Faptele Apostolilor 13:13-52
Faptele Apostolilor 13:13-52 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și după ce Pavel și cei cu el au ridicat ancora din Pafos, au venit la Perga, în Pamfilia; și Ioan, plecând de la ei, s-a întors la Ierusalim. Și după ce ei au plecat din Perga, au venit la Antiohia, în Pisidia, și au intrat în sinagogă în ziua de sabat și au șezut. Și după citirea legii și a profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei, spunând: Bărbați și frați, dacă este în voi vreun cuvânt de îndemnare pentru popor, spuneți. Atunci Pavel s-a sculat și, făcând semn cu mâna, a spus: Bărbați ai Israelului și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați. Dumnezeul acestui popor, al lui Israel, a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul când locuiau ca străini în țara Egiptului, și cu un braț înalt i-a condus afară din acesta. Și timp de aproape patruzeci de ani le-a suferit purtările în pustie. Și după ce a nimicit șapte națiuni în țara Canaanului, le-a împărțit țara acelora prin sorți. Și după aceea, le-a dat judecători pe durata a aproape patru sute cincizeci de ani, până la Samuel, profetul. Și apoi au dorit un împărat; și Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, un bărbat din tribul lui Beniamin, pe durata a patruzeci de ani. Și după ce l-a înlăturat, l-a ridicat pentru ei pe David să fie împăratul lor; căruia i-a și adus mărturie și a spus: L-am găsit pe David, al lui Isai, un bărbat după inima mea, care va împlini toată voia mea. Din sămânța acestuia, Dumnezeu, conform promisiunii, a ridicat lui Israel un Salvator, pe Isus; Când, înaintea venirii lui, Ioan predicase botezul pocăinței întregului popor al lui Israel; Și pe când Ioan își împlinea alergarea, spunea: Cine presupuneți că sunt eu? Eu nu sunt acela. Dar, iată, vine unul după mine, ale cărui sandale din picioare nu sunt demn să le dezleg. Bărbați și frați, fii din stirpea lui Avraam și oricare dintre voi care vă temeți de Dumnezeu, vouă vă este trimis cuvântul acestei salvări. Fiindcă toți cei ce locuiesc în Ierusalim și conducătorii lor nu l-au cunoscut, și vocile profeților care sunt citite în fiecare sabat, le-au împlinit, condamnându-l. Și cu toate că nu au găsit nicio vină de moarte în el, totuși i-au cerut lui Pilat ca el să fie ucis. Și după ce au împlinit tot ce era scris despre el, l-au luat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu l-a înviat dintre morți; El a fost văzut multe zile de cei ce au urcat cu el din Galileea la Ierusalim, care sunt martorii lui pentru popor. Și noi vă predicăm vești îmbucurătoare, că promisiunea făcută pentru părinți, A împlinit-o Dumnezeu față de noi, copiii lor, în aceea că a înviat pe Isus, precum și este scris în psalmul al doilea: Tu ești Fiul meu, astăzi te-am născut. Iar pentru că l-a înviat dintre morți, să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel: Vouă vă voi da îndurările sigure ale lui David. De aceea și spune în alt psalm: Nu vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea. Fiindcă David, după ce a servit propriei sale generații prin voia lui Dumnezeu, a adormit și a fost adăugat lângă părinții săi și a văzut putrezirea; Dar el, pe care Dumnezeu l-a înviat, nu a văzut putrezire. Să vă fie cunoscut așadar, bărbați și frați, că prin acesta vă este predicată iertarea păcatelor; Și prin el, toți care cred sunt declarați drepți din toate lucrurile, din care nu puteți fi declarați drepți prin legea lui Moise. De aceea păziți-vă ca nu cumva să vină peste voi ce este spus în profeți: Priviți disprețuitorilor și minunați-vă și pieriți, pentru că eu lucrez o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care nicidecum nu o veți crede, chiar dacă cineva v-o relatează. Și după ce iudeii au plecat din sinagogă, neamurile l-au implorat ca aceste cuvinte să le fie predicate în sabatul următor. Și după ce adunarea s-a împrăștiat, mulți dintre iudeii și prozeliții religioși i-au urmat pe Pavel și pe Barnaba, care, vorbindu-le, i-au convins să continue în harul lui Dumnezeu. Și în următorul sabat, s-a adunat aproape întreaga cetate să audă cuvântul lui Dumnezeu. Dar când iudeii au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, contrazicând și blasfemiind. Atunci Pavel și Barnaba au vorbit cutezător și au spus: Era necesar ca întâi să vă fie vorbit vouă cuvântul lui Dumnezeu; dar, văzând că îl dați la o parte și vă judecați nedemni de viața veșnică, iată, ne întoarcem la neamuri. Fiindcă așa ne-a poruncit Domnul spunând: Te-am pus să fii o lumină a neamurilor, ca să fii pentru salvare până la marginile pământului. Și când neamurile au auzit s-au bucurat și glorificau cuvântul Domnului; și toți câți au fost rânduiți la viață eternă au crezut. Și cuvântul Domnului a fost proclamat prin toată regiunea. Dar iudeii au stârnit pe femeile religioase și de cinste și pe cei mai de seamă bărbați ai cetății și au stârnit persecuție împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au scos din ținuturile lor. Dar ei și-au scuturat praful de pe picioarele lor împotriva lor și au venit la Iconia. Și discipolii erau umpluți cu bucurie și cu Duhul Sfânt.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Pavel a plecat din Pafos împreună cu cei care îl însoțeau și au ajuns la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. Continuându-și călătoria, au plecat din Perga și au ajuns în localitatea Antiohia din Pisidia. Apoi în ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au stat jos. După citirea unor texte din lege(a mozaică) și din scrierile profeților, liderii sinagogii au trimis la ei pe cineva să le spună: „Fraților, dacă aveți un mesaj de încurajare pentru popor, (puteți să) vorbiți!” Atunci Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna (că intenționează să vorbească) și apoi a zis: „Bărbați israelieni și voi care nu sunteți evrei, dar care aveți respect față de Dumnezeu, ascultați-mă! După ce a ales pe strămoșii noștri, Dumnezeu a format din ei acest popor numit Israel pe care l-a onorat cu susținerea Lui când se dezvolta în țara Egipt. Apoi, acționând cu o mare forță (în favoarea lor), i-a scos de acolo. Aproximativ patruzeci de ani, El le-a suportat comportamentul în deșert; iar după ce a distrus șapte popoare în țara Canaan, le-a oferit teritoriul lor. Au trecut astfel aproximativ patru sute cincizeci de ani; și apoi El le-a dat judecători, până în perioada când a trăit profetul Samuel. Atunci ei au cerut un rege. Și pentru aproximativ patruzeci de ani, Dumnezeu le-a oferit pe Saul – fiul lui Chis – care era unul dintre descendenții lui Beniamin. Apoi El l-a îndepărtat (pe Saul) și le-a oferit pe David. Despre el a făcut următoarea afirmație: «L-am găsit pe David – fiul lui Iese – un om care Îmi satisface inima. El Îmi va îndeplini dorințele.» Conform promisiunii Sale, Dumnezeu a oferit Israelului un Salvator care face parte dintre descendenții lui David. Acest Salvator este Isus. Înainte de apariția Lui, Ioan predicase întregului popor Israel despre botezul (pe care îl făcea oamenilor în urma) pocăinței. Iar când era la finalul misiunii lui, acest Ioan a zis: «Cine credeți că sunt? Să știți că nu sunt eu Acela (pe care Îl așteptați). Ci El va veni după mine; iar eu nu merit nici să Îi dezleg încălțămintea din picioare.» Fraților, urmași ai lui Avraam și voi toți ceilalți care manifestați respect față de Dumnezeu, să știți că pentru noi a fost trimis acest mesaj al salvării! Locuitorii Ierusalimului și liderii lor nu au cunoscut identitatea lui Isus; iar prin faptul că L-au condamnat, au făcut să se întâmple exact cum preziseseră profeții din scrierile cărora se citește în fiecare zi de Sabat. Deși nu au găsit niciun motiv care să justifice omorârea Lui, ei i-au cerut lui Pilat să Îl condamne la moarte. Și după ce au făcut tot ce era scris dinainte despre El, L-au dat jos de pe lemn(ul crucii) și L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat! El Și-a făcut apariția de mai multe ori în fața celor care Îl urmaseră din Galileea la Ierusalim. Aceștia sunt acum martorii Lui înaintea poporului. Iar noi vă aducem această veste bună care se referă la faptul că promisiunea făcută părinților noștri a fost respectată de Dumnezeu acum, între noi, care suntem descendenții lor. Acest fapt fusese deja anunțat în al doilea Psalm, prin cuvintele: «Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!» El a mai vorbit și despre înviere, precizând că nu Se va mai întoarce în procesul descompunerii. Garanția respectării acestor promisiuni a fost precizată atunci când a zis: «Voi respecta cu cea mai mare seriozitate promisiunile sfinte pe care i le-am făcut lui David.» Iar în alt Psalm, El promite: «Nu vei accepta ca Sfântul Tău să fie afectat de descompunerea fizică.» După ce a slujit celor din vremea lui în acord cu planul lui Dumnezeu, David a murit și a fost înmormântat lângă părinții lui. Este evident că el a fost totuși afectat de descompunerea fizică. Dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu, nu a fost afectat de ea. Vă anunț deci, fraților, că aveți posibilitatea ca datorită Lui, să puteți fi iertați de păcate! Oricine crede (în El), este iertat prin El de toate acele păcate pe care legea lui Moise nu le putea ierta. Acum fiți atenți să nu se întâmple cu voi așa cum au spus profeții: «Priviți și mirați-vă, oameni calomniatori; pentru că voi face în timpul generației voastre o lucrare pe care nu v-ați imagina-o posibilă dacă nu v-ar relata-o cineva.»!” Când au ieșit (din sinagogă), oamenii i-au rugat să le vorbească și în Sabatul următor despre aceleași lucruri. După ce grupul din sinagogă s-a împrăștiat, mulți iudei împreună cu alți oameni religioși, adepți ai iudaismului, au mers după Pavel și după Barnaba care au vorbit cu ei și i-au încurajat să își continue viața în harul lui Dumnezeu. Când a venit ziua următorului Sabat, aproape toți oamenii din oraș s-au adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Văzând mulțimile de oameni care se adunaseră, iudeii au devenit foarte invidioși și au început să vorbească împotriva lucrurilor despre care predica Pavel, ridiculizându-l. Dar Pavel și cu Barnaba le-au zis curajoși: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia predicat întâi vouă. Dar pentru că nu îl acceptați și nici nu vă considerați demni de viața eternă, să știți că ne întoarcem spre celelalte națiuni. De fapt, așa ne-a și poruncit Isus, zicând: «Te-am desemnat să fii lumina națiunilor lumii, ducând salvarea până la marginile pământului.»” După ce au auzit aceste cuvinte, cei care nu erau evrei s-au bucurat, au glorificat Cuvântul lui Iahve, iar unii l-au și crezut. Aceștia erau dintre cei care fuseseră aleși să aibă viața eternă. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea în toată acea zonă. Dar iudeii au determinat pe femeile religioase cu autoritate și pe liderii orașului să provoace o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnaba. Astfel au reușit să îi expulzeze din teritoriul lor. Pavel și Barnaba și-au scuturat praful de pe picioare ca gest de protest față de ei; și apoi s-au dus în Iconia. Discipolii care se formaseră (ca rezultat al misiunii lor) erau plini de bucurie și de Spirit(ul) Sfânt.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Pavel şi tovarăşii lui au părăsit cetatea Pafos cu corabia şi au mers în Perga, o cetate din Pamfilia. Aici Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim. Ceilalţi au plecat din Perga şi au ajuns în Antiohia Pisidiei. Sâmbătă au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să-i roage: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!” Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a spus: „Ascultaţi, israeliţi şi voi, cei temători de Dumnezeu! Dumnezeul poporului Israel i-a ales pe părinţii noştri şi a făcut din ei un popor mare pe când trăiau ca străini pe pământul Egiptului şi i-a scos cu mână puternică de acolo şi timp de patruzeci de ani i-a răbdat în pustie. Apoi a nimicit şapte neamuri în ţara Canaanului şi le-a dat lor pământul acestora drept moştenire, timp de aproape patru sute cincizeci de ani. Apoi le-a dat judecători până la profetul Samuel. Atunci ei au cerut un rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin, care i-a condus patruzeci de ani. După ce l-a înlăturat pe Saul, Dumnezeu l-a ridicat pe David ca rege şi a dat mărturie despre el: L-am găsit pe David, fiul lui Iesei, un om după inima Mea, care va face toată voia Mea . Dintre urmaşii lui David, Dumnezeu i-a adus lui Israel un mântuitor, aşa cum făgăduise, pe Iisus, iar înainte de venirea lui, Ioan a vestit întregului popor Israel botezul pocăinţei. Când Ioan şi-a împlinit menirea, le-a spus: Cine credeţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela ci iată, vine după mine Cel a cărui încălţăminte nu sunt vrednic să o dezleg. Fraţilor, fii din neamul lui Avraam, şi voi, ceilalţi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul mântuirii acesteia. Locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor, nu l-au cunoscut şi l-au condamnat, împlinind astfel cuvintele profeţilor care sunt citite în fiecare sâmbătă, şi i-au cerut lui Pilat să fie ucis, deşi nu au găsit nici o vină de moarte. Şi când au împlinit toate cele scrise despre El, l-au coborât de pe cruce şi l-au aşezat în mormânt. Dar Dumnezeu l-a înviat din morţi! El s-a arătat mai multe zile celor care veniseră cu El din Galileea în Ierusalim, care acum sunt şi ei martorii Lui, înaintea întregului popor. Şi noi vă vestim făgăduinţa făcută părinţilor noştri, pe care Dumnezeu a împlinit-o faţă de noi, copiii lor, când l-a înviat pe Iisus, aşa cum stă scris în psalmul al doilea: Tu eşti Fiul Meu Eu astăzi Te-am născut. Iar că Dumnezeu l-a înviat din morţi ca să nu mai moară, a spus astfel: Vă voi da în dar făgăduinţele sfinte făcute lui David, lucrurile vrednice de credinţă. De aceea zice şi în alt loc: Nu vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea. Cât despre David, el a slujit după voia lui Dumnezeu în generaţia sa şi a murit, a fost aşezat lângă părinţii săi şi a cunoscut putrezirea. Dar Acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a cunoscut putrezirea! Fraţilor, să ştiţi că prin El vi se vesteşte iertarea tuturor păcatelor de care prin Legea lui Moise nu aţi putut fi îndreptăţiţi. În El, oricine crede este îndreptăţit! Vedeţi însă să nu vină peste voi ce s-a spus prin profeţi: Priviţi, dispreţuitorilor, uimiţi-vă şi pieriţi, căci voi face în zilele voastre un lucru, un lucru pe care nu-l veţi crede nici dacă vi l-ar istorisi cineva. ” Când au ieşit ei din sinagogă, l-au rugat să spună şi sâmbăta următoare aceste cuvinte. După ce s-au despărţit de adunare, mulţi iudei şi prozeliţi temători de Dumnezeu i-au urmat pe Pavel şi pe Barnaba care au continuat să le vorbească şi să îi convingă să rămână în harul lui Dumnezeu. Sâmbăta următoare s-a adunat aproape toată cetatea să audă cuvântul lui Dumnezeu. Când iudeii au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, ocărându-l. Plini de îndrăzneală, Pavel şi Barnaba le-au răspuns: „Vouă trebuia să vă vestim mai întâi cuvântul lui Dumnezeu dar, pentru că îl respingeţi şi vă arătaţi singuri nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem spre neamuri. Căci aşa ne porunceşte Domnul: Te-am pus să fii lumină pentru neamuri, spre mântuirea lor, până la marginea pământului. ” Când au auzit neamurile, s-au bucurat şi au început să slăvească cuvântul lui Dumnezeu. Şi au crezut toţi cei rânduiţi pentru viaţa veşnică. Iar cuvântul lui Dumnezeu se răspândea peste tot. Dar iudeii au întărâtat împotriva lor pe femeile evlavioase şi de cinste şi pe conducătorii cetăţii şi i-au îndemnat să-i persecute pe Pavel şi pe Barnaba şi să-i izgonească din cetăţile lor. Ei şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva acestora şi au plecat în Iconia. În vremea aceasta, ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și după ce Pavel și cei cu el au ridicat ancora din Pafos, au venit la Perga, în Pamfilia; și Ioan, plecând de la ei, s-a întors la Ierusalim. Și după ce ei au plecat din Perga, au venit la Antiohia, în Pisidia, și au intrat în sinagogă în ziua de sabat și au șezut. Și după citirea legii și a profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei, spunând: Bărbați și frați, dacă este în voi vreun cuvânt de îndemnare pentru popor, spuneți. Atunci Pavel s-a sculat și, făcând semn cu mâna, a spus: Bărbați ai Israelului și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați. Dumnezeul acestui popor, al lui Israel, a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul când locuiau ca străini în țara Egiptului, și cu un braț înalt i-a condus afară din acesta. Și timp de aproape patruzeci de ani le-a suferit purtările în pustie. Și după ce a nimicit șapte națiuni în țara Canaanului, le-a împărțit țara acelora prin sorți. Și după aceea, le-a dat judecători pe durata a aproape patru sute cincizeci de ani, până la Samuel, profetul. Și apoi au dorit un împărat; și Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, un bărbat din tribul lui Beniamin, pe durata a patruzeci de ani. Și după ce l-a înlăturat, l-a ridicat pentru ei pe David să fie împăratul lor; căruia i-a și adus mărturie și a spus: L-am găsit pe David, al lui Isai, un bărbat după inima mea, care va împlini toată voia mea. Din sămânța acestuia, Dumnezeu, conform promisiunii, a ridicat lui Israel un Salvator, pe Isus; Când, înaintea venirii lui, Ioan predicase botezul pocăinței întregului popor al lui Israel; Și pe când Ioan își împlinea alergarea, spunea: Cine presupuneți că sunt eu? Eu nu sunt acela. Dar, iată, vine unul după mine, ale cărui sandale din picioare nu sunt demn să le dezleg. Bărbați și frați, fii din stirpea lui Avraam și oricare dintre voi care vă temeți de Dumnezeu, vouă vă este trimis cuvântul acestei salvări. Fiindcă toți cei ce locuiesc în Ierusalim și conducătorii lor nu l-au cunoscut, și vocile profeților care sunt citite în fiecare sabat, le-au împlinit, condamnându-l. Și cu toate că nu au găsit nicio vină de moarte în el, totuși i-au cerut lui Pilat ca el să fie ucis. Și după ce au împlinit tot ce era scris despre el, l-au luat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu l-a înviat dintre morți; El a fost văzut multe zile de cei ce au urcat cu el din Galileea la Ierusalim, care sunt martorii lui pentru popor. Și noi vă predicăm vești îmbucurătoare, că promisiunea făcută pentru părinți, A împlinit-o Dumnezeu față de noi, copiii lor, în aceea că a înviat pe Isus, precum și este scris în psalmul al doilea: Tu ești Fiul meu, astăzi te-am născut. Iar pentru că l-a înviat dintre morți, să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel: Vouă vă voi da îndurările sigure ale lui David. De aceea și spune în alt psalm: Nu vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea. Fiindcă David, după ce a servit propriei sale generații prin voia lui Dumnezeu, a adormit și a fost adăugat lângă părinții săi și a văzut putrezirea; Dar el, pe care Dumnezeu l-a înviat, nu a văzut putrezire. Să vă fie cunoscut așadar, bărbați și frați, că prin acesta vă este predicată iertarea păcatelor; Și prin el, toți care cred sunt declarați drepți din toate lucrurile, din care nu puteți fi declarați drepți prin legea lui Moise. De aceea păziți-vă ca nu cumva să vină peste voi ce este spus în profeți: Priviți disprețuitorilor și minunați-vă și pieriți, pentru că eu lucrez o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care nicidecum nu o veți crede, chiar dacă cineva v-o relatează. Și după ce iudeii au plecat din sinagogă, neamurile l-au implorat ca aceste cuvinte să le fie predicate în sabatul următor. Și după ce adunarea s-a împrăștiat, mulți dintre iudeii și prozeliții religioși i-au urmat pe Pavel și pe Barnaba, care, vorbindu-le, i-au convins să continue în harul lui Dumnezeu. Și în următorul sabat, s-a adunat aproape întreaga cetate să audă cuvântul lui Dumnezeu. Dar când iudeii au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, contrazicând și blasfemiind. Atunci Pavel și Barnaba au vorbit cutezător și au spus: Era necesar ca întâi să vă fie vorbit vouă cuvântul lui Dumnezeu; dar, văzând că îl dați la o parte și vă judecați nedemni de viața veșnică, iată, ne întoarcem la neamuri. Fiindcă așa ne-a poruncit Domnul spunând: Te-am pus să fii o lumină a neamurilor, ca să fii pentru salvare până la marginile pământului. Și când neamurile au auzit s-au bucurat și glorificau cuvântul Domnului; și toți câți au fost rânduiți la viață eternă au crezut. Și cuvântul Domnului a fost proclamat prin toată regiunea. Dar iudeii au stârnit pe femeile religioase și de cinste și pe cei mai de seamă bărbați ai cetății și au stârnit persecuție împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au scos din ținuturile lor. Dar ei și-au scuturat praful de pe picioarele lor împotriva lor și au venit la Iconia. Și discipolii erau umpluți cu bucurie și cu Duhul Sfânt.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Pavel și însoțitorii lui au plecat pe mare din Pafos și s‑au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s‑a despărțit de ei și s‑a întors la Ierusalim. Au plecat din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei, iar în sabat au intrat în sinagogă și s‑au așezat. După citirea Legii și a Profeților, mai‑marii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiți!” Pavel s‑a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! Dumnezeul acestui popor, Israel, i‑a ales pe părinții noștri, a înălțat poporul acesta pe când locuia ca străin în țara Egiptului și l‑a scos de acolo cu braț puternic. Timp de patruzeci de ani i‑a răbdat în pustiu și, după ce a nimicit șapte popoare în țara Canaanului, le‑a dat lor ca moștenire țara acestora; astfel au trecut cam patru sute cincizeci de ani. După toate acestea le‑a dat judecători, până la profetul Samuel. Atunci, ei au cerut un rege și, pentru patruzeci de ani, Dumnezeu li l‑a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin, apoi l‑a înlăturat și li l‑a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit astfel: « L‑am găsit pe David , fiul lui Ișai, om după inima Mea , care va împlini toată voia Mea.» Dintre urmașii lui, Dumnezeu, după făgăduința Sa, i‑a ridicat lui Israel un Mântuitor, pe Isus. Înainte de venirea Lui, Ioan a vestit întregului popor al lui Israel botezul pocăinței. Către sfârșitul alergării sale, Ioan zicea: «Cine credeți că sunt eu? Nu sunt eu Acela, ci, iată, după mine vine Unul a cărui încălțăminte nu sunt vrednic să o dezleg.» Fraților, fii ai neamului lui Avraam și cei ce vă temeți de Dumnezeu, nouă ne‑a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri! Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai‑marii lor nu L‑au cunoscut pe Isus și, judecându‑L, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sabat. Cu toate că nu I‑au găsit nicio vină de moarte, i‑au cerut lui Pilat să‑L omoare. Și, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L‑au dat jos de pe lemn și L‑au pus într‑un mormânt. Dar Dumnezeu L‑a înviat din morți. El S‑a arătat timp de multe zile celor ce urcaseră cu El din Galileea la Ierusalim și care acum Îi sunt martori înaintea poporului. Și noi vă aducem vestea bună a făgăduinței făcute părinților noștri; Dumnezeu a împlinit‑o față de noi, copiii lor, înviindu‑L pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: Tu ești Fiul Meu, astăzi Te‑am născut. Cât despre faptul că L‑a înviat din morți – așa că nu Se va mai întoarce în putrezire – a zis astfel: Vă voi da cele sfinte ale lui David, cele de încredere. De aceea, în alt loc zice: Nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea. David, după ce a slujit în generația lui după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat lângă părinții săi și a văzut putrezirea. Dar Cel pe care L‑a înviat Dumnezeu n‑a văzut putrezirea. Să știți dar, fraților, că prin El vi se vestește iertarea de păcate; și de toate cele de care n‑ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise sunteți îndreptățiți în El toți cei ce credeți. Astfel, luați seama să nu se întâmple ce se spune în Profeți: Priviți, disprețuitorilor, minunați‑vă și pieriți, căci Eu fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care n‑ați crede‑o dacă v‑ar povesti‑o cineva! ” Când au ieșit afară, [cei dintre neamuri] i‑au rugat să le vorbească și în sabatul următor despre aceste lucruri. Și după ce s‑a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și‑i îndemnau să rămână în harul lui Dumnezeu. În sabatul următor, aproape toată cetatea s‑a adunat să asculte Cuvântul Domnului. Iudeii, văzând mulțimea, s‑au umplut de invidie, au început să contrazică cele spuse de Pavel și‑l batjocoreau. Dar Pavel și Barnaba le‑au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vi se vestească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu, dar, fiindcă voi nu‑l primiți și vă dovediți nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. Căci așa ne‑a poruncit Domnul: Te‑am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului. ” Auzind acestea, cei dintre neamuri se bucurau și preamăreau Cuvântul Domnului, iar toți cei ce erau rânduiți pentru viața veșnică au crezut. Cuvântul Domnului se răspândea în tot ținutul. Dar iudeii le‑au întărâtat pe femeile evlavioase cu vază și pe mai‑marii cetății, au stârnit o prigoană împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‑au izgonit din ținutul lor. Ei și‑au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au plecat în Iconium, iar ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. Din Perga și-au urmat drumul înainte și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului au intrat în sinagogă și au șezut jos. După citirea Legii și a Prorocilor, fruntașii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiți!” Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe părinții noștri. A ridicat la cinste norodul acesta în timpul șederii lui în țara Egiptului și l-a scos din Egipt cu brațul Său cel puternic. Timp de aproape patruzeci de ani le-a suferit purtarea în pustie. Și după ce a nimicit șapte popoare în țara Canaanului, le-a dat de moștenire pământul lor pentru aproape patru sute cincizeci de ani. După aceste lucruri le-a dat judecători, până la prorocul Samuel. Ei au cerut atunci un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu li l-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin; apoi l-a înlăturat și li l-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.» Din sămânța lui David, Dumnezeu, după făgăduința Sa, i-a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus. Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinței la tot norodul lui Israel. Și Ioan, când era la sfârșitul însărcinării lui, zicea: «Cine credeți că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor.» Fraților, fii ai neamului lui Avraam și cei ce vă temeți de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. Căci locuitorii din Ierusalim și mai-marii lor nu L-au cunoscut pe Isus și, prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele Prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuși ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare. Și după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn și L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. El li S-a arătat timp de mai multe zile celor ce se suiseră cu El din Galileea la Ierusalim și care acum sunt martorii Lui înaintea norodului. Și noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduința făcută părinților noștri Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: «Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.» Că L-a înviat din morți, așa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: «Vă voi împlini cu toată credincioșia făgăduințele sfinte pe care i le-am făcut lui David.» De aceea mai zice și în alt psalm: «Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.» Și David, după ce le-a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinții săi și a văzut putrezirea. Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. Să știți dar, fraților, că în El vi se vestește iertarea păcatelor, și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi iertați prin Legea lui Moise. Astfel, luați seama să nu vi se întâmple ce se spune în Proroci: «Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți, căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-o veți crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva!»” Când au ieșit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri. Și după ce s-a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l batjocoreau. Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar fiindcă voi nu-l primiți și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. Căci așa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.»” Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică au crezut. Cuvântul Domnului se răspândea în toată țara. Dar iudeii le-au întărâtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetății, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au izgonit din hotarele lor. Pavel și Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia, în timp ce ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Pavel a plecat din Pafos împreună cu cei care îl însoțeau și au ajuns la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. Continuându-și călătoria, au plecat din Perga și au ajuns în localitatea Antiohia din Pisidia. Apoi în ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au stat jos. După citirea unor texte din lege(a mozaică) și din scrierile profeților, liderii sinagogii au trimis la ei pe cineva să le spună: „Fraților, dacă aveți un mesaj de încurajare pentru popor, (puteți să) vorbiți!” Atunci Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna (că intenționează să vorbească) și apoi a zis: „Bărbați israelieni și voi care nu sunteți evrei, dar care aveți respect față de Dumnezeu, ascultați-mă! După ce a ales pe strămoșii noștri, Dumnezeu a format din ei acest popor numit Israel pe care l-a onorat cu susținerea Lui când se dezvolta în țara Egipt. Apoi, acționând cu o mare forță (în favoarea lor), i-a scos de acolo. Aproximativ patruzeci de ani, El le-a suportat comportamentul în deșert; iar după ce a distrus șapte popoare în țara Canaan, le-a oferit teritoriul lor. Au trecut astfel aproximativ patru sute cincizeci de ani; și apoi El le-a dat judecători, până în perioada când a trăit profetul Samuel. Atunci ei au cerut un rege. Și pentru aproximativ patruzeci de ani, Dumnezeu le-a oferit pe Saul – fiul lui Chis – care era unul dintre descendenții lui Beniamin. Apoi El l-a îndepărtat (pe Saul) și le-a oferit pe David. Despre el a făcut următoarea afirmație: «L-am găsit pe David – fiul lui Iese – un om care Îmi satisface inima. El Îmi va îndeplini dorințele.» Conform promisiunii Sale, Dumnezeu a oferit Israelului un Salvator care face parte dintre descendenții lui David. Acest Salvator este Isus. Înainte de apariția Lui, Ioan predicase întregului popor Israel despre botezul (pe care îl făcea oamenilor în urma) pocăinței. Iar când era la finalul misiunii lui, acest Ioan a zis: «Cine credeți că sunt? Să știți că nu sunt eu Acela (pe care Îl așteptați). Ci El va veni după mine; iar eu nu merit nici să Îi dezleg încălțămintea din picioare.» Fraților, urmași ai lui Avraam și voi toți ceilalți care manifestați respect față de Dumnezeu, să știți că pentru noi a fost trimis acest mesaj al salvării! Locuitorii Ierusalimului și liderii lor nu au cunoscut identitatea lui Isus; iar prin faptul că L-au condamnat, au făcut să se întâmple exact cum preziseseră profeții din scrierile cărora se citește în fiecare zi de Sabat. Deși nu au găsit niciun motiv care să justifice omorârea Lui, ei i-au cerut lui Pilat să Îl condamne la moarte. Și după ce au făcut tot ce era scris dinainte despre El, L-au dat jos de pe lemn(ul crucii) și L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat! El Și-a făcut apariția de mai multe ori în fața celor care Îl urmaseră din Galileea la Ierusalim. Aceștia sunt acum martorii Lui înaintea poporului. Iar noi vă aducem această veste bună care se referă la faptul că promisiunea făcută părinților noștri a fost respectată de Dumnezeu acum, între noi, care suntem descendenții lor. Acest fapt fusese deja anunțat în al doilea Psalm, prin cuvintele: «Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!» El a mai vorbit și despre înviere, precizând că nu Se va mai întoarce în procesul descompunerii. Garanția respectării acestor promisiuni a fost precizată atunci când a zis: «Voi respecta cu cea mai mare seriozitate promisiunile sfinte pe care i le-am făcut lui David.» Iar în alt Psalm, El promite: «Nu vei accepta ca Sfântul Tău să fie afectat de descompunerea fizică.» După ce a slujit celor din vremea lui în acord cu planul lui Dumnezeu, David a murit și a fost înmormântat lângă părinții lui. Este evident că el a fost totuși afectat de descompunerea fizică. Dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu, nu a fost afectat de ea. Vă anunț deci, fraților, că aveți posibilitatea ca datorită Lui, să puteți fi iertați de păcate! Oricine crede (în El), este iertat prin El de toate acele păcate pe care legea lui Moise nu le putea ierta. Acum fiți atenți să nu se întâmple cu voi așa cum au spus profeții: «Priviți și mirați-vă, oameni calomniatori; pentru că voi face în timpul generației voastre o lucrare pe care nu v-ați imagina-o posibilă dacă nu v-ar relata-o cineva.»!” Când au ieșit (din sinagogă), oamenii i-au rugat să le vorbească și în Sabatul următor despre aceleași lucruri. După ce grupul din sinagogă s-a împrăștiat, mulți iudei împreună cu alți oameni religioși, adepți ai iudaismului, au mers după Pavel și după Barnaba care au vorbit cu ei și i-au încurajat să își continue viața în harul lui Dumnezeu. Când a venit ziua următorului Sabat, aproape toți oamenii din oraș s-au adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Văzând mulțimile de oameni care se adunaseră, iudeii au devenit foarte invidioși și au început să vorbească împotriva lucrurilor despre care predica Pavel, ridiculizându-l. Dar Pavel și cu Barnaba le-au zis curajoși: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia predicat întâi vouă. Dar pentru că nu îl acceptați și nici nu vă considerați demni de viața eternă, să știți că ne întoarcem spre celelalte națiuni. De fapt, așa ne-a și poruncit Isus, zicând: «Te-am desemnat să fii lumina națiunilor lumii, ducând salvarea până la marginile pământului.»” După ce au auzit aceste cuvinte, cei care nu erau evrei s-au bucurat, au glorificat Cuvântul lui Iahve, iar unii l-au și crezut. Aceștia erau dintre cei care fuseseră aleși să aibă viața eternă. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea în toată acea zonă. Dar iudeii au determinat pe femeile religioase cu autoritate și pe liderii orașului să provoace o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnaba. Astfel au reușit să îi expulzeze din teritoriul lor. Pavel și Barnaba și-au scuturat praful de pe picioare ca gest de protest față de ei; și apoi s-au dus în Iconia. Discipolii care se formaseră (ca rezultat al misiunii lor) erau plini de bucurie și de Spirit(ul) Sfânt.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
De-ai săi tovarăși însoțit, Pavel, din Pafos, a pornit Cu o corabie. Mergea La Perga, în Pamfilia. Ioan i-a părăsit apoi Și, la Ierusalim, ‘napoi, El s-a întors. Ceilalți plecară, Din Perga, și drumu-și urmară Până în Antiohia, Aflată în Pisidia. Acolo-n ziua de Sabat, În sinagogă, au intrat, Iar după ce s-au isprăvit, Proroci și Lege, de citit, Fruntașii sinagogi-au pus, Oameni, să meargă, de le-au spus: „Dragi frați, de vreun cuvânt aveți, De-ndemn, pentru norod, spuneți! Acum, de sunteți pregătiți, Puteți veni ca să vorbiți.” Pavel, de jos, s-a ridicat Și-apoi, cu mâna, semn le-a dat, Zicând: „Bărbați israeliți, Și voi, ceilalți, cari vă găsiți Aici și cari sunteți, mereu, Ascultători, de Dumnezeu, Vă rog, acum, atenți să stați Și vorba să îmi ascultați. Știți că poporul Israel, Are un Dumnezeu; iar El, Pe-ai noști’ părinți doar, i-a chemat, Căci i-a ales, și-a ridicat, Acest norod, la cinste mare, De mult, în timpurile-n care Fost-a-n Egipt. Cu brațul Lui, Apoi, din a Egiptului Țară, i-a scos, într-un târziu. Purtările lor, în pustiu – Căci patruzeci de ani umblară, Până când, în Canaan, intrară – Domnul, mereu, le-a suferit. După ce El a nimicit Șapte popoare, cari erau În calea lor, căci locuiau Chiar în Canaan, al nost’ popor A moștenit pământul lor, Cari, patru veacuri jumătate, Roade le-a dat, îmbelșugate. Când timpul s-a apropiat, Judecători, Domnul le-a dat, Printr-un proroc – prin Samuel. Apoi, poporul, de la el, Cerut-a și un împărat. Și astfel, Dumnezeu le-a dat Pe Saul – al lui Chis fecior – Din Beniamin. În fruntea lor, El, patruzeci de ani, a stat. Fiind, apoi, înlăturat, În locu-i, David a venit, Despre cari a mărturisit Chiar Domnul: „Iată, am aflat Pe cineva, cu-adevărat, Pe gustul Meu, și știu că el Are să facă-n așa fel, Ca voia să Mi-o împlinească. David, el o să se numească, Și este al lui Iese fiu.” Din David, Domnul, mai târziu, Așa cum a făgăduit, Pentru popor, a dăruit Pe marele Mântuitor: Iisus e-Acela, fraților! ‘Nainte ca să vină El, Pentru întregul Israel, Ioan a propovăduit Botezul – voi l-ați auzit – Spre pocăință. Când sfârșise Însărcinarea ce-o primise, El zis-a: „Cine credeți voi, Că aș fi Eu?” Iar, mai apoi, Ioan vorbi în acest fel: „Iată că nu sunt eu, Acel. Ci-n urma mea, un Altul vine. El e mai mare decât mine, Și-ncălțămintea-I, din picioare – Să I-o dezleg – nu sunt în stare.” Deci, fraților – care, de neam, Sunteți din fiii lui Avram – Precum și voi care, mereu, Teamă aveți, de Dumnezeu, Am să vă dau, acum, o veste: Cuvântul mântuiri-aceste, Vouă v-a fost trimis! Noi știm Căci cei de la Ierusalim, Pe Domnul, nu L-au cunoscut. Astfel, prin ceea ce-au făcut, Prin faptul că L-au osândit Chiar pe Iisus, au împlinit Cuvintele prorocilor, Care – știți bine, fraților – Că sunt citite, ne-ncetat, În sinagogă, la Sabat. Măcar că El nu a avut Vină de moarte, i-au cerut, Toți, lui Pilat, să Îl omoare Și-au împlinit cuvântul care Fusese scris, despre Iisus. Apoi, într-un mormânt, L-au pus, Dar Dumnezeu L-a înviat, Din morți, iar El S-a arătat, Zile în șir, necontenit, Celor care L-au însoțit Din Galileea, pe-al Său drum, Pân’ la Ierusalim. Acum, Aceia sunt martorii Lui, În mijlocul norodului. Noi, vestea bună, v-o dăm: iată, Făgăduința ce-a fost dată, De Dumnezeu, părinților, Azi, pentru noi – copiii lor – A împlinit-o – cum v-am spus – Prin învierea lui Iisus, Așa precum fusese zis Și cum, în Psalmul doi, stă scris: „Iată că Tu ești Fiul Meu, Pe care azi, L-am născut Eu.” Că El, din morți, L-a înviat Încât nu va mai fi mâncat De putrezire, a promis Chiar Domnu-atuncea când a zis: „Ceea ce am făgăduit, Lui David, fi-va împlinit De Mine, cu credincioșie.” De-aceea, în alt Psalm, mai scrie: „Ca al Său Sfânt să putrezească, El n-are să îngăduiască.” Așa cum fost-a rânduit De Domnul, David a slujit Celor din vremea sa. Apoi, El a murit și, înapoi, Pământului, fusese dat. Lângă părinți, înmormântat, A fost cuprins de putrezire. Dar vrem ca să vă dăm de știre Căci Cel pe care L-a trezit Domnul, din morți, n-a putrezit. Să știți că-n El doar, fraților, Iertare a păcatelor, Vi se vestește. Deci, oricine Crede în El – și, la El, vine – Prin El va dobândi iertare, La toate lucrurile care, Legea lui Moise nu putea, În nici un fel, ca să o dea. Deci, seama să luați la voi, Să nu se-ntâmple, mai apoi, Ce-au spus proroci-n cartea lor: „Vai, disprețuitorilor! Uitați-vă! Mirați, priviți, La toate-acestea și, pieriți! Căci iată, după al Meu plac, În timpul vostru, am să fac, Pe față, o lucrare mare, Căreia nu-i veți da crezare, În nici un chip, dacă – cumva – V-ar povesti-o cineva.” Când ucenicii au ieșit Afară, Neamuri au venit, Grabnic, la ei și i-au rugat, Ca și la celălalt Sabat, Să le vorbească – de se poate – Iar, despre-aceste lucruri toate. Când adunarea s-a sfârșit, Să plece, lumea s-a zorit. Barnaba și Pavel, apoi, S-au dus și ei. După cei doi, Porniră-ndată mulți Iudei Și prozeliți. Atuncea, ei, Cu dragoste, i-au îndemnat Să stăruiască, ne-ncetat, Cu toți, în harul Domnului. Venind ziua Sabatului, S-a adunat, cu mic cu mare, Aproape întreaga suflare Cari, în cetate, s-a găsit, Căci, să audă, a voit, Cuvântul Domnului. Pe dată, Văzând mulțimea adunată, Iudeii, iute, s-au umplut De pizmă și au început, Contra lui Pavel, să vorbească Și chiar să îl batjocorească. Dar Pavel și Barnaba-au stat, În fața lor, și-au cuvântat, Cu îndrăzneală: „Iată, noi, Cuvântul Domnului, la voi – Întâi de toate – L-am vestit. Dar pentru că nu L-ați primit – Și singuri dar, vă judecați Nevrednici ca să căpătați Veșnica viață – vă lăsăm Și, către Neamuri, ne-nturnăm. Domnul, așa, ne-a poruncit: „Te-am pus să fii, te-am rânduit, Lumina Neamurilor. Deci, Pe-ale pământului poteci, Până la marginile lui, Duci mântuirea Domnului.” Când Neamurile auziră, Aceste vorbe, preamăriră Cuvântul Domnului, căci El, A dat norodului acel, Prilej de mare bucurie; Iar toți cei rânduiți să vie, La viață, au crezut îndată, Cuvântul spus. Prin țara toată, Cuvântul Domnului mergea, Și-n orice loc, El pătrundea. Iudei-atunci s-au mâniat Și, grabnic, au întărâtat Pe toți fruntașii, din cetate; De-asemeni, fură-ntărâtate Femeile cucernice, Cu vază, și puternice. Astfel, cu toții au stârnit Prigoana, și i-au izgonit, Iute, din ale lor hotare Pe Pavel și Barnaba, care Praful ce li s-a adunat, Pe încălțări, l-au scuturat În contra lor și-apoi, zorit, Către Iaconia-au pornit. Toți ucenicii, plini, erau, De Duh Sfânt, și se bucurau.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Apoi, îmbarcându-se de la Páfos, Paul și cei care erau cu el au ajuns la Pérga Pamfíliei. Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalím. Iar ei, plecând din Pérga, au ajuns la Antiohía Pisídiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă și s-au așezat. După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiți!”. Atunci, Paul, ridicându-se, și făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbați israelíți și voi, temători de Dumnezeu, ascultați! Dumnezeul acestui popor, Israél, i-a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul în timpul șederii lor în țara Egiptului și după ce i-a scos de acolo cu braț puternic, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu. După ce a nimicit șapte popoare în țara Canaán, le-a dat ca moștenire țara aceasta cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuél. Apoi i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din tribul lui Beniamín, timp de patruzeci de ani. După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voința mea». Din descendența acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israél, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus. Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israél. Dar când Ioan era spre sfârșitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeți voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea picioarelor». Fraților, fii din neamul lui Abrahám și aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. De fapt, cei care locuiesc în Ierusalím și conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sâmbătă. Deși nu au găsit în el niciun motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilát să-l ucidă. După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu l-a înviat din morți. Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galiléea la Ierusalím și care acum sunt martorii lui înaintea poporului. Și noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinților, pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus, așa cum este scris în psalmul al doilea: «Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut». Că l-a înviat din morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel: «Vă voi da promisiunile sfinte făcute lui Davíd, cele vrednicej de încredere». De aceea se mai spune într-un alt [loc]: «Nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea». Însă Davíd, după ce a slujit în generația lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat la părinții lui și a văzut putrezirea. Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea. Așadar, fraților, să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate și de tot ce n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise. Oricine crede în el poate fi justificat prin el. Deci vedeți să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeți: «Priviți, disprețuiților! Mirați-vă și faceți-vă nevăzuți! Pentru că eu fac în zilele voastre o lucrare, o lucrare pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti cineva»”. Când au ieșit, i-au rugat să le mai spună despre aceleași lucruri și sâmbăta următoare. După ce s-a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și prozeliții evlavioși i-au urmat pe Paul și Barnàba, iar aceștia vorbeau cu ei și-i convingeau să rămână în harul lui Dumnezeu. În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului. Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și contraziceau cele spuse de Paul insultându-l. Atunci Paul și Barnàba au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru că voi îl respingeți și nu vă judecați vrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre păgâni! Căci așa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului»”. Auzind [aceasta], păgânii s-au bucurat și au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâți pentru viața veșnică au crezut. Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ținutul. Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca și pe mai marii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Paul și Barnàba și i-au alungat din ținuturile lor. Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Icóniu. Iar discipolii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Noua Traducere Românească (NTR)
Pavel și cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă a plecat de la ei și s-a întors în Ierusalim. Dar ei au plecat mai departe din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă și s-au așezat. După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: ‒ Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți! Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: ‒ Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoșii noștri. El a înălțat poporul la mare cinste în timpul peregrinării lui în țara Egiptului și i-a scos de acolo cu brațul Său puternic. Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, le-a suportat purtarea în deșert. Și, după ce a distrus șapte popoare în țara Canaanului, le-a dat ca moștenire țara acestora. Perioada aceasta s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători, până la profetul Samuel. Atunci ei au cerut un rege. Și Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiș, din seminția lui Beniamin. Apoi l-a înlăturat pe Saul și l-a făcut pe David regele lor, mărturisind despre el astfel: „L-am găsit pe David, fiul lui Iese, un om după inima Mea. El va împlini toate planurile Mele“. Din descendenții acestuia, Dumnezeu, în conformitate cu promisiunea Sa, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinței întregului popor Israel. Dar Ioan, în timp ce-și încheia alergarea, zicea: „Cine presupuneți că sunt eu? Nu sunt eu Acela. Dar iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt demn să-I dezleg sandalele din picioare“. Fraților, fii ai poporului lui Avraam, și voi, care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! Însă locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus și, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit rostirile profeților, care sunt citite în fiecare zi de Sabat. Și, cu toate că n-au găsit niciun motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare. După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn și L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți; El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu El din Galileea în Ierusalim și care acum sunt martorii Lui înaintea poporului. Iar noi vă aducem această veste bună, potrivit căreia, promisiunea făcută strămoșilor noștri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, așa cum este scris în Psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!“. Cât despre faptul că L-a înviat dintre cei morți, așa încât nu mai urmează să Se întoarcă în putrezire, a spus-o astfel: „Vă voi da promisiunile sfinte, demne de încredere, făcute lui David“. De aceea mai zice și în alt loc: „Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea“. Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezirea. Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea! Să vă fie deci cunoscut, fraților, că prin El vi se vestește iertarea păcatelor. Și, de toate lucrurile de care n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise, este îndreptățit, prin El, oricine crede. Fiți atenți, deci, ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeți: „Uitați-vă, disprețuitorilor, uimiți-vă și pieriți! Căci în zilele voastre fac o lucrare, o lucrare pe care nicidecum n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!“. În timp ce ieșeau, Barnabas și Saul au fost rugați să vorbească despre aceste lucruri și în următoarea zi de Sabat. După ce s-a dat drumul adunării, mulți dintre iudeii și prozeliții devotați i-au urmat pe Pavel și Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, convingându-i să rămână în harul lui Dumnezeu. În următoarea zi de Sabat, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l batjocoreau. Însă Pavel și Barnabas au vorbit cu îndrăzneală și au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeți și vă judecați astfel ca fiind nedemni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neevrei. Căci așa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus să fii o lumină pentru națiuni, ca să duci mântuirea Mea până la marginea pământului!»“. Când au auzit lucrul acesta, neevreii s-au bucurat și au glorificat Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau desemnați pentru viață veșnică au crezut. Cuvântul Domnului era purtat prin toată regiunea. Dar iudeii au incitat atât femeile devotate și influente, cât și conducătorii cetății, și au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnabas. Și i-au alungat din regiunea lor. Pavel și Barnabas și-au scuturat praful de pe picioare ca mărturie împotriva acestora și s-au dus în Iconia. Ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Faptele Apostolilor 13:13-52 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. Din Perga, și-au urmat drumul înainte și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au șezut jos. După citirea Legii și a Prorocilor, fruntașii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiți.” Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinții noștri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul șederii lui în țara Egiptului, și l-a scos din Egipt cu brațul Său cel puternic. Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. Și, după ce a nimicit șapte popoare în Țara Canaanului, le-a dat de moștenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. După aceste lucruri le-a dat judecători, până la prorocul Samuel. Ei au cerut atunci un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin, apoi l-a înlăturat și le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’ Din sămânța lui David, Dumnezeu, după făgăduința Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus. Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinței la tot norodul lui Israel. Și Ioan, când era la sfârșitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine credeți că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea picioarelor.’ Fraților, fii ai neamului lui Avraam, și cei ce vă temeți de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. Căci locuitorii din Ierusalim și mai-marii lor n-au cunoscut pe Isus și, prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuși ei au cerut lui Pilat să-L omoare. Și, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn și L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. El S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din Galileea la Ierusalim și care, acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. Și noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduința făcută părinților noștri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’ Că L-a înviat din morți, așa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi împlini cu toată credincioșia făgăduințele sfinte pe care le-am făcut lui David.’ De aceea mai zice și în alt psalm: ‘Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.’ Și David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinții săi și a văzut putrezirea. Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. Să știți dar, fraților, că în El vi se vestește iertarea păcatelor, și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi iertați prin Legea lui Moise. Astfel, luați seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci: ‘Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți, căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-o veți crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.’” Când au ieșit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri. Și după ce s-a împrăștiat adunarea, mulți din iudei și din prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l batjocoreau. Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar, fiindcă voi nu-l primiți și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. Căci așa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’” Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică au crezut. Cuvântul Domnului se răspândea în toată țara. Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetății, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au izgonit din hotarele lor. Pavel și Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia, în timp ce ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.