Fericit e omul care,
Cu cei răi, nu stă la sfat,
Nu-și lasă-ale lui picioare
Pe cărarea de păcat
A celor fără de lege,
Păcătoși, răufăcători;
Să se-așeze, nu-nțelege,
Cu cei batjocoritori,
Pe-al lor scaun. El găsește –
Doar în Legea Domnului –
Bucuria, și gândește,
Ne-ncetat, la Legea lui.