Ioan 20

Învierea lui Isus

(Mt. 28:1-10; Mc. 16:1-8; Lc. 24:1-12)

1În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit#20:1 nt Lit. vine, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și în cazul verbului a vedea. dis-de-dimineață, pe când era încă întuneric, la mormânt și a văzut piatra luată de la intrarea#20:1 nt Lit. de la mormânt. Modificat pentru claritate. mormântului. 2Atunci ea a alergat#20:2 nt Lit. aleargă, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și în cazul verbului a veni. și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic#20:2 ne În acest verset „celălalt ucenic” este identificat cu „ucenicul pe care l-a iubit Isus”. pe care l-a iubit Isus și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus!” 3Petru a ieșit împreună cu celălalt ucenic și au pornit spre mormânt. 4Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5Aplecându-se, a văzut#20:5 nt Lit. vede, un prezent istoric sau prezentul naratorului. fâșiile de pânză așezate jos, dar n-a intrat. 6A sosit#20:6 nt Lit. sosește, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și în cazul verbului a vedea. și Simon Petru, care-l urma, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză așezate jos, 7dar ștergarul care era pe capul lui Isus nu era așezat împreună cu fâșiile de pânză, ci era deoparte, împăturit, într-un alt loc. 8Atunci a intrat și celălalt ucenic care ajunsese primul la mormânt; a văzut și a crezut.#20:8 ne Nu reiese din text ce a crezut „celălalt ucenic”: spusele Mariei că a dispărut trupul din mormânt sau faptul că Isus a înviat? Ambiguitatea este amplificată de explicația din versetul următor. Este posibil ca v. 9 să se refere la înțelegerea limitată a Scripturii pe care o aveau cei doi ucenici înainte de a intra în mormânt. Dar, în ciuda acestei înțelegeri limitate, „celălalt ucenic” iese din mormânt crezând. 9Căci ei n-au înțeles încă Scriptura care spune că El trebuie să învie din morți. 10Atunci ucenicii s-au întors la ai lor#20:10 nt Sau acasă, mai precis la locul unde erau cazați temporar..

Isus se arată Mariei Magdalena

(Mc. 16:9-11)

11Dar Maria stătea afară lângă mormânt și plângea. Cum plângea, s-a aplecat spre mormânt 12și a văzut#20:12 nt Lit. vede, un prezent istoric sau prezentul naratorului. doi îngeri în haine albe șezând, unul la cap și altul la picioare, unde fusese culcat trupul lui Isus. 13„Femeie#20:13 ne Apelativul „Femeie!” nu a fost unul lipsit de respect în acea perioadă ci, dimpotrivă, era echivalentul formei de adresare „Doamnă!” sau „Madam!” din zilele noastre. Aici și în v. 15., de ce plângi?”, au întrebat-o ei. Ea le-a răspuns#20:13 nt Lit. ea le zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Verbul a zice a fost înlocuit cu a răspunde, din rațiuni stilistice.: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus!” 14După ce a spus aceste cuvinte, s-a întors și L-a văzut#20:14 nt Lit. Îl vede, un prezent istoric sau prezentul naratorului. pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus. 15Isus i-a zis#20:15 nt Lit. îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?” Crezând că este grădinarul, ea I-a zis: „Domnule, dacă tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi lua!” 16„Maria!”, i-a zis#20:16 nt Lit. îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și verbul următor: Îi zice. Isus. Ea s-a întors și I-a zis în evreiește#20:16 nt Sau în aramaică.: „Rabbuni!”#20:16 nc Termenul Rabbi este o formă de adresare și în același timp un titlu onorific acordat unor învățători eminenți ai Legii mozaice. Temenul se traduce prin Învățătorule!, Doamne! sau Stăpâne! Forma Rabbuni exprimă un grad de politețe sau reverență și mai ridicat decât Rabbi și se traduce prin Învățătorul meu!, Domnul meu! sau Stăpânul meu!, (care înseamnă „Învățătorule!”)#20:16 ct Unele mss adaugă: și ea a alergat ca să-L cuprindă, probabil pentru a explica reacția lui Isus din v. 17.. 17Isus i-a zis#20:17 nt Lit. îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Nu Mă atinge, pentru că nu M-am suit încă la Tatăl! Dar du-te la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.»” 18Maria Magdalena a venit și le-a dat de veste ucenicilor că L-a văzut pe Domnul și că El i-a spus aceste cuvinte.#20:18 nt Lit. Maria Magdalena vine și vestește ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul!” și că i-a spus aceste cuvinte. Modificat pentru claritate și din rațiuni stilistice.

Isus Se arată ucenicilor

(Mt. 28:16-20; Mc. 16:14-18; Lc. 24:36-49)

19În seara aceleiași zile, prima zi a săptămânii, pe când ușile locului unde se aflau ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis#20:19 nt Lit. le zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Pace vouă!” 20Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Atunci ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!” 22Și zicând aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! 23Celor cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate; celor cărora le veți ține, le vor fi ținute.”

Isus se arată lui Toma

24Toma, numit „Geamănul”#20:24 nt Gr. Didimus (Δίδυμος). Atât Toma (aram.), cât și Didimus (gr.) înseamnă Geamăn., unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25Așadar, ceilalți ucenici i-au zis: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și mâna mea în coasta Lui, cu niciun chip nu voi crede!” 26După opt zile, ucenicii Lui erau din nou înăuntru, iar Toma era și el cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit#20:26 nt Lit. vine, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Isus, a stat în mijlocul lor și a zis: „Pace vouă!” 27Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ți degetul aici și privește mâinile Mele! Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios!” 28Toma I-a răspuns: „Domnul meu și Dumnezeul Meu!” 29„Toma”, i-a zis#20:29 nt Lit. Îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce nu au văzut și au crezut!#20:29 ne Nu este clar dacă Isus se referă aici la unii dintre ucenicii Săi, despre care știa că au crezut fără să vadă, sau se referă, la modul general și proleptic, la cei care vor crede în El fără să-L fi văzut. În acest al doilea caz, participiul aorist πιστεύσαντες este un aorist gnomic (general valabil, acțiunea îndeplinindu-se indiferent de timp).”

Scopul scrierii evangheliei

30Isus a făcut înaintea ucenicilor [Săi]#20:30 ct Cele mai timpurii și mai importante mss conțin: ucenicilor Săi. Totuși, editorii NA28 au îndoieli cu privire la autenticitatea acestei variante lungi, întrucât ar fi greu de explicat de ce scribii de mai târziu au omis pronumele Săi. multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Dar acestea au fost scrise ca voi să credeți#20:31 ct Ediția NA28 include în text două variante ale subjonctivului verbului a crede, cu șanse egale în ce privește autenticitatea lor: un subjonctiv prezent și un subjonctiv aorist, ultimul încadrat în paranteză dreaptă (πιστεύ[σ]ητε). Subjonctivul prezent (πιστεύητε) se traduce prin: ca voi să continuați să credeți, pe când subjonctivul aorist (πιστεύσητε) are sensul: să ajungeți să credeți. Din cauza ambiguității, am tradus subjonctivul cât mai neutru (să credeți), fără a-l nuanța în direcția uneia dintre cele două forme. că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui.

Sélection en cours:

Ioan 20: NTSBR

Surbrillance

Copier