Isaia 62
62
Venirea mântuirii
1„De dragostea Sionului
Și a Ierusalimului
Nu tac și nu voi înceta
Până nu se va arăta,
În urmă, mântuirea lui,
Ca și lumina soarelui,
Iar izbăvirea-l va cuprinde
Ca o făclie ce se-aprinde.
2Popoarele se vor uita
Să vadă mântuirea ta,
Iar împărații au să vină
Să vadă slava ta divină.
Un nume nou ți se va pune,
Cum gura Domnului va spune.
3În mâna Domnului, cea tare,
Vei fi cunună lucitoare.
Tu ai să fii o-mpletitură,
O-mpărătească legătură,
În mâna celui cari, mereu,
E al tău Domn și Dumnezeu.
4Atunci nu vei mai fi numită,
Ca mai ‘nainte, „Părăsită”,
Și nici pământul n-o să-ți fie
Privit precum e o pustie.
Te vor numi „Plăcerea Mea
Se află, tot mereu, în ea”.
„Beula”, tu vei fi chemată
Ceea ce-nseamnă „Măritată”.
5Așa după cum se unește –
Atunci când se căsătorește –
Un om și o femeie, iată,
La fel se va-ntâmpla odată,
Când toți ai tăi fii vor veni,
Cu tine spre a se uni.
Așa cum mirele era –
Așa precum se bucura
De-a lui mireasă – Dumnezeu
O să Se bucure, mereu,
De tine. Plin de veselie,
Atuncea, El are să fie.”
6„Ierusalime, am adus
Niște străjeri și-apoi i-am pus
Pe ale tale ziduri stând,
Pentru a nu tăcea, nicicând.
De-a lungul zilei, n-au să tacă
Și nici când noapte-o să se facă.
Să nu vă odihniți, defel,
Voi care-I amintiți de el,
Lui Dumnezeu. Nu încetați,
7Nici un răgaz să nu Îi dați
Până când nu o să lucreze
Și nu are ca să așeze,
Din nou, Ierusalimul sfânt,
Drept laudă pentru pământ!
8Pe dreapta Lui, Domnu-a jurat
Și-n acest fel a cuvântat:
„Grâul, de pe al tău ogor,
Nu-l voi mai da vrăjmașilor
Și nici străinii n-au să vie
Ca să bea vin, din a ta vie,
Vin pentru care te-ai trudit
Și pentru care-ai ostenit.
9Cei care strâng grâul acel,
Aceia vor mânca din el
Și laudă lui Dumnezeu,
Au să-I aducă, tot mereu.
Cei ce fac vin, de-asemenea,
Vor fi acei cari îl vor bea,
În curțile cele pe care
Locașul Meu cel sfânt le are.”
10Treceți pe porți! Un drum croiți
Și-o cale să îi pregătiți
Poporului! S-o curățați
De pietre și să ridicați
Un steag anume pus, sub soare,
Să fluture peste popoare!
11Iată ceea ce a vestit
Domnul, atunci când a vorbit
S-audă tot pământul Lui:
„Spuneți fiicei Sionului:
„Iată, al tău Mântuitor
Vine purtat pe-aripi de nor.
Iată, cu El se află plata
Și-n fața Lui merge răsplata.
12Atuncea, ei vor fi chemați
„Popor sfânt și Răscumpărați
Ai Domnului”; ție-ți vor pune
Un nume nou și îți vor spune
Că ești „Cetatea căutată,
Nepărăsită niciodată”.”
Selectat acum:
Isaia 62: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca