Faptele apostolilor 25:1-21

La trei zile după ce a venit să preia funcția de guvernator al provinciei, Festus a plecat din Cezareea la Ierusalim. Cei mai remarcabili preoți și conducătorii iudeilor i-au prezentat o plângere în care îl acuzau pe Pavel; apoi l-au rugat să îl aducă la Ierusalim. Dar ei intenționau să îl omoare pe drum. Festus le-a spus că Pavel este închis la Cezareea și că el însuși urmează să se ducă acolo în scurt timp. Apoi le-a mai zis: „Conducătorii voștri să vină împreună cu mine; și dacă acest om este vinovat, vor avea posibilitatea să îmi demonstreze.” Nu a mai stat acolo decât opt sau zece zile. Apoi a plecat la Cezareea. A doua zi după venirea lui, Festus a intrat în sala de judecată și a ordonat ca Pavel să fie adus acolo. Când a venit Pavel, iudeii care veniseră din Ierusalim l-au înconjurat și au formulat împotriva lui grave acuzații pe care nu le puteau dovedi. Pavel și-a prezentat apărarea zicând: „Nu am încălcat nici legea iudeilor, nici regulamentul templului și nici vreo lege decretată de Cezar!” Pentru că Festus intenționa să aibă relații bune cu iudeii, i-a zis lui Pavel: „Vrei să mergi la Ierusalim și să îți judec acolo cauza?” Pavel a răspuns: „Eu sunt acum la tribunalul Cezarului. Consider că aici trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am făcut nicio nedreptate, așa cum deja te-ai convins. Dacă am comis vreo faptă care necesită pedeapsa cu moartea, eu nu vreau să mă sustrag unei asemenea decizii. Dar în același timp, dacă acuzațiile iudeilor nu sunt adevărate, nimeni nu are dreptul să mă predea lor. Vreau să fiu judecat chiar de către Cezar!” Atunci, după ce și-a consultat consilierii, Festus a zis: „Dacă vrei să fii judecat de Cezar, așa se va întâmpla. Chiar el va prezida judecarea cazului tău!” După câteva zile, regele Agripa a sosit la Cezareea împreună cu soția lui care se numea Berenice. El îi făcea astfel o vizită lui Festus, ca să îl felicite. Pentru că stătea acolo de mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel. El a zis: „Am un deținut care stă în închisoare din perioada în care provincia era guvernată de Felix. Atunci când eram în Ierusalim, conducătorii preoților și bătrânii iudeilor l-au acuzat și mi-au cerut să îl condamn. Le-am explicat că romanii nu au obiceiul să condamne pe cineva decât după ce i s-a dat posibilitatea să se apere față de tot ce este acuzat. Astfel, când au sosit aici împreună cu mine, chiar în următoarea zi am mers cu ei în tribunal și am ordonat să fie adus acolo. Dar când reclamanții lui s-au ridicat să îl acuze, am constatat cu surprindere că nu au vorbit despre nimic din tot ce mă așteptam. Toată disputa dintre ei și acest om era în legătură cu religia lor și despre un anume Isus care murise, dar despre care Pavel declara că este viu. Pentru că aveam în față un caz ciudat și nu știam ce decizie să iau, l-am întrebat dacă dorește să meargă la Ierusalim ca să fie judecat acolo. Dar acest Pavel a refuzat propunerea mea. Și atunci am ordonat să fie păzit în continuare, până îl voi trimite să fie judecat de Cezar, conform dorinței lui.”