Ioan 21

Arătarea la Marea Tiberiadei

1După acestea, Isus S-a arătat din nou ucenicilor la Marea Tiberiadei#21:1 nt Sau Marea Galileei. Vezi 6:1.. Așa S-a arătat: 2Simon Petru, Toma, numit Geamănul, Natanael, care era din Cana Galileei, fiii lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui Isus erau împreună. 3Simon Petru le-a zis#21:3 nt Lit. le zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și verbul următor: îi zic. celorlalți: „Eu merg să pescuiesc.” Ei i-au zis: „Venim și noi cu tine.” Au ieșit, s-au suit în barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic. 4Când se făcuse deja dimineață, Isus stătea pe țărm, însă ucenicii nu știau că este Isus. 5Isus i-a întrebat#21:5 nt Lit. le zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Modificat din rațiuni stilistice.: „Copii, nu aveți#21:5 nt Gr. μή ἔχετε, o întrebare formulată cu ajutorul particulei negative μή și care anticipează un răspuns negativ. ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu!” 6El le-a zis: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a bărcii și veți găsi!” Au aruncat-o și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor. 7Ucenicul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit că este Domnul, Simon Petru și-a pus haina#21:7 nt Gr. ἐπενδύτης, haină exterioară, un hapax legomenon în NT. Vezi BDAG 361, s.v. ἐπενδύτης. și s-a încins#21:7 nt Lit. și-a încins haina. Introducerea verbului a pune era necesară din cauza precizării care urmează, „căci era dezbrăcat”. Înainte ca cineva să-și strângă (încingă) haina pe lângă el, trebuie să o aibă pe el., căci era dezbrăcat#21:7 nt În majoritatea cazurilor, adjectivul γυμνός înseamnă dezbrăcat, cu bustul gol. Rareori este folosit cu sensul de gol complet., și s-a aruncat în mare. 8Ceilalți ucenici au venit cu barca, trăgând mreaja cu pești – căci nu erau departe de țărm, ci la vreo două sute de coți#21:8 nc Cotul, o unitate de măsură a lungimii egală cu aprox. 45 cm. Pescuirea miraculoasă a avut loc la cca 90–100 m de țărm.. 9Când au coborât pe țărm, au văzut#21:9 nt Lit. văd, un prezent istoric sau prezentul naratorului. un foc de cărbuni cu jar#21:9 nt Lit. foc de cărbuni așezat. Înseamnă că focul era aproape potolit, deci transformat în jar., pește așezat deasupra și pâine. 10Isus le-a zis#21:10 nt Lit. le zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Aduceți câțiva din peștii pe care i-ați prins acum!” 11Atunci Simon Petru s-a suit în barcă și a tras mreaja la țărm, plină cu pești mari – o sută cincizeci și trei. Deși erau așa de mulți, mreaja nu s-a rupt. 12Isus le-a zis#21:12 nt Lit. le zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Veniți și prânziți!” Niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu cine ești?”, căci știau că este Domnul. 13Isus a venit#21:13 nt Lit. vine, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și următoarele două verbe: ia pâinea și le-o dă., a luat pâinea și le-a dat-o, apoi tot la fel și peștele. 14Aceasta este a treia oară#21:14 ne Celelalte două arătări sunt menționate în In. 20:19-29. când Isus S-a arătat ucenicilor, după ce înviase din morți.

Isus și Petru

15După ce au prânzit, Isus l-a întrebat#21:15 nt Lit. îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și în cazul următoarelor două verbe: Îi răspunde și îi zice. pe Simon Petru: „Simone, fiul lui Ioan#21:15 (15-17) ct Unele mss conțin Iona, dar cele mai timpurii și mai importante mss conțin Ioan., Mă iubești#21:15 (15-16) nt Gr. ἀγαπᾷς με, Mă iubești? tu mai mult decât aceștia?#21:15 nt Gramatical, întrebarea mai poate fi tradusă în trei moduri: 1) „Mă iubești mai mult decât Mă iubesc aceștia?”; 2) „Mă iubești mai mult decât îi iubești pe aceștia?” (cu referire la ucenicii prezenți) sau 3) „Mă iubești mai mult decât iubești acestea?” (cu referire la barcă, mreje și pescuit în general; forma τούτων poate fi la masculin sau neutru). Prima formă reprezintă interpretarea tradițională și se bazează pe declarațiile lui Petru din Mt. 26:33 și In. 13:37.” „Da, Doamne!”, i-a răspuns el, „Tu știi că Te iubesc#21:15 (15-17) ne Gr. φιλῶ σε, Te plac, țin la Tine, Te iubesc ca pe un prieten. Verbul φιλέω nu spune nimic despre intensitatea acestui sentiment, ci doar despre calitatea lui. Ca atare, nu trebuie considerată ca fiind inferioară dragostei exprimate prin verbul ἀγαπάω. Pentru argumente pro și contra, vezi BDAG 5, s.v. ἀγαπάω 1aβ; BDAG 1056, s.v. φιλέω 1a..” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei!” 16L-a întrebat#21:16 nt Lit. îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și în cazul răspunsului lui Petru. a doua oară: „Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?” El I-a răspuns: „Da, Doamne! Tu știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Păstorește#21:16 nt Dacă în v. 15 și 17 apare verbul βόσκω, a paște, a hrăni, în v. 16 autorul folosește verbul ποιμαίνω, a păstori, un sens mai complet care implică grijă, călăuzire, protecție. Vezi BDAG 842, s.v. ποιμαίνω. oile#21:16 ct Unele mss conțin diminutivul προβάτια, mieii, oițele. Vezi și BDAG 865, s.v. προβάτιον. Mele!” 17L-a întrebat a treia oară: „Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești#21:17 ne De data aceasta și Isus folosește verbul φιλέω, de care s-a folosit Petru la toate cele trei răspunsuri.?” Petru s-a întristat că îl întrebase a treia oară „Mă iubești?” și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi! Tu știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele! 18Adevărat, adevărat îți spun că atunci când erai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai; dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi.” 19A spus lucrul acesta arătând cu ce fel de moarte Îl va proslăvi pe Dumnezeu. După ce a spus acest lucru, i-a zis#21:19 nt Lit. îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Urmează-Mă!”

Isus și ucenicul preaiubit

20Petru s-a întors și l-a văzut#21:20 nt Lit. îl vede, un prezent istoric sau prezentul naratorului. venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, cel care la cină își rezemase capul de pieptul Lui și L-a întrebat: „Doamne, cine este cel care Te va trăda?” 21Văzându-L, Petru L-a întrebat#21:21 nt Lit. Îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Modificat din rațiuni stilistice. pe Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22Isus i-a răspuns#21:22 nt Lit. îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Modificat din rațiuni stilistice.: „Dacă Eu vreau ca el să rămână până când voi veni#21:22 nt Lit. vin, un prezent care, în context, are valoare de viitor. Aici și în v. 23., ce te privește pe tine? Tu urmează-Mă!” 23Așadar, s-a dus vorba printre frați#21:23 ne Termenul „frați” pare să facă referire aici nu doar la ucenicii apropiați lui Isus, ci la întreaga comunitate ioanină. că acel ucenic nu va muri#21:23 nt Lit. nu moare, un prezent care, în context, are valoare de viitor (de două ori în acest verset).. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă Eu vreau ca el să rămână până voi veni, ce te privește pe tine?”#21:23 ct Unele mss adaugă: Tu urmează-Mă!

24Acesta este ucenicul care mărturisește despre toate acestea și care le-a scris. Și noi știm că mărturia lui este adevărată.

25Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, lucruri care, de s-ar scrie unul după altul, nici lumea însăși nu cred că ar cuprinde cărțile#21:25 nt În context: sulurile. scrise.#21:25 ct Unele mss adaugă: Amin. Tot aici, alte mss adaugă secțiunea 7:53–8:11.

Sélection en cours:

Ioan 21: NTSBR

Surbrillance

Copier