Faptele Apostolilor 25:1-21

La trei zile după ce a sosit în provincie, Festus s-a dus din Cezareea la Ierusalim. Conducătorii preoților și liderii iudeilor i-au făcut cunoscute acuzațiile împotriva lui Pavel și l-au rugat să le facă favoarea de a-l trimite pe Pavel la Ierusalim; ei pregătiseră o capcană, ca să-l omoare pe drum. Atunci Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși urmează să plece într-acolo cât de curând. „Prin urmare, a spus el, cei mai de seamă dintre voi să meargă cu mine în Cezareea și, dacă este ceva greșit în omul acesta, să-l acuze“. Festus a rămas printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi a coborât în Cezareea. În ziua următoare, s-a așezat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit Pavel, iudeii care veniseră din Ierusalim s-au adunat în jurul lui și au adus împotriva lui multe acuzații grave, pe care nu le puteau dovedi. Pavel s-a apărat astfel: ‒ N-am păcătuit nici față de Legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cezar. Însă Festus, dorind să câștige favoarea iudeilor, l-a întrebat pe Pavel, zicând: ‒ Vrei să vii la Ierusalim și să fii judecat acolo, înaintea mea, pentru aceste lucruri? Pavel a zis: ‒ Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu le-am făcut nimic rău iudeilor, așa cum știi și tu foarte bine. Dacă am făcut vreun rău sau dacă am comis ceva pentru care merităm să fim pedepsiți cu moartea, nu încerc să scap de ea. Dar dacă nu este nimic adevărat cu privire la lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate preda lor! Fac apel la Cezar! Atunci Festus, după ce a discutat cu membrii consiliului, a răspuns: ‒ Ai făcut apel la Cezar, la Cezar te vei duce! După câteva zile, au venit în Cezareea regele Agrippa și Berenice, ca să-l salute pe Festus. Pentru că au stat acolo mai multe zile, Festus i-a relatat regelui cazul lui Pavel, zicând: ‒ Este aici un om care a fost lăsat de Felix în închisoare, despre care m-au informat conducătorii preoților și bătrânii iudeilor, când am fost în Ierusalim, cerând condamnarea lui. Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca acuzatul să fi fost pus față în față cu acuzatorii săi și să se fi putut apăra împotriva acuzației. Ei au venit deci aici, iar eu n-am amânat, ci m-am așezat pe scaunul de judecată chiar în ziua următoare și am poruncit ca omul să fie adus. Acuzatorii, când s-au ridicat, n-au adus nicio acuzație cu privire la vreuna dintre faptele rele la care mă așteptam, ci aveau cu el niște dispute referitoare la propria lor religie și la un oarecare Isus, Care a murit și despre Care Pavel susținea că este viu. Fiindcă eram nedumerit cu privire la aceste controverse, l-am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. Pavel însă a făcut apel să fie ținut sub pază până la decizia împăratului, așa că am poruncit să fie ținut sub pază până când îl voi trimite la Cezar.