Isaia 61
61
Vestirea mântuirii
1„Duhul Domnului Dumnezeu
E peste Mine, tot mereu,
Căci El M-a uns, ca să Mă duc
În lume, bune vești s-aduc
Celor sărmani și chinuiți,
Celor ce sunt nenorociți.
Domnul, atunci când M-a trimis
Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis
Să-l vindec pe acela care
O inimă zdrobită are,
Să dau de veste robilor
Că-i ceasul slobozirii lor
Și să dau izbăvire-apoi
Celor ce sunt prinși de război.
2Vestesc sosirea anului
Al îndurării Domnului.
Vestesc o zi de răzbunare
A Dumnezeului pe care
Noi Îl avem. Cei întristați,
Acuma, fi-vor mângâiați.
3Vin și aduc celor pe care,
Drept întristați Sionu-i are,
Cununa cea împărătească,
Cu care să-și împodobească
Ale lor capete plecate
Cari cu cenușe-s presărate.
Ei n-au să plângă, pe vecie.
Un untdelemn de bucurie,
În locul plânsului le dau
Și-a lor tristețe am s-o iau.
În locul duhului mâhnit,
Un strai de laudă-au primit,
Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii,
Să fie, „ai neprihănirii”
Și-apoi „un sad al Domnului,
Spre a sluji spre slava Lui”.
4„Ei au ca să zidească, iară,
Vechile dărmături din țară,
Căci năruirile uitate
Vor fi, atunci, iar ridicate
Și astfel fi-vor înnoite
Cetățile ce-s pustiite
Cari părăsite au rămas,
Din neam în neam, până-n ăst ceas.
5Străinii vor veni la voi,
Să pască turmele apoi;
De-asemenea, feciorii lor
Vor fi plugari pe-al vost ogor;
La vie, o să-i folosiți,
6În timp ce voi veți fi numiți
Drept preoți ai lui Dumnezeu,
Căci o să Îl slujiți, mereu.
A neamurilor bogăție,
Numai la voi, are să vie,
Iar cu a lor fală, apoi,
Aveți ca să vă făliți voi.
7Ocara le va fi luată
Și-n locul ei le va fi dată
Cinste-ndoită. Au să fie
Cuprinși de mare veselie,
Căci stăpânesc în a lor țară.
A lor rușine o să piară,
Parte având de bucurie
Care va ține pe vecie,
8Căci Eu sunt Domnul. Eu păzesc,
Mereu, dreptatea și-o iubesc.
Urăsc apoi, nelegiuirea
Și tot la fel urăsc răpirea.
Eu, cu credincioșie, iată,
Am să le dau a lor răsplată,
Pentru că Eu am să închei,
Un legământ veșnic cu ei.
9Sămânța lor va fi știută
Și-n toată lumea, cunoscută.
Toți cei care o vor vedea
Vor ști de-ndat’, precum că ea
E o sămânță minunată,
De Domnul binecuvântată.”
10În al Meu Domn, Mă bucur Eu
Și vesel sunt, în Dumnezeu,
Căci Mi-a dat haina mântuirii,
Mi-a dat mantaua izbăvirii.
Cu o cunună-mpărătească,
El a voit să Mă gătească,
Precum este un mire-n casă,
Sau precum este o mireasă
Care de nuntă-i pregătită,
Cu ale ei scule gătită.
11Cum bulgării pământului
Dau naștere lăstarului
Și precum a grădinii față
Semănăturilor dă viață,
La fel va face, peste fire,
Ca să răsară mântuire
Precum și laudă, mereu,
Al nostru Domn și Dumnezeu.”
Selectat acum:
Isaia 61: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca