Geneza 37
37
IOSÍF#37,1 Ultima parte a Genezei (în afara cap. 38 și 49) este o biografie a lui Iosíf. Această istorie se derulează fără intervenția vizibilă a lui Dumnezeu, fără vreo revelație nouă; este în totalitate o învățătură exprimată clar la sfârșit, în Gen 45,5-8; 50,20: providența nu ține cont de calculele oamenilor și știe să întoarcă spre bine răul voit de ei. Nu numai că Iosíf este salvat, ci chiar crima fraților lui devine instrument al planului lui Dumnezeu, iar venirea fiilor lui Iacób în Egipt pregătește nașterea poporului ales.
1Iacób a locuit în țara în care trăise ca străin tatăl său, în țara Canaán.
Visele lui Iosíf
2Acestea sunt generațiile lui Iacób.
Iosíf, când avea șaptesprezece ani, era păstor împreună cu frații lui la turmă; fiind el tânăr, era cu fiii Bílhăi și cu fiii Zílpei, soțiile tatălui său. Iosíf venea la#37,2 LXX adaugă: „la Israèl” tatăl lor cu ceea ce se vorbea rău#37,2 Textul este ambiguu și de aceea nu se poate spune dacă Iosíf îi vorbea de rău pe frații săi, dacă frații îl vorbeau de rău pe Iacòb, tatăl lor, sau dacă îi aducea la cunoștință tatălui ce se vorbea rău despre frații săi. O ipoteză de interpretare a textului susține că ar fi o discreditare a fraților, o denunțare pentru a ajunge superior lor, răspândirea unor calomnii cu privire la ei. În felul acesta, textul ar stigmatiza pretențiile expansioniste ale tribului lui Iosíf în defavoarea triburilor provenite de la concubinele lui Iacòb. despre părinții lor.
3Israél îl iubea pe Iosíf mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi pentru că era fiul bătrâneților#37,3 Motivația predilecției – era fiul bătrâneților sale – nu corespunde cu datele din Gen 30,23, dar evidențiază foarte bine caracterul fiului mai mic. sale și-i făcuse o tunică cu mâneci lungi#37,3 LXX și Vg favorizează înțelesul de „pestriță, colorată”. După 2Sam 13,18-19, era o haină specifică pentru prințese, iar în listele vestimentare ale asiro-babilonienilor, făcea parte dintre hainele sacre ale zeițelor. Prin această preferință, Israèl dorea ca ceilalți fii să-l considere pe Iosíf ca principele lor sau ca un personaj sacru.. 4Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații#37,4 LXX are: „decât pe toți fiii săi”. și îl urau. Nu puteau să-i vorbească în pace.
5Iosíf a avut un vis#37,5 Visele, care ocupă un rol important în istoria lui Iosíf (cf. Gen 40; 41), sunt mai degrabă premoniții, și nu apariții ale divinității ca în Gen 20,3; 8,12; 31,11.24; 1Rg 3,5 etc. și l-a făcut cunoscut fraților săi, care l-au urât și mai mult#37,5 LXX omite ultima propoziție.. 6El le-a zis: „Ascultați visul acesta pe care l-am visat! 7Iată, noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și, iată, snopul meu s-a ridicat și a stat drept; și, iată, snopii voștri l-au înconjurat și s-au prosternat înaintea snopului meu!”. 8Frații lui i-au zis: „Oare vei fi rege peste noi? Oare vei domni peste noi?”. Și l-au urât și mai mult din cauza viselor lui și a cuvintelor lui. 9A visat un alt vis și l-a povestit#37,9 LXX adaugă: „tatălui său”. fraților săi. El a zis: „Iată, am mai visat un vis și, iată, soarele, luna și unsprezece stele se prosternau înaintea mea!”. 10L-a povestit tatălui său și fraților săi și tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce este cu visul acesta pe care l-ai visat? Oare vom merge eu, mama#37,10 După Gen 35,19, Rahèla era deja moartă ta și frații tăi să ne prosternăm în fața ta până la pământ?”. 11Frații săi îl invidiau, dar tatăl său păstra acest cuvânt.
Iosíf, vândut de frații săi#37,12 Textul actual este fuziunea a două tradiții; în tradiția iahvistă, Iùda este cel care îl salvează pe Iosíf vânzându-l unei caravane de Ismaèliți; în tradiția elohistă, Rubèn reușește să-l coboare într-o fântână cu gândul de a-l salva, dar Iosíf este preluat de madianiți, iar Rubèn îl crede mort (v. 30. cf. Gen 42,22).
12Frații lui au mers la Síhem ca să pască turma tatălui lor. 13Israél i-a zis lui Iosíf: „Oare frații tăi nu pasc [oile] la Síhem? Vino, te voi trimite la ei!”. El a răspuns: „Iată-mă!”. 14I-a zis [Israél]#37,14 LXX adaugă termenul „Israèl”.: „Du-te, așadar, și vezi dacă frații tăi sunt în pace și dacă turma este bine și adu-mi vești!”. L-a trimis din valea Hebrón și [Iosíf] a ajuns la Síhem.
15Un om l-a găsit în timp ce el rătăcea pe câmp. Omul l-a întrebat: „Ce cauți?”. 16El a spus: „Îi caut pe frații mei. Fă-mi cunoscut, te rog, unde pasc ei oile!”. 17Omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit, spunând: «Să mergem la Dotán!»”. Iosíf a mers după frații săi și i-a găsit la Dotán#37,17 Dotàn, oraș binecunoscut în literatura egipteană în perioada lui Tut-Moses al III-lea, deosebit de înfloritor de la 1.770-1.500 î.C., confirmat și de săpăturile arheologice, este localizat în actualul Tell Dotàn, în apropiere de Jenin..
18Ei l-au văzut de departe și, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. 19Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul acesta!#37,19 Expresia ebraică „baʿal haḥălōmôṯ” s-ar traduce literal „stăpânul viselor” sau „interpretul viselor”, cu referință la o persoană abilă în interpretarea viselor. 20Acum, haideți să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână și să zicem că l-a mâncat un animal rău! Să vedem ce va fi cu visele lui!”.
21Rubén a auzit#37,21 Rubèn își exercită astfel funcția fratelui mai mare. În perioada patriarhală, atunci când grupuri sau părți dintr-o familie erau departe de tată, ruda cea mai în vârstă își asuma rolul tatălui atunci când era necesar. Când grupul se întorcea acasă, el trebuia să răspundă la întrebările tatălui. și a voit să-l scape din mâna lor. El a spus: „Să nu-l lovim [luându-i] viața!”. 22Rubén le-a zis: „Să nu vărsați sânge! Aruncați-l în fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu întindeți mâna asupra lui!”. [Aceasta o zicea] ca să-l scoată din mâna lor și să-l trimită înapoi la tatăl lui. 23Când Iosíf a sosit la frații săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosíf de tunica sa, de tunica aceea cu mâneci lungi care era pe el, 24l-au luat și l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă. 25După aceea s-au așezat să mănânce pâine.
Ridicându-și ochii, au văzut o caravană de ismaelíți venind dinspre Galaád; cămilele lor cărau rășină#37,25 Ebr.: „nᵊḵōʾṯ”, rășină de astragal – rășină obținută din secreția ramurilor unui arbust spinos („Astragalus Gummifer”) care crește pe coastele aride din Iran și Turcia., balsam#37,25 Ebr.: „ṣᵊrî”, „Balanites Aegyptiaca”, „balsam de Ierihon”, este un balsam obținut din acest arbust, ale cărui fructe conțin un ulei cu proprietăți curative. „Balsamul de Galaàd”, un produs vâscos obținut din arbustul „Pistacia Lentiscus”, folosit în mod obișnuit în Palestína de către arabi pentru a da gust dulciurilor și ca gumă de mestecat. Numit balsam de Galaàd sau, astăzi, balsam de Mecca, se exporta din Arabia spre Egipt. și mir#37,25 Ebr.: „lōṭ”. Este numitul „Ladanum”, o rășină aromatică obținută din frunzele unei plante, Cistus Salvifolius, trandafiri de stâncă, care crește în Palestína. Rășină aromatică obținută din Cistus Laurifolius, un tufiș spinos, verde tot timpul, cu inflorescențe mari de culoare albă sau roz, asemănătoare trandafirilor, exportată de Ismaèliți în Egipt.; ei mergeau coborând spre Egipt. 26Atunci Iúda a zis către frații săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru și vom acoperi sângele lui#37,26 Pentru a evita ca sângele victimei să strige spre cer (cf. Gen 4,10), criminalul îl acoperea cu pământ (Ez 24,7; Iob 16,18).? 27Haideți mai degrabă să-l vindem ismaelíților#37,27 Atât legile biblice mai târzii, cât și legile din textele cuneiforme interziceau ceea ce Iùda și frații săi au făcut cu Iosíf: vânzarea unui frate în schimbul unei sume de arginți. Era o crimă considerată o ofensă capitală. și să nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru și carne din carnea noastră!”. Și frații lui l-au ascultat.
28Au trecut niște negustori madianíți. Frații l-au tras pe Iosíf și l-au scos din fântână și l-au vândut pe Iosíf ismaelíților cu douăzeci de arginți#37,28 LXX are: „monede de aur”. Suma corespunde cu prețul din Lev 27,5 cerut pentru răscumpărarea unui bărbat între cinci și douăzeci de ani oferit templului. Acesta era și prețul pentru vinderea unui sclav.. Iar ei l-au dus pe Iosíf în Egipt. 29Rubén s-a întors la fântână și, iată, Iosíf nu era în fântână. El și-a sfâșiat hainele#37,29 Ca semn al durerii profunde sau al doliului, era sfâșiată haina de la gât până la centură.. 30S-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este! Și eu unde să mă duc acum?”.
31Ei au luat atunci tunica lui Iosíf, au înjunghiat un ied și au înmuiat tunica în sânge. 32Au trimis tunica cu mâneci lungi, au dus-o la tatăl lor și i-au spus: „Am găsit asta. Cercetează dacă este tunica fiului tău sau nu!”. 33El a recunoscut-o și a zis: „Tunica fiului meu. Un animal rău l-a mâncat! Sfâșiat, sfâșiat a fost Iosíf!”. 34Iacób și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac#37,34 Ebr.: „saq”, se referă la un material textil grosolan, de culoare închisă. Încingerea coapselor cu un asemenea sac făcea parte din ritualul doliului. pe coapse și l-a jelit pe fiul său multe zile. 35S-au ridicat toți fiii săi și toate fiicele sale ca să-l mângâie; dar el refuza să fie mângâiat de ei, ci zicea: „Voi coborî în Șeòl#37,35 Ebr.: „šᵊʾôl”, spațiu subteran cufundat în întuneric, în care morții locuiesc ca umbre. jelindu-l pe fiul meu”. Și tatăl său îl plângea.
36Madianíții l-au vândut în Egipt lui Putifár#37,36 Lit.: „pôṭîpar”, este transcrierea numelui egiptean „Pa-di-pa-re”, care înseamnă „cel pe care l-a dăruit zeul Ra”., un demnitar#37,36 Termenul „sᵊrîs” este transcrierea cuneiformului „sha-reshi”; ar putea fi un titlu egiptean împrumutat de la mesopotamieni care înseamnă, în sens larg: „oficial al curții”. LXX traduce termenul cu „spadon”, care înseamnă „eunuc”, dar curtea egipteană nu cunoștea eunucii, nici măcar pentru paza haremului. al lui Faraón, și anume comandantul gărzii#37,36 Expresia ebraică „sar haṭṭabbāḥîm”, lit.: „comandantul măcelarilor” (cf. 1Sam 9,23), ceea ce a dus la interpretarea lui ca „șeful bucătarilor”. Asociat cu un termen corespunzător de la curtea babiloniană, poate fi înțeles și „comandantul gărzilor”. Probabil este vorba de șeful aprovizionării generale a Egiptului.. #35,25-26 #44,20 #Prov 18,19 #Ex 2,14; 1Sam 10,27; Ps 118,22; Lc 19,14 #Fap 7,9 #42,9; Dan 7,28; Lc 2,19.51 #35,4 #Ct 1,7 #1Sam 19,1; Ier 11,21; 12,6; Mt 27,1 #Ier 38,6 #42,22 #43,11 #25,2 #Zah 11,12; Mt 26,15; Fap 7,9 #31,15 #45,28
Selectat acum:
Geneza 37: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași