Versete biblice populare din Geneza 37

Partajează

Iosíf a avut un vis și l-a făcut cunoscut fraților săi, care l-au urât și mai mult.

Israél îl iubea pe Iosíf mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi pentru că era fiul bătrâneților sale și-i făcuse o tunică cu mâneci lungi.

Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații și îl urau. Nu puteau să-i vorbească în pace.

A visat un alt vis și l-a povestit fraților săi. El a zis: „Iată, am mai visat un vis și, iată, soarele, luna și unsprezece stele se prosternau înaintea mea!”.

Frații săi îl invidiau, dar tatăl său păstra acest cuvânt.

El le-a zis: „Ascultați visul acesta pe care l-am visat! Iată, noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și, iată, snopul meu s-a ridicat și a stat drept; și, iată, snopii voștri l-au înconjurat și s-au prosternat înaintea snopului meu!”.

Acum, haideți să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână și să zicem că l-a mâncat un animal rău! Să vedem ce va fi cu visele lui!”.

Au trecut niște negustori madianíți. Frații l-au tras pe Iosíf și l-au scos din fântână și l-au vândut pe Iosíf ismaelíților cu douăzeci de arginți. Iar ei l-au dus pe Iosíf în Egipt.

Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul acesta!

Ei l-au văzut de departe și, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.

Rubén le-a zis: „Să nu vărsați sânge! Aruncați-l în fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu întindeți mâna asupra lui!”. [Aceasta o zicea] ca să-l scoată din mâna lor și să-l trimită înapoi la tatăl lui.