când am fost în Ierusalim s-au înfăţişat marii preoţi şi bătrânii iudeilor cerându-mi să-l condamn. Le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să predea pe cineva înainte ca acuzatul să-şi întâlnească acuzatorii şi să se apere cu privire la învinuiri. S-au adunat aici, aşadar, şi fără amânare, m-am aşezat pe scaunul de judecător şi am poruncit să fie adus acest om. Acuzatorii s-au strâns în jurul lui, dar nu i-au adus nici o învinuire gravă, cum m-aş fi aşteptat. Aveau împotriva lui doar nişte pricini legate de credinţele neamului lor şi de un oarecare Iisus, care a murit, dar despre care Pavel spune că este viu. Nefiind bine lămurit despre pricinile acestea, l-am întrebat dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalim să fie judecat acolo în legătură cu ele. Însă, dacă Pavel a făcut apel la Cezar, ca să fie păzit şi dus la Împărat pentru judecată, am poruncit să fie pus sub pază până îl voi trimite Cezarului.”
Faptele Apostolilor 25:1-21 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și, când Festus a venit în provincie, după trei zile a urcat de la Cezareea la Ierusalim. Atunci, înaltul preot și mai marele iudeilor l-au înștiințat împotriva lui Pavel și l-au implorat, Și a dorit o favoare împotriva lui, ca să trimită după el la Ierusalim, pregătind o cursă pe drum să îl ucidă. Dar Festus a răspuns că Pavel ar trebui ținut în Cezareea și că el însuși intenționează să plece curând într-acolo. De aceea a spus: Aceia dintre voi care pot, să se coboare cu mine și să îl acuze pe acest bărbat, dacă este ceva rău în el. Și după ce a rămas mai mult de zece zile printre ei, a coborât la Cezareea; și a doua zi, șezând pe scaunul de judecată, a poruncit să fie adus Pavel. Și după ce a venit el, iudeii care au coborât de la Ierusalim au stat în picioare împrejur și au adus plângeri multe și grele împotriva lui Pavel, pe care nu au fost în stare să le dovedească. În timp ce el se apăra: Nu am păcătuit deloc, nici împotriva legii iudeilor, nici împotriva templului, nici chiar împotriva Cezarului. Dar Festus, voind să facă o favoare iudeilor, i-a răspuns lui Pavel și a zis: Ești de acord să urci la Ierusalim și acolo să fii judecat despre acestea înaintea mea? Atunci Pavel a spus: Stau în picioare la scaunul de judecată al Cezarului, unde ar trebui să fiu judecat; nu am făcut nimic rău iudeilor, așa cum știi foarte bine. Dar dacă sunt nedrept, sau am făcut ceva demn de moarte, nu mă feresc să mor; dar dacă nu este nimic din acestea de care ei mă acuză, nimeni nu mă poate da lor. Apelez la Cezar. Atunci Festus, după ce a stat de vorbă cu consiliul, a răspuns: La Cezar ai apelat? La Cezar vei merge. Iar după câteva zile, împăratul Agripa și Bernice au venit la Cezareea să îl salute pe Festus. Iar după ce au rămas acolo multe zile, Festus a prezentat împăratului cele ale lui Pavel, spunând: Este aici un anumit bărbat lăsat în lanțuri de Felix; Despre care, când am fost eu la Ierusalim, preoții de seamă și bătrânii iudeilor mi-au făcut cunoscut, dorind judecată împotriva lui. Acestora le-am răspuns: Nu este obiceiul romanilor să dea la moarte pe niciun om, înainte ca cel care este acuzat să fie față în față cu acuzatorii și să aibă ocazia să se apere referitor la acuzația adusă împotriva lui. De aceea când au venit aici, fără nicio întârziere, a doua zi am șezut pe scaunul de judecată și am poruncit să fie adus bărbatul. Împotriva căruia acuzatorii, după ce au stat în picioare, nu au adus nicio acuzație din acelea pe care le presupuneam eu; Ci aveau anumite cercetări împotriva lui despre propria lor superstiție și despre unul Isus, care a murit, despre care Pavel afirmă că este viu. Și îndoindu-mă de acest mod de cercetări, am întrebat dacă era dispus să meargă la Ierusalim, și acolo să fie judecat despre acestea. Dar după ce Pavel a apelat să fie ținut pentru examinarea lui Augustus, am poruncit ca el să fie ținut până îl voi trimite la Cezar.
Faptele Apostolilor 25:1-21 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Festus a venit în provincia sa, iar după trei zile s‑a suit de la Cezareea la Ierusalim. Preoții de seamă și mai‑marii iudeilor au adus plângere împotriva lui Pavel și l‑au rugat pe Festus să le facă o favoare și să‑l trimită pe Pavel la Ierusalim. Îi întindeau astfel o cursă, ca să‑l omoare pe drum. Festus a răspuns că Pavel este ținut sub pază în Cezareea și că el însuși va merge acolo în curând. „Deci”, a zis el, „cei mai însemnați dintre voi să coboare împreună cu mine și, dacă este ceva nepotrivit în omul acesta, să‑l învinuiască!” Festus a rămas între ei doar opt sau zece zile, apoi s‑a coborât la Cezareea. A doua zi a stat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit el, iudeii care veniseră din Ierusalim l‑au înconjurat și au adus împotriva lui multe și grave învinuiri, pe care însă nu le puteau dovedi. În cuvântul său de apărare, Pavel a zis: „N‑am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.” Festus, care voia să le facă iudeilor o favoare, i‑a răspuns lui Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim și acolo să fii judecat de mine pentru acestea?” Pavel a zis: „Eu stau înaintea instanței cezarului și de el trebuie să fiu judecat. Față de iudei n‑am săvârșit nicio nedreptate, cum știi foarte bine. Dacă am făcut vreo nedreptate sau ceva vrednic de moarte, nu mă feresc să mor. Dar dacă nu este adevărat nimic din învinuirile acestora, nimeni nu poate să mă dea pe mâna lor. Fac apel la cezar!” Atunci, Festus, după ce a stat de vorbă cu sfetnicii, a răspuns: „La cezar ai făcut apel, la cezar vei merge!” După câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să‑l salute pe Festus. Fiindcă au rămas acolo mai multe zile, Festus i‑a povestit regelui cazul lui Pavel, zicând: „Felix a lăsat în temniță un bărbat împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, s‑au plâns preoții de seamă și bătrânii iudeilor, cerându‑mi să‑l osândesc. Le‑am răspuns că la romani nu este obiceiul să fie predat un om învinuit înainte să stea față în față cu acuzatorii lui și să aibă prilejul de a răspunde la învinuiri. Ei au venit aici și, fără vreo altă amânare, eu am stat a doua zi pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus. Când s‑au înfățișat, acuzatorii nu i‑au adus nicio vină din lucrurile rele pe care le bănuiam eu. Aveau cu el doar controverse privitoare la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu. Fiindcă nu știam ce să fac în privința acestei controverse, l‑am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. Dar Pavel a cerut să rămână sub pază, ca să ajungă la judecata Maiestății Sale, așa că am poruncit să fie păzit până îl voi trimite la cezar.”
Faptele Apostolilor 25:1-21 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Festus, când a venit în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruință și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum. Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși are să plece în curând acolo. „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine și, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.” Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit Pavel, iudeii care veniseră de la Ierusalim l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. Pavel a început să se apere și a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.” Festus, care voia să capete bunăvoința iudeilor, drept răspuns, i-a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de cezar.” Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce.” După câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să-i ureze de bine lui Festus. Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus i-a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel și a zis: „Felix a lăsat în temniță un om împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor și i-au cerut osândirea. Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om înainte ca cel pârât să fi fost pus față cu pârâșii lui și să fi avut putința să se apere de lucrurile de care este pârât. Ei au venit deci aici și, fără întârziere, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător și am poruncit să-l aducă pe omul acesta. Pârâșii, când s-au înfățișat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spunea că este viu. Fiindcă nu știam ce hotărâre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărârii împăratului și am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la cezar.”
Faptele Apostolilor 25:1-21 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
La trei zile după ce a venit să preia funcția de guvernator al provinciei, Festus a plecat din Cezareea la Ierusalim. Cei mai remarcabili preoți și conducătorii iudeilor i-au prezentat o plângere în care îl acuzau pe Pavel; apoi l-au rugat să îl aducă la Ierusalim. Dar ei intenționau să îl omoare pe drum. Festus le-a spus că Pavel este închis la Cezareea și că el însuși urmează să se ducă acolo în scurt timp. Apoi le-a mai zis: „Conducătorii voștri să vină împreună cu mine; și dacă acest om este vinovat, vor avea posibilitatea să îmi demonstreze.” Nu a mai stat acolo decât opt sau zece zile. Apoi a plecat la Cezareea. A doua zi după venirea lui, Festus a intrat în sala de judecată și a ordonat ca Pavel să fie adus acolo. Când a venit Pavel, iudeii care veniseră din Ierusalim l-au înconjurat și au formulat împotriva lui grave acuzații pe care nu le puteau dovedi. Pavel și-a prezentat apărarea zicând: „Nu am încălcat nici legea iudeilor, nici regulamentul templului și nici vreo lege decretată de Cezar!” Pentru că Festus intenționa să aibă relații bune cu iudeii, i-a zis lui Pavel: „Vrei să mergi la Ierusalim și să îți judec acolo cauza?” Pavel a răspuns: „Eu sunt acum la tribunalul Cezarului. Consider că aici trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am făcut nicio nedreptate, așa cum deja te-ai convins. Dacă am comis vreo faptă care necesită pedeapsa cu moartea, eu nu vreau să mă sustrag unei asemenea decizii. Dar în același timp, dacă acuzațiile iudeilor nu sunt adevărate, nimeni nu are dreptul să mă predea lor. Vreau să fiu judecat chiar de către Cezar!” Atunci, după ce și-a consultat consilierii, Festus a zis: „Dacă vrei să fii judecat de Cezar, așa se va întâmpla. Chiar el va prezida judecarea cazului tău!” După câteva zile, regele Agripa a sosit la Cezareea împreună cu soția lui care se numea Berenice. El îi făcea astfel o vizită lui Festus, ca să îl felicite. Pentru că stătea acolo de mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel. El a zis: „Am un deținut care stă în închisoare din perioada în care provincia era guvernată de Felix. Atunci când eram în Ierusalim, conducătorii preoților și bătrânii iudeilor l-au acuzat și mi-au cerut să îl condamn. Le-am explicat că romanii nu au obiceiul să condamne pe cineva decât după ce i s-a dat posibilitatea să se apere față de tot ce este acuzat. Astfel, când au sosit aici împreună cu mine, chiar în următoarea zi am mers cu ei în tribunal și am ordonat să fie adus acolo. Dar când reclamanții lui s-au ridicat să îl acuze, am constatat cu surprindere că nu au vorbit despre nimic din tot ce mă așteptam. Toată disputa dintre ei și acest om era în legătură cu religia lor și despre un anume Isus care murise, dar despre care Pavel declara că este viu. Pentru că aveam în față un caz ciudat și nu știam ce decizie să iau, l-am întrebat dacă dorește să meargă la Ierusalim ca să fie judecat acolo. Dar acest Pavel a refuzat propunerea mea. Și atunci am ordonat să fie păzit în continuare, până îl voi trimite să fie judecat de Cezar, conform dorinței lui.”
Faptele Apostolilor 25:1-21 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Festus venit-a în ținut, Iar când trei zile au trecut, El, din Cezaria, plecă Și, la Ierusalim, urcă. Cei mai de seamă din preoți – Și-alături lor, bătrânii toți Dintre Iudei – la el s-au dus Și, plângere, ei au adus, Contra lui Pavel. L-au rugat Ca să le fie acordat Un mic hatâr: oști să se ducă Și, la Ierusalim, s-aducă Pe Pavel cel întemnițat. În ăst fel, ei au încercat A-ntinde-o cursă, căci acum, Voiau a-l omorî pe drum. Dar Festus nu s-a învoit, Spunând că Pavel e păzit Bine-n Cezaria, urmând A merge și el, în curând, Acolo. „Deci” – a zis apoi – „Cel mai de frunte, dintre voi, Să vină să mă însoțească. De-i vinovat, să îl pârască!” Doar opt sau zece zile-a stat Festus, cu ei, și a plecat Către Cezaria, de-ndată. Pe scaunul de judecată, A doua zi, s-a așezat Și-apoi, pe Pavel, l-a chemat. Atunci când Pavel a venit, Iudeii toți, care-au sosit De la Ierusalim, s-au dus Și, împotrivă, i-au adus Învinuiri multe și grele. Însă, nici una dintre ele, Nu au putut s-o dovedească. În urmă, prinse să vorbească Pavel, și-a zis: „Nu am greșit Și nici nu am păcătuit, Eu, împotriva Legii lor – Aceea a Iudeilor – Nici împotriva Templului Și nici contra Cezarului.” Festus – pentru că urmărea, Bunăvoință, a avea, De la Iudei – l-a întrebat Pe Pavel: „Vrei ca, judecat, Să fii tu, la Ierusalim, Căci, împreună, ne suim Acolo?” Pavel l-a privit, Adânc, în ochi și i-a vorbit: „La scaunul Cezarului Stau eu, și doar în fața lui, Urmează să fiu judecat. Căci, pe Iudei, eu – niciodat’ – Nu i-am nedreptățit, știi bine. Acum, de mă găsești, pe mine, Că am făcut vreo nedreptate – Sau vreo nelegiuire poate – Cari vrednice se dovedesc, De moarte, n-am să mă feresc. Dar dacă nu-i adevărat Nimic din ceea ce-ai aflat Din pâra lor, drept, tu nu ai, În ale lor mâini, să mă dai. De-aceea, cer ca, ne-apărat, De Cezar, să fiu judecat.” Festus, după ce-a chibzuit, Cu ai săi sfetnici, a vorbit: „De Cezar fi-vei judecat; Lui îi vei fi înfățișat.” S-au scurs câteva zile-abia, Când iată că-n Cezaria, Agripa însuși a venit – Chiar împăratul – însoțit De Berenice. Amândoi, De bine, i-au urat apoi, Lui Festus. Împăratu-a stat Mai multe zile și-a aflat Tot ceea ce s-a petrecut, Cu Pavel. „Iată, am avut” – Îi spuse Festus – „un om care Era aici, în închisoare, Lăsat de Felix. Despre el – Despre întemnițatu-acel – Toți preoții Iudeilor, Precum și toți bătrânii lor, Când, la Ierusalim, m-am dus, S-au plâns, de el și-apoi, mi-au spus Că trebuie-a fi osândit. Le-am zis că, nu-i obișnuit, Între Romani, așa ceva. Osândă, nu-i poți da cuiva, Până – întâi – nu i-ai adus, Pe-ai săi pârâși și-apoi i-ai pus Față în față, ca să poți Să-i dai, astfel, față de toți Pârâșii pe care îi are, Putința ca, în apărare, Omul să poată să vorbească Și vina să se dovedească. Ei au venit aici, iar eu, Urcat-am pe scaunul meu – Acela de judecător – Și-am stat în fața tuturor. Apoi, ostașilor, le-am spus Ca acest om să fie-adus. Ai săi pârâși, când au venit, Nici unul nu l-a-nvinuit, De lucruri rele – cum credeam – La care eu mă așteptam. De la religie-am văzut, Că ne-nțelegeri au avut Și-apoi, de la un oarecare Om ce-a murit, dar despre care, Pavel, că este viu, a spus – Numele lui era Iisus. Pentru că-n cumpănă ședeam, Nedumerit, căci nu știam Ce hotărâri am de luat, Pe Pavel, eu l-am întrebat, Dacă nu vrea să ne suim, Cu toții, la Ierusalim, Să fie-acolo, judecat. Dar Pavel n-a încuviințat, Vrând a supune cazul lui, Voinței împăratului. De-aceea, eu am poruncit, Închis să fie și păzit, Până când voi putea să fac Așa cum este al său plac, Și să-l trimit, Cezarului.”
Faptele Apostolilor 25:1-21 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După ce Féstus a luat în stăpânire provincia lui, la trei zile a urcat de la Cezaréea la Ierusalím. Arhiereii și mai marii iudeilor s-au înfățișat înaintea lui acuzându-l pe Paul. Și îl rugau, cerându-i un favor pentru ei, ca să-l trimită la Ierusalím. De fapt, ei pregăteau o cursă ca să-l ucidă pe drum. Dar Féstus a răspuns că Paul era păzit la Cezaréea și că el avea de gând să meargă acolo nu peste mult timp. Așadar, le-a zis: „Aceia dintre voi care au competență să coboare împreună cu mine și să-l acuze dacă este ceva nepotrivit în omul [acesta]!”. A rămas la ei nu mai mult de opt sau zece zile; apoi, coborând la Cezaréea, a doua zi, s-a așezat pe tronul de judecată și a poruncit să fie adus Paul. Când a ajuns Paul, iudeii veniți din Ierusalím l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe acuze grave, pe care însă nu le puteau dovedi. Atunci Paul a început să se apere: „Nu am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului și nici împotriva Cezárului”. Féstus, voind să le facă plăcere iudeilor, i-a răspuns lui Paul: „Vrei să urci la Ierusalím și să fii judecat acolo, în prezența mea?”. Dar Paul i-a zis: „Eu stau înaintea tribunalului Cezárului. În fața lui trebuie să fiu judecat! Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, așa cum știi tu foarte bine. Dacă totuși am făcut vreo nedreptate sau vreo faptă care să merite moartea, nu mă dau înapoi de la moarte. Dar dacă nimic din cele de care mă acuză aceștia [nu este adevărat], nimeni nu mă poate da pe mâna lor. Fac apel la Cézar”. Atunci Féstus, după ce s-a sfătuit cu consiliul, a răspuns: „Ai făcut apel la Cézar, la Cézar vei merge!”. După ce au trecut câteva zile, regele Agrípa și Bereníce au coborât la Cezaréea ca să-l salute pe Féstus. Întrucât au rămas acolo mai multe zile, Féstus i-a vorbit regelui despre cazul lui Paul, zicând: „Se află aici un bărbat lăsat în închisoare de Félix. Pe când eram la Ierusalím, s-au înfățișat arhiereii și bătrânii iudeilor cerând condamnarea lui. Acestora le-am răspuns că nu este obiceiul la románi să predea un om acuzat mai înainte de a fi fost pus față în față cu acuzatorii săi și înainte de a i se fi dat posibilitatea să se apere de învinuire. Deci s-au adunat aici, iar eu a doua zi, fără întârziere, m-am așezat pe tronul [de judecată] și am poruncit să fie adus omul. Acuzatorii care erau de față nu au adus împotriva lui nicio învinuire de vreunul dintre relele pe care le bănuiam eu. Aveau cu el niște neînțelegeri cu privire la religia lor și cu privire la un oarecare Isus mort, dar Paul pretindea că acesta este viu. Fiind eu nedumerit, am spus dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalím și să fie judecat acolo despre acestea. Dar, pentru că Paul a făcut apel, [voind] să fie păzit până la decizia maiestății sale, am poruncit ca el să fie păzit până când îl voi trimite la Cézar”.
Faptele Apostolilor 25:1-21 Noua Traducere Românească (NTR)
La trei zile după ce a sosit în provincie, Festus s-a dus din Cezareea la Ierusalim. Conducătorii preoților și liderii iudeilor i-au făcut cunoscute acuzațiile împotriva lui Pavel și l-au rugat să le facă favoarea de a-l trimite pe Pavel la Ierusalim; ei pregătiseră o capcană, ca să-l omoare pe drum. Atunci Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși urmează să plece într-acolo cât de curând. „Prin urmare, a spus el, cei mai de seamă dintre voi să meargă cu mine în Cezareea și, dacă este ceva greșit în omul acesta, să-l acuze“. Festus a rămas printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi a coborât în Cezareea. În ziua următoare, s-a așezat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit Pavel, iudeii care veniseră din Ierusalim s-au adunat în jurul lui și au adus împotriva lui multe acuzații grave, pe care nu le puteau dovedi. Pavel s-a apărat astfel: ‒ N-am păcătuit nici față de Legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cezar. Însă Festus, dorind să câștige favoarea iudeilor, l-a întrebat pe Pavel, zicând: ‒ Vrei să vii la Ierusalim și să fii judecat acolo, înaintea mea, pentru aceste lucruri? Pavel a zis: ‒ Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu le-am făcut nimic rău iudeilor, așa cum știi și tu foarte bine. Dacă am făcut vreun rău sau dacă am comis ceva pentru care merităm să fim pedepsiți cu moartea, nu încerc să scap de ea. Dar dacă nu este nimic adevărat cu privire la lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate preda lor! Fac apel la Cezar! Atunci Festus, după ce a discutat cu membrii consiliului, a răspuns: ‒ Ai făcut apel la Cezar, la Cezar te vei duce! După câteva zile, au venit în Cezareea regele Agrippa și Berenice, ca să-l salute pe Festus. Pentru că au stat acolo mai multe zile, Festus i-a relatat regelui cazul lui Pavel, zicând: ‒ Este aici un om care a fost lăsat de Felix în închisoare, despre care m-au informat conducătorii preoților și bătrânii iudeilor, când am fost în Ierusalim, cerând condamnarea lui. Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca acuzatul să fi fost pus față în față cu acuzatorii săi și să se fi putut apăra împotriva acuzației. Ei au venit deci aici, iar eu n-am amânat, ci m-am așezat pe scaunul de judecată chiar în ziua următoare și am poruncit ca omul să fie adus. Acuzatorii, când s-au ridicat, n-au adus nicio acuzație cu privire la vreuna dintre faptele rele la care mă așteptam, ci aveau cu el niște dispute referitoare la propria lor religie și la un oarecare Isus, Care a murit și despre Care Pavel susținea că este viu. Fiindcă eram nedumerit cu privire la aceste controverse, l-am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. Pavel însă a făcut apel să fie ținut sub pază până la decizia împăratului, așa că am poruncit să fie ținut sub pază până când îl voi trimite la Cezar.
Faptele Apostolilor 25:1-21 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Festus, când a venit în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruință și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum. Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși are să plece în curând acolo. „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine și, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.” Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. Pavel a început să se apere și a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.” Festus, care voia să capete bunăvoința iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.” Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.” După câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel și a zis: „Felix a lăsat în temniță pe un om împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor și i-au cerut osândirea. Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus față cu pârâșii lui și să fi avut putința să se apere de lucrurile de care este pârât. Ei au venit deci aici și, fără întârziere, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător și am poruncit să aducă pe omul acesta. Pârâșii, când s-au înfățișat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spunea că este viu. Fiindcă nu știam ce hotărâre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărârii împăratului și am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar.”