Plângerile lui Ieremia 3:1-20

Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale. El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină. Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua. El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele. El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă. El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime. El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul. De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea. El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările. El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice. El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit. El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată. El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei. Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua. El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin. De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă. Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea. Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit, Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere. Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.