Faptele apostolilor 25
25
1Festus venit-a în ținut,
Iar când trei zile au trecut,
El, din Cezaria, plecă
Și, la Ierusalim, urcă.
2Cei mai de seamă din preoți –
Și-alături lor, bătrânii toți
Dintre Iudei – la el s-au dus
Și, plângere, ei au adus,
Contra lui Pavel. L-au rugat
3Ca să le fie acordat
Un mic hatâr: oști să se ducă
Și, la Ierusalim, s-aducă
Pe Pavel cel întemnițat.
În ăst fel, ei au încercat
A-ntinde-o cursă, căci acum,
Voiau a-l omorî pe drum.
4Dar Festus nu s-a învoit,
Spunând că Pavel e păzit
Bine-n Cezaria, urmând
A merge și el, în curând,
5Acolo. „Deci” – a zis apoi –
„Cel mai de frunte, dintre voi,
Să vină să mă însoțească.
De-i vinovat, să îl pârască!”
6Doar opt sau zece zile-a stat
Festus, cu ei, și a plecat
Către Cezaria, de-ndată.
Pe scaunul de judecată,
A doua zi, s-a așezat
Și-apoi, pe Pavel, l-a chemat.
7Atunci când Pavel a venit,
Iudeii toți, care-au sosit
De la Ierusalim, s-au dus
Și, împotrivă, i-au adus
Învinuiri multe și grele.
Însă, nici una dintre ele,
Nu au putut s-o dovedească.
8În urmă, prinse să vorbească
Pavel, și-a zis: „Nu am greșit
Și nici nu am păcătuit,
Eu, împotriva Legii lor –
Aceea a Iudeilor –
Nici împotriva Templului
Și nici contra Cezarului.”
9Festus – pentru că urmărea,
Bunăvoință, a avea,
De la Iudei – l-a întrebat
Pe Pavel: „Vrei ca, judecat,
Să fii tu, la Ierusalim,
Căci, împreună, ne suim
Acolo?” Pavel l-a privit,
10Adânc, în ochi și i-a vorbit:
„La scaunul Cezarului
Stau eu, și doar în fața lui,
Urmează să fiu judecat.
Căci, pe Iudei, eu – niciodat’ –
Nu i-am nedreptățit, știi bine.
11Acum, de mă găsești, pe mine,
Că am făcut vreo nedreptate –
Sau vreo nelegiuire poate –
Cari vrednice se dovedesc,
De moarte, n-am să mă feresc.
Dar dacă nu-i adevărat
Nimic din ceea ce-ai aflat
Din pâra lor, drept, tu nu ai,
În ale lor mâini, să mă dai.
De-aceea, cer ca, ne-apărat,
De Cezar, să fiu judecat.”
12Festus, după ce-a chibzuit,
Cu ai săi sfetnici, a vorbit:
„De Cezar fi-vei judecat;
Lui îi vei fi înfățișat.”
Împăratul Agripa la Cezareea
13S-au scurs câteva zile-abia,
Când iată că-n Cezaria,
Agripa însuși a venit –
Chiar împăratul – însoțit
De Berenice. Amândoi,
De bine, i-au urat apoi,
Lui Festus. Împăratu-a stat
14Mai multe zile și-a aflat
Tot ceea ce s-a petrecut,
Cu Pavel. „Iată, am avut” –
Îi spuse Festus – „un om care
Era aici, în închisoare,
Lăsat de Felix. Despre el –
15Despre întemnițatu-acel –
Toți preoții Iudeilor,
Precum și toți bătrânii lor,
Când, la Ierusalim, m-am dus,
S-au plâns, de el și-apoi, mi-au spus
Că trebuie-a fi osândit.
16Le-am zis că, nu-i obișnuit,
Între Romani, așa ceva.
Osândă, nu-i poți da cuiva,
Până – întâi – nu i-ai adus,
Pe-ai săi pârâși și-apoi i-ai pus
Față în față, ca să poți
Să-i dai, astfel, față de toți
Pârâșii pe care îi are,
Putința ca, în apărare,
Omul să poată să vorbească
Și vina să se dovedească.
17Ei au venit aici, iar eu,
Urcat-am pe scaunul meu –
Acela de judecător –
Și-am stat în fața tuturor.
Apoi, ostașilor, le-am spus
Ca acest om să fie-adus.
18Ai săi pârâși, când au venit,
Nici unul nu l-a-nvinuit,
De lucruri rele – cum credeam –
La care eu mă așteptam.
19De la religie-am văzut,
Că ne-nțelegeri au avut
Și-apoi, de la un oarecare
Om ce-a murit, dar despre care,
Pavel, că este viu, a spus –
Numele lui era Iisus.
20Pentru că-n cumpănă ședeam,
Nedumerit, căci nu știam
Ce hotărâri am de luat,
Pe Pavel, eu l-am întrebat,
Dacă nu vrea să ne suim,
Cu toții, la Ierusalim,
Să fie-acolo, judecat.
21Dar Pavel n-a încuviințat,
Vrând a supune cazul lui,
Voinței împăratului.
De-aceea, eu am poruncit,
Închis să fie și păzit,
Până când voi putea să fac
Așa cum este al său plac,
Și să-l trimit, Cezarului.”
22„S-aud și eu, povestea lui” –
A zis Agripa. „El va sta” –
Festus a spus – „în fața ta,
Mâine, în zori, și ai să poți
Să îl asculți, precum socoți.”
23În zori, Agripa a venit,
De Berenice, însoțit;
Cu multă fală, a intrat,
În locul pentru ascultat.
Cu ei, și căpitani s-au dus,
Și oamenii cei mai de sus,
Aflați atuncea, în cetate.
Când fost-au pregătite toate,
Festus, soldaților, le-a spus
Ca Pavel să fie adus.
24Apoi, a zis către-mpărat,
Și celor cari s-au adunat:
„Mărite-Agripa, și voi, care
Sunteți aici, în adunare.
Priviți-l pe-acest om: el este
Cel pentru care stăruiește
Mulțimea de Iudei – cum știm –
Și-aici și la Ierusalim,
Că trebuie a fi ucis.
25Însă, așa cum am mai zis,
Omul acest n-a săvârșit
Nimic, pentru-a fi osândit
La moarte. Deci, l-am ascultat,
Când mi-a cerut ca, judecat,
A fi-n fața Cezarului.
Am aprobat, dorința lui
Și, la Cezar, am să-l trimit.
26Nimic temeinic, n-am găsit
Însă, să-i scriu, domnului meu,
Referitor la el. Deci eu,
Aicea, l-am înfățișat,
Ca tu, mărite împărat –
Și voi care aicea stați –
După ce o să-l cercetați,
Să-mi spuneți ce-ați aflat, și mie,
Să știu ce trebuie a scrie;
27Căci fără noimă mi se pare,
Ca să trimit un oarecare
Întemnițat, făr’ a putea,
S-arăt, ce vină, ar avea.”
Selectat acum:
Faptele apostolilor 25: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
