Psalmii 1
1
CARTEA ÎNTÂIA
1Fericit e omul care,
Cu cei răi, nu stă la sfat,
Nu-și lasă-ale lui picioare
Pe cărarea de păcat
A celor fără de lege,
Păcătoși, răufăcători;
Să se-așeze, nu-nțelege,
Cu cei batjocoritori,
Pe-al lor scaun. El găsește –
2Doar în Legea Domnului –
Bucuria, și gândește,
Ne-ncetat, la Legea lui.
3El are asemănare
Cu un pom ce-a fost sădit
Lângă un izvor – pom care
Își dă rodul pârguit
Chiar la vremea potrivită;
Veșnic este înverzit.
Orice muncă isprăvită
Fi-va, căci, la bun sfârșit,
Duce totul. Cei răi, însă,
4Altă soartă-au pe pământ:
Sunt ca pleava ce-a fost strânsă
Și-apoi risipită-n vânt.
5Astfel, cei răi n-au să poată,
Capul sus, să-l țină când
Se va face-o judecată;
Și nici păcătoșii stând,
Cu cei drepți în adunare –
Lângă cei neprihăniți;
Atunci fi-vor fiecare,
După fapte răsplătiți.
6Calea celor fără pată,
O cunoaște Domnul Sfânt.
Cei răi, însă, au drept plată,
Calea largă, spre mormânt.
Selectat acum:
Psalmii 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca