Psalmii 2
2
1De ce se-ntărâtă, oare,
Neamurile de departe?
De ce cugetă popoare
Numai la lucruri deșarte?
2Împărații, toți, se scoală,
Domnitori se sfătuiesc,
Și-mpreună se răscoală
Contra Domnului ceresc
Și-mpotriva Celui care
Este al Său Uns, zicând
Prinși de o furie mare:
„Hai să strângem al nost’ rând,
3Căci ni s-a umplut măsura!
Să scăpăm de jugul Lor!
Să le rupem legătura,
Spre binele tuturor!”
4Dar Cel care-n ceruri șade –
Domnul – râde de acei,
Iar batjocura Lui cade,
Din înalturi, peste ei.
5Apoi, Domnul le vorbește
În mânia Lui cea mare;
Cu urgia-I îngrozește
Și-i sperie pe fiecare.
6„Iată dar, ce făcut-am Eu:
Totuși am uns un Împărat –
Chiar în Sion – muntele Meu.”
Unsul, astfel, a cuvântat:
7„Ce hotărăște Dumnezeu,
Eu voi vesti, căci Mi-a vorbit
În acest fel: „Ești Fiul Meu,
Pe care azi L-am zămislit.
8Tu cere-Mi doar, și-Ți dăruiesc,
Azi, neamurile moștenire,
Și-ntreg pământul, Eu voiesc,
Să-Ți fie dat în stăpânire.
9Asemeni vaselor de lut
Ce-au fost de un olar lucrate,
Cu un toiag din fier făcut,
Tu le vei sfărâma pe toate.”
10Cu-nțelepciune vă purtați,
De-acuma, împăraților!
Învățătură adunați
Și voi, judecătorilor!
11Cu frică, Domnului, slujiți,
Și tremurând vă bucurați!
12Pe al Său Fiu să Îl cinstiți,
Ca nu cumva Să-L mâniați
Și să pieriți pe-a voastră cale.
Căci iată, gata-i să se-aprindă
Mânia Lui și-atuncea, vale,
Va curge și-o să vă cuprindă.
Ferice e de toți cei care
Vor face doar în acest fel,
Ferice e de fiecare
Dacă, mereu, se-ncrede-n El.
Selectat acum:
Psalmii 2: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca