YouVersion
Pictograma căutare

Faptele apostolilor 13

13
V. PRIMA CĂLĂTORIE MISIONARĂ
Paul și Barnàba sunt trimiși în misiune
1În Biserica din Antiohía erau profeți și învățători#13,1 Prin această expresie nu sunt indicate categorii distincte de persoane. Profeția este îndreptată spre învățătură, iar învățătura devine rodnică prin lumina profeției și a celorlalte daruri ale Duhului Sfânt. „Profeți și învățători” se referă la un grup de prezbiteri care conduc comunitatea. Barnàba, fiind cel mai în vârstă și delegat de apostolii din Ierusalím, deține primatul. Numele celorlalți nu mai apare în Noul Testament. Lùciu din Cirène a fost confundat de unii cu evanghelistul Luca. Numele de „Manaèn” este o transcriere în greacă a ebraicului „mᵊnaḥēm” = „mângâietor” ( 2Rg 15,14).: Barnàba, Simeón, cel numit Nígher, Lúciu din Ciréne, Manaén, cel care a fost crescut împreună cu tetrarhul Iród, și Saul. 2În timp ce îi aduceau slujire lui Dumnezeu și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneți-i deoparte, pentru mine, pe Barnàba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!”. 3Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat [să plece].
Paul și Barnàba în Cípru
4Așadar, trimiși de Duhul Sfânt, [Paul și Barnàba] au coborât la Seleucía#13,4 Orașul Seleucía a fost întemeiat în 310 î.C. de către Seleùcos I Nicàtor. Era portul maritim care deservea Antiohía Síriei, la 25 km. Mai existau și alte orașe cu acest nume, toate întemeiate de Seleùcos, între care mai important este Seleucía de pe Tigru. și, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cípru. 5Când au ajuns la Salamína#13,5 Salamina (gr. „Salamys”) era principalul port al Ciprului, așezat în partea de sud-est a insulei. Ruinele sale sunt azi la nord de orașul Famagùsta., au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau și pe Ioan ca slujitor. 6Străbătând întreaga insulă până la Páfos#13,6 Pàfos este un orășel pe coasta de sud-vest a Ciprului, la 140 km de Salamína. Era reședința proconsulului roman., au găsit acolo un mag, un fals profet iudeu, al cărui nume era Bar-Isus. 7Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Paul#13,7 Sergiu Paul este menționat de Plíniu cel Bătrân și de mai multe inscripții din Cipru, Siria și Roma, dar este greu de stabilit pe baza acestora anul în care a fost numit proconsul al Ciprului., un bărbat înțelept, care îi chemase pe Barnàba și pe Saul căutând să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar s-a ridicat împotriva lor Elimás#13,8 Numele „Elýmas” este transcrierea greacă a aramaicului „Halomà” = „cel care interpretează visurile”; în arabă, „Alím” = „atotștiutor”, este folosit numai pentru Allàh., magul – căci așa se traduce numele lui –, căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credință. 9Dar Saul – [numit] și Paul –, plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea 10și i-a zis: „Om plin de toate înșelăciunile și de orice nelegiuire, fiu al diavolului, dușman al oricărei dreptăți, nu vei înceta oare să strâmbi căile cele drepte ale Domnului? 11Iată, acum mâna Domnului este peste tine! Vei fi orb și un timp nu vei mai vedea soarele”. Dintr-o dată a căzut asupra lui ceață și întuneric, iar el umbla bâjbâind și căuta pe cineva care să-l ducă de mână. 12Atunci, văzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.
Paul și Barnàba la Antiohía Pisídiei
13Apoi, îmbarcându-se#13,13 Lit.: „luând [corabia]”. de la Páfos, Paul și cei care erau cu el au ajuns la Pérga Pamfíliei#13,13 Pamfília (în greacă înseamnă „toate triburile”) este ținutul dintre Munții Tàurus și Marea Mediterană, în partea sudică a Tùrciei de astăzi, în zona actualului golf Antàlya. Pèrga este un oraș cam la 15 km de Atalia, în ținutul Pamfíliei. În perioada romană, avea un templu în cinstea zeiței Artèmis. Ruinele se află în apropiere de actualul oraș Antàlya și printre ele pot fi identificate două bazilici mari din sec. al IV-lea și două biserici din perioada Evului Mediu.. Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalím. 14Iar ei, plecând din Pérga, au ajuns la Antiohía Pisídiei#13,14 Pisídia este ținutul din centrul podișului Anatoliei, în centrul Tùrciei de azi. Este o zonă cu lacuri. Capitala ei era Antiohía, care se afla lângă granița cu Frígia. Orașul a fost întemeiat de seleucizi pe la 280 î.C. În 25 î.C. a fost încorporat în provincia romană Galàția, iar în perioada cruciaților era un important centru din Asia Mică. Ruinele vechii cetăți se află la 3 km est de actuala localitate Yalvàz.. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă și s-au așezat. 15După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraților#13,15 Lit.: „Bărbați frați”., dacă aveți#13,15 Lit.: „dacă este în voi”. vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiți!”. 16Atunci, Paul, ridicându-se, și făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbați israelíți și voi, temători de Dumnezeu, ascultați! 17Dumnezeul acestui popor, Israél, i-a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul în timpul șederii lor în țara Egiptului și după ce i-a scos de acolo cu braț puternic, 18timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat#13,18 Cele mai autoritare manuscrise au: „i-a hrănit, i-a susținut”. Dar multe alte manuscrise au: „i-a suportat, i-a răbdat”. Prima variantă este preferată de NVg, BJ; a doua, de majoritatea traducerilor moderne. în pustiu. 19După ce a nimicit șapte popoare în țara Canaán, le-a dat ca moștenire țara aceasta 20cam#13,20 Multe manuscrise au o împărțire diferită a v. 19-20: „țara aceasta. 20 După aceasta, cam patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători”. Deși această variantă ar face textul mai clar, este mai puțin atestată, iar cealaltă este o soluție mai dificilă și, de aceea, mai probabilă. patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuél. 21Apoi i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din tribul lui Beniamín, timp de patruzeci de ani. 22După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voința mea». 23Din descendența acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israél, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus. 24Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israél. 25Dar când Ioan era spre sfârșitul călătoriei#13,25 Lit.: „își împlinea călătoria”. sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce#13,25 Există o dificultate în interpretarea pronumelui „ti” ca interogativ sau relativ. În cazul în care e luat ca interogativ (GNT, NVg, RSV), traducerea este: „Cine credeți că sunt eu? Nu sunt eu acela”. E înțeles ca pronume relativ de majoritatea traducerilor. credeți voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea picioarelor». 26Fraților#13,26 Lit.: „Bărbați frați”., fii din neamul lui Abrahám și aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă#13,26 Multe manuscrise au: „vouă”. ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. 27De fapt, cei care locuiesc în Ierusalím și conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sâmbătă. 28Deși nu au găsit în el niciun motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilát să-l ucidă. 29După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt. 30Dar Dumnezeu l-a înviat din morți. 31Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galiléea la Ierusalím și care acum sunt martorii lui înaintea poporului.
32Și noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinților, 33pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi#13,33 În loc de „pentru copiii lor, pentru noi”, manuscrise importante au: „pentru copiii noștri”, alte câteva au: „pentru copiii voștri”., înviindu-l pe Isus, așa cum este scris în psalmul al doilea:#13,33 Câteva manuscrise au: „în psalmul întâi”, iar altele au: „în psalmi”.
«Fiul meu ești tu,
eu astăzi te-am născut».
34Că l-a înviat din morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel:
«Vă voi da promisiunile sfinte # 13, Expresia greacă „to hosia”, în opoziție cu „to dikàia” („cele drepte”, în sens de „promisiuni omenești”), înseamnă „cele sfinte”, adică „promisiunile divine” făcute lui Davíd referitoare la darul mântuirii.
făcute lui Davíd,
cele vrednicej de încredere».
35De aceea se mai spune într-un alt [loc]:
«Nu vei permite # 13, Lit.: „nu vei da”.
ca sfântul tău să vadă putrezirea».
36Însă Davíd, după ce a slujit în generația lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat la părinții lui și a văzut putrezirea#13, Apare clar că promisiunea lui Dumnezeu: „Sfântul lui nu va vedea putrezirea” nu se referă la Davíd. De fapt, prin mențiunea că el a slujit generației proprii, autorul vrea să arate că importanța personală a lui Davíd a fost limitată la timpul său.. 37Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea.
38Așadar, fraților#13,38 Lit.: „Bărbați frați”., să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate și#13,38 În câteva manuscrise se omite: „și”. În cazul acesta, se schimbă sensul frazei: „prin el vă este vestită iertarea de păcate: de tot ce n-ați fi putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise. 39 Oricine…” de tot ce n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise. 39Oricine crede în el poate fi justificat prin el. 40Deci vedeți să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeți:
41«Priviți, disprețuiților!
Mirați-vă și faceți-vă nevăzuți!
Pentru că eu fac în zilele voastre
o lucrare,
o lucrare pe care n-ați crede-o
dacă v-ar povesti cineva»”.
42Când au ieșit#13, Multe manuscrise adaugă: „din sinagogă”., i-au rugat#13, O serie de manuscrise adaugă: „păgânii”. să le mai spună despre aceleași lucruri și sâmbăta următoare. 43După ce s-a împrăștiat#13,43 Lit.: „dezlegându-se”. adunarea, mulți dintre iudei și prozeliții evlavioși i-au urmat pe Paul și Barnàba, iar aceștia vorbeau cu ei și-i convingeau să rămână în harul lui Dumnezeu.
Din cauza necredinței iudeilor, Paul și Barnàba se îndreaptă spre păgâni
44În sâmbăta următoare#13,44 Lit.: „care a venit”., aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului#13,44 Multe manuscrise au: „cuvântul lui Dumnezeu”.. 45Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și contraziceau cele spuse de Paul insultându-l#13,45 Lit.: „spunând blasfemii”..
46Atunci Paul și Barnàba au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit#13,46 Lit.: „spus”. mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru că voi îl respingeți și nu vă judecați vrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre păgâni! 47Căci așa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea
până la marginile pământului»”.
48Auzind [aceasta], păgânii s-au bucurat și au glorificat cuvântul Domnului#13, Unele manuscrise au: „cuvântul lui Dumnezeu”; altele: „îl preamăreau pe Domnul”., iar cei care fuseseră hotărâți pentru viața veșnică au crezut. 49Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ținutul.
50Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca și pe mai marii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Paul și Barnàba și i-au alungat din ținuturile lor. 51Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Icóniu#13,51 Icòniu era un oraș din provincia romană Galàția, la 140 km est de Antiohía Pisidiei. Era un important nod de comunicații. Astăzi se numește Konya.. 52Iar discipolii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt. #11,19.26 #4,36 #Mc 14,1 #11,25-26.30 #14,26 #11,20 #12,12 #8,9; #19,13.18-19 #Mt 7,15 #4,8; 8,20-23 #Sir 1,30 #Ier 5,27 #Prov 10,9 #Os 14,10 #Dt 28,29 #5,28; 17,19 #15,38 #Ex 6,1-6 #Dt 1,31 #Ex 16, 35 #Dt 7,1 #1Sam 16,12-13 #Ps 89,21 #1Sam 13,14 #Is 44,28 #2,30 #Lc 1,76 #Mal 3,1 #Lc 3,15.16 #In 1,20.27 #10,2 #2,23; 3,18 #3,13-14 #Lc 23,4.22 #Fap 5,30; #10,39 #Dt 21,23 #1,3 #1,22 #2,39 #Ps 2,7 #Evr 1,5; 5,5 #Is 55,3 #Ps 16,10 #2,31 #15,10 #Hab 1,5 #11,23; #14,22.26; 15,40; 20,32 #5,17; 17,5 #18,6; 19,37; 26,11 #18,6; 28,28 #Is 49,6 #1,8 #17,4.12 #18,6; 22,23 #Lc 9,5; 10,11

Evidențiere

Partajează

Copiază

None

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te