Versete biblice populare din Isaia 62

Partajează

Atunci nu vei mai fi numită, Ca mai ‘nainte, „Părăsită”, Și nici pământul n-o să-ți fie Privit precum e o pustie. Te vor numi „Plăcerea Mea Se află, tot mereu, în ea”. „Beula”, tu vei fi chemată Ceea ce-nseamnă „Măritată”.

„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați, Nici un răgaz să nu Îi dați Până când nu o să lucreze Și nu are ca să așeze, Din nou, Ierusalimul sfânt, Drept laudă pentru pământ!

În mâna Domnului, cea tare, Vei fi cunună lucitoare. Tu ai să fii o-mpletitură, O-mpărătească legătură, În mâna celui cari, mereu, E al tău Domn și Dumnezeu.

Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”