Faptele apostolilor 14
14
Evanghelizarea la Icóniu
1Tot la fel, și în Icóniu au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime dintre iudei și dintre greci a crezut. 2Dar iudeii care nu au crezut i-au stârnit pe păgâni și le-au tulburat mințile#14,2 Lit.: „le-au făcut sufletele rele”. împotriva fraților. 3Totuși, au rămas mult#14,3 Lit.: „destul”: timp și predicau#14,3 Lit.: „vorbeau”. cu îndrăzneală în Domnul, care dădea mărturie despre cuvântul lor prin harul său, îngăduind#14,3 Lit.: „dând”. să se facă prin mâinile lor semne și minuni. 4Mulțimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, iar alții cu apostolii. 5Dar când păgânii și iudeii, împreună cu conducătorii lor, făceau planuri#14,5 Lit.: „era dorință”. ca să-i maltrateze și să-i bată cu pietre, 6ei și-au dat seama și au fugit în cetățile Licaóniei#14,6 Licaonia este un ținut în podișul central al Tùrciei de azi, înconjurat de provinciile Capadòcia, Galàția, Frígia, Pisídia și Cilícia. Era o zonă săracă și lipsită de importanță istorică, bântuită în perioada romană de bande de tâlhari., la Lístra#14,6 Lístra se afla pe drumul de la Èfes la Antiohía, la 40 km de Icòniu. A fost colonie romană din anul 6 î.C. Deși se cunoaște locul cetății, nu au rămas urme. și Dérbe#14,6 Derbe se află la 50 km de Lístra, în direcția sud-est. Din anul 25 d.C., era colonie romană. Inscripții vechi referitoare la cetatea Derbe au fost descoperite în apropierea actualei localități Kèrti Hᵊyᵊk. și în împrejurimi. 7Acolo au predicat evanghelia.
Paul și Barnàba la Lístra
8În Lístra zăcea un om fără vlagă în picioare, un olog din sânul mamei sale, care nu umblase niciodată. 9El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta, privindu-l cu atenție și văzând că are credință pentru a fi salvat, 10i-a zis cu glas puternic: „Ridică-te! [Stai] drept pe picioarele tale!”. El a sărit și a început să umble.
11Văzând mulțimile ceea ce făcuse Paul, au strigat în graiul#14,11 Lit.: „glasul”. lor licaonian, zicând: „Zeii cu chip de om au coborât la noi!”. 12Pe Barnàba îl numeau Zéus, iar pe Paul, Hérmes#14,12 Zeus, în mitologia greacă, este divinitatea supremă, iar Hèrmes, mesagerul zeilor. Le corespund în mitologia romană Jòvis (Jùpiter) și Mercùr. Referitor la templul lui Zèus (că s-ar fi aflat la intrarea în cetate), nu există nicio mărturie arheologică., pentru că el era purtătorul de cuvânt. 13Preotul lui Zéus, care era la intrarea cetății, aducând tauri și ghirlande la porți, voia, împreună cu mulțimile, să aducă jertfă. 14Auzind aceasta, apostolii Barnàba și Paul și-au sfâșiat hainele și au alergat în mulțime strigând: 15„Oameni [buni], de ce faceți acestea! Și noi suntem niște simpli oameni ca și voi. Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceți de la faptele acestea fără sens la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul și marea și toate câte sunt în ele.
16În generațiile trecute, el a permis ca toate neamurile să meargă pe căile lor, 17deși n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile [sale], dând ploi din ceruri și anotimpuri roditoare, săturând cu hrană și bucurie inimile voastre”. 18Și, spunând acestea, cu greu au liniștit mulțimile ca să nu le aducă jertfă#14,18 Unele manuscrise adaugă: „ci să se întoarcă fiecare la casa lui”..
19Dar#14,19 Câteva manuscrise amplifică versetul: „Pe când ei se aflau acolo și predicau, au ajuns niște iudei din Antiohía și din Icòniu și, întrucât apostolii vorbeau cu îndrăzneală, aceia au convins mulțimile să se îndepărteze de ei, zicând că nu spun nimic adevărat, ci că mint în toate”. au ajuns niște iudei din Antiohía și din Icóniu, care au convins mulțimile și, bătându-l pe Paul cu pietre, l-au târât în afara cetății crezând că murise. 20Dar când ucenicii s-au adunat în jurul lui, el s-a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat împreună cu Barnàba spre Dérbe.
Încheierea primei călătorii misionare
21După ce au predicat evanghelia#14,21 Lit.: „au predicat evanghelizând”. în cetatea aceea și au făcut mulți#14,21 Lit.: „destui”. discipoli#14,21 Verbul grec „matetèuo”, urmat de acuzativul persoanei, înseamnă mai degrabă „a-și face discipoli” (Mt 28,19), decât „a instrui pe cineva”, cum apare în NVg., s-au întors la Lístra, la Icóniu și la Antiohía. 22Ei au întărit inimile discipolilor și i-au încurajat să rămână [statornici] în credință, [spunând]: „Trebuie să [trecem] prin multe necazuri, ca să intrăm în împărăția lui Dumnezeu”. 23Ei le-au hirotonit#14,23 Deși verbul grec „heirotonèo” înseamnă „alegere prin ridicarea mâinii”, deci alegere din partea comunității pentru o misiune specială, aici Luca arată că preoții sunt aleși de apostoli. prezbíteri#14,23 În Vechiul Testament, „zāqēn” (= „bătrân”) constituie un grad social distinct, cu funcții politice și religioase. Bătrânii reprezentau întregul popor în activitatea religioasă (Ex 3,16 etc.), erau asociați cu conducătorul comunității (Dt 27,1 etc.) și exercitau funcții judiciare ( 1Rg 21,8). În perioada monarhiei, rolul lor scade din cauza regilor tirani. În perioada postexilică, puterea și funcțiile lor cresc și sunt fixate nu prin lege, ci prin tradiție. În evanghelii, „bătrânii” constituie o grupare formată din capii familiilor bogate și influente, care, împreună cu cărturarii și arhiereii, alcătuiau Sinedriul. Ca orientare politico-religioasă, împărtășeau poziția laxistă a saduceilor. Au avut un rol determinant în condamnarea lui Isus și în persecuția primilor creștini (Fap 4 – 6). Începând cu Fap 11,30, termenul „prezbiteri” este folosit pentru a-i indica pe conducătorii comunităților creștine. Împreună cu apostolii, aceștia iau decizii în privința doctrinei creștine și a moralei. Treptat, termenul va fi folosit pentru conducătorii spirituali ai Bisericilor locale care administrau și sacramentele (Iac 5,14). în fiecare comunitate#14,23 Sau „biserică”. și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat Domnului în care crezuseră.
24Trecând prin Pisídia, au ajuns în Pamfília. 25După ce au vestit#14,25 Lit.: „vorbit cuvântul”. cuvântul în Pérga, au coborât la Atália; 26de acolo s-au îmbarcat pentru Antiohía, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră. 27Când au ajuns acolo, au adunat comunitatea#14,27 Sau „biserica”. și au relatat tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei și cum le-a deschis și păgânilor poarta credinței.
28Și au rămas mai mult timp#14,28 Lit.: „nu puțin”. cu discipolii. #20,32 #3,12; 19,11 #3,4 #Mt 26,65 #3,12; 10,26 #3,19; 1Tes 1,9 #4,24; 17,24 #Ex 20,11 #Ps 146,6 #17,30 #Rom 3,25 #17,26 #Ps 147,8 #Ier 5,24 #Ps 145,16 #Ps 16,11 #2Cor 11,25 #15,32; 18,23 #11,23; 13,43 #Mt 7,14 #1Tes 3,3 #15,40 #13,2
Selectat acum:
Faptele apostolilor 14: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
