Faptele apostolilor 25:1-21

După ce Féstus a luat în stăpânire provincia lui, la trei zile a urcat de la Cezaréea la Ierusalím. Arhiereii și mai marii iudeilor s-au înfățișat înaintea lui acuzându-l pe Paul. Și îl rugau, cerându-i un favor pentru ei, ca să-l trimită la Ierusalím. De fapt, ei pregăteau o cursă ca să-l ucidă pe drum. Dar Féstus a răspuns că Paul era păzit la Cezaréea și că el avea de gând să meargă acolo nu peste mult timp. Așadar, le-a zis: „Aceia dintre voi care au competență să coboare împreună cu mine și să-l acuze dacă este ceva nepotrivit în omul [acesta]!”. A rămas la ei nu mai mult de opt sau zece zile; apoi, coborând la Cezaréea, a doua zi, s-a așezat pe tronul de judecată și a poruncit să fie adus Paul. Când a ajuns Paul, iudeii veniți din Ierusalím l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe acuze grave, pe care însă nu le puteau dovedi. Atunci Paul a început să se apere: „Nu am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului și nici împotriva Cezárului”. Féstus, voind să le facă plăcere iudeilor, i-a răspuns lui Paul: „Vrei să urci la Ierusalím și să fii judecat acolo, în prezența mea?”. Dar Paul i-a zis: „Eu stau înaintea tribunalului Cezárului. În fața lui trebuie să fiu judecat! Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, așa cum știi tu foarte bine. Dacă totuși am făcut vreo nedreptate sau vreo faptă care să merite moartea, nu mă dau înapoi de la moarte. Dar dacă nimic din cele de care mă acuză aceștia [nu este adevărat], nimeni nu mă poate da pe mâna lor. Fac apel la Cézar”. Atunci Féstus, după ce s-a sfătuit cu consiliul, a răspuns: „Ai făcut apel la Cézar, la Cézar vei merge!”. După ce au trecut câteva zile, regele Agrípa și Bereníce au coborât la Cezaréea ca să-l salute pe Féstus. Întrucât au rămas acolo mai multe zile, Féstus i-a vorbit regelui despre cazul lui Paul, zicând: „Se află aici un bărbat lăsat în închisoare de Félix. Pe când eram la Ierusalím, s-au înfățișat arhiereii și bătrânii iudeilor cerând condamnarea lui. Acestora le-am răspuns că nu este obiceiul la románi să predea un om acuzat mai înainte de a fi fost pus față în față cu acuzatorii săi și înainte de a i se fi dat posibilitatea să se apere de învinuire. Deci s-au adunat aici, iar eu a doua zi, fără întârziere, m-am așezat pe tronul [de judecată] și am poruncit să fie adus omul. Acuzatorii care erau de față nu au adus împotriva lui nicio învinuire de vreunul dintre relele pe care le bănuiam eu. Aveau cu el niște neînțelegeri cu privire la religia lor și cu privire la un oarecare Isus mort, dar Paul pretindea că acesta este viu. Fiind eu nedumerit, am spus dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalím și să fie judecat acolo despre acestea. Dar, pentru că Paul a făcut apel, [voind] să fie păzit până la decizia maiestății sale, am poruncit ca el să fie păzit până când îl voi trimite la Cézar”.