YouVersion
Pictograma căutare

Plângerile 3:1-20

Plângerile 3:1-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Eu sunt bărbatul care a văzut suferința sub nuiaua mâniei Lui. El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină! Da, El Își îndreaptă toată ziua mâna împotriva mea! Mi-a îmbătrânit atât corpul, cât și pielea. Mi-a zdrobit oasele. M-a asediat și m-a înconjurat cu amărăciune și cu dezastru. M-a făcut să locuiesc în întuneric – asemănător celor care sunt morți de mult timp. M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa; și m-a imobilizat în lanțuri grele. Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea. Mi-a blocat drumurile cu pietre cioplite; și mi-a făcut potecile greu accesibile. A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă și ca un leu aflat într-un loc ascuns. Mi-a deviat planurile, m-a sfâșiat și m-a lăsat devastat. Și-a încordat arcul și m-a făcut ținta săgeții Lui. Mi-a străpuns inima cu săgeți din tolba Lui. Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Toată ziua sunt ridiculizat în cântecele lor. Mi-a dat din abundență ierburi amare și m-a săturat cu pelin. Mi-a zdrobit dinții cu pietriș; și m-a culcat în cenușă. Mi-a luat pacea; și astfel am uitat ce înseamnă fericirea. Am zis: „S-a dus energia mea de viață împreună cu tot ce speram de la Iahve!” Îmi amintesc (permanent) de durerea și de rătăcirea mea, de amărăciune și de pelin. Sufletul meu își amintește mereu de ele și se întristează în mine.

Plângerile 3:1-20 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui. El m‑a condus, m‑a mânat în întuneric, și nu în lumină. Da, împotriva mea, iar și iar, Își întoarce mâna în fiecare zi. Mi‑a prăpădit carnea și pielea și mi‑a zdrobit oasele. A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere. M-a așezat în întuneric, ca pe cei morți de mult. M‑a înconjurat cu zid, ca să nu pot ieși; m‑a pus în lanțuri grele. Chiar dacă aș țipa și aș striga după ajutor, El a închis calea rugăciunii mele. Mi‑a îngrădit drumurile cu pietre cioplite și mi‑a strâmbat cărările. Mă pândește ca un urs și ca un leu în locuri dosnice. M‑a abătut din drum, m‑a sfâșiat și m‑a lăsat pradă disperării. Și‑a încordat arcul, m‑a pus țintă și mă ochește cu săgețile Lui. Mi‑a înfipt în rărunchi săgețile din tolba Lui. Am ajuns de râsul tuturor popoarelor, cântecul lor de fiecare zi. M‑a săturat de amărăciune, m‑a îmbătat cu pelin. Mi‑a sfărâmat dinții în pietriș, m‑a călcat în cenușă. Sufletul meu nu mai are parte de fericire și am uitat cum e starea de bine. Și zic: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în DOMNUL.” Adu‑ți aminte de necazul și de pribegia mea, de pelin și de otravă! Sufletul meu își aduce aminte de Tine și cugetă înăuntrul meu.

Plângerile 3:1-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Eu sunt bărbatul care a văzut suferința sub nuiaua mâniei Lui. El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină! Da, El Își îndreaptă toată ziua mâna împotriva mea! Mi-a îmbătrânit atât corpul, cât și pielea. Mi-a zdrobit oasele. M-a asediat și m-a înconjurat cu amărăciune și cu dezastru. M-a făcut să locuiesc în întuneric – asemănător celor care sunt morți de mult timp. M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa; și m-a imobilizat în lanțuri grele. Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea. Mi-a blocat drumurile cu pietre cioplite; și mi-a făcut potecile greu accesibile. A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă și ca un leu aflat într-un loc ascuns. Mi-a deviat planurile, m-a sfâșiat și m-a lăsat devastat. Și-a încordat arcul și m-a făcut ținta săgeții Lui. Mi-a străpuns inima cu săgeți din tolba Lui. Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Toată ziua sunt ridiculizat în cântecele lor. Mi-a dat din abundență ierburi amare și m-a săturat cu pelin. Mi-a zdrobit dinții cu pietriș; și m-a culcat în cenușă. Mi-a luat pacea; și astfel am uitat ce înseamnă fericirea. Am zis: „S-a dus energia mea de viață împreună cu tot ce speram de la Iahve!” Îmi amintesc (permanent) de durerea și de rătăcirea mea, de amărăciune și de pelin. Sufletul meu își amintește mereu de ele și se întristează în mine.

Plângerile 3:1-20 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Eu sunt un om care-a văzut Durerea, căci s-a abătut Asupra mea, nuiaua Lui, Cea a urgiei Domnului. M-a dus, în beznă să mă țină, Să nu am parte de lumină. El, zi de zi, în contra mea, Ale Lui mâini Și le-ntindea. Carne și piele, mi-a lovit, Iar oasele mi le-a zdrobit. În jurul meu, zid a-nălțat Și-n urmă m-a înconjurat Doar cu otravă și cu fiere Și mi-a adus multă durere. Ca morții am ajuns la fel, Căci sunt în beznă dus, de El. Un zid, în jur, mi-a ridicat – Ca să nu scap – și m-a legat În lanțurile cele grele. Degeaba-s strigătele mele. Zadarnic Îi cer ajutor, Căci El este nepăsător Și nu primește ruga mea. Aveam o cale, însă ea Se-nfundă, căci pietre cioplite, Pe ea, au fost îngrămădite, De către El. El mi-a strâmbat Cărările ce le-am urmat. Ca și un urs, ca și un leu, El mă pândește tot mereu, Din locu-n care S-a ascuns. Până la mine a pătruns Și căile mi le-a-ncurcat. În urmă, El S-a aruncat Asupră-mi și m-a pustiit. Țintă, apoi, m-a rânduit, Pentru săgeata ce-a zburat Când arcul Și l-a încordat. Săgețile din tolba Lui Mi-au rupt din carnea trupului Și în rărunchi mi s-au înfipt. De râs sunt și-s batjocorit Mereu, în fața tuturor. În cântece, al meu popor, M-a pus, râzând pe seama mea. Am avut parte de a bea Amărăciuni și-n loc de vin, M-am îmbătat doar cu pelin. Cu pietre, dinții mi-a sfărmat. Cenușă-apoi a presărat, Peste-al meu cap, iar pacea mea, Venit-a-n urmă să mi-o ia. De-atuncea, eu nu mai am știre Despre ce-nseamnă fericire. Am zis: „Puterea mi s-a dus Și-apoi în Domnul Cel de Sus Nu poți să mai nădăjduiești.” „Te rog însă, să Te gândești Că suferință am din plin Și beau otravă și pelin!” De ele, când își amintește, De-ndat’, sufletu-mi se mâhnește.