Luca 7

1După ce a terminat aceste cuvântări adresate poporului, Isus S-a dus în Capernaum. 2Sclavul foarte apreciat al unui centurion, era bolnav și aproape de moarte. 3Auzind vorbindu-se despre Isus, centurionul a trimis la El pe niște (bătrâni) reprezentanți ai iudeilor ca să Îl solicite să vină și să îi vindece sclavul. 4Ajungând la Isus, aceștia au insistat cu rugămintea lor, zicând: „Merită să îi faci acest bine; 5pentru că iubește națiunea noastră și el (este cel care) ne-a construit sinagoga!” 6Isus a plecat împreună cu ei. Dar când încă nu se depărtase (mult) de casă, prietenii centurionului au venit la Isus și I-au transmis următorul mesaj din partea acestuia: „Stăpâne, nu Te mai deranja să vii la mine acasă, pentru că nu merit (acest favor). 7Datorită acestui fapt, nici nu am venit eu personal la Tine. Consider că este suficient să pronunți (doar) un cuvânt pentru ca sclavul meu să se facă sănătos! 8Îți propun acest lucru, pentru că și eu, care sunt subordonat autorității, o exercit în relația cu soldații din subordinea mea. Astfel, când zic unuia «Du-te!», se duce. Când ordon altuia «Vino!», vine; iar când spun sclavului meu «Fă cutare lucru!», execută ce i-am cerut.” 9Auzind aceste cuvinte, Isus a fost surprins de mesajul centurionului. Apoi S-a întors spre mulțimea de oameni care Îl urma și a zis: „Să știți că nici chiar în Israel nu am găsit o credință atât de mare!” 10Când s-au întors cei trimiși (la Isus), au constatat că sclavul (centurionului) devenise sănătos. 11Într-o altă zi, Isus S-a dus într-un oraș numit Nain. Era urmat de discipoli și de o mare mulțime de oameni. 12Când s-au apropiat de poarta orașului, au văzut mulți oameni care ieșeau din el ca să participe la înmormântarea singurului fiu al unei femei văduve. 13El a văzut-o, I-a fost milă de ea și i-a zis: „Nu (mai) plânge!” 14Apoi S-a apropiat și s-a atins de sicriu; iar cei care îl duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinere, cu tine vorbesc: ridică-te!” 15Cel care fusese mort, s-a ridicat și a început să vorbească. Iar Isus l-a dat înapoi mamei lui. 16Toți au experimentat un sentiment de frică, L-au glorificat pe Dumnezeu și au zis: „A apărut un mare profet între noi!” și „Dumnezeu Își ajută poporul Său!” 17Iar vestea despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și în toate localitățile din jur. 18Discipolii lui Ioan i-au relatat și lui despre toate aceste lucruri. 19Atunci el și-a trimis la Isus pe doi dintre discipoli cu următoarea întrebare: Tu ești Acela care urma să vină (după mine), sau să așteptăm pe altul? 20Când s-au prezentat în fața lui Isus, aceștia I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, vrând să știe: Tu ești Acela despre care a spus că va veni (după el), sau să așteptăm pe altul?” 21Chiar atunci, Isus tocmai vindecase pe mulți de infirmități, de boli, de influență demonică și de orbire. 22Ca răspuns, Isus le-a zis: „Duceți-vă la Ioan și relatați-i ce ați văzut și ce ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați, surzii aud, morții învie și săracilor li se predică Vestea Bună. 23Acela care nu are dubii cu privire la identitatea Mea, este un om fericit!” 24După ce au plecat cei trimiși de Ioan, Isus a început să vorbească mulțimilor de oameni despre el, zicând: „Ce ați vrut să vedeți când ați mers în deșert? O trestie care se îndoaie când bate vântul? 25Sau oare ce credeați că veți găsi acolo? Un om îmbrăcat în haine frumoase? Cei care poartă asemenea haine și care trăiesc o viață de lux, sunt în palatele regilor. 26Ce sperați (totuși) să vedeți? Un profet?! Da, vă asigur că ați văzut mai mult decât un profet! 27El este cel despre care s-a scris: «Îți voi trimite înainte pe mesagerul Meu; și el Îți va pregăti drumul.». 28Să știți că Ioan este mai mare decât oricare om care s-a născut vreodată din femeie! Totuși, cel mai mic în Regatul lui Dumnezeu, este mai mare decât el. 29Și apoi, toți acei oameni care l-au auzit pe Ioan, printre care erau chiar și colectori de impozite, au recunoscut că Dumnezeu are dreptate, acceptând botezul administrat de el. 30Dar fariseii și învățătorii legii (mozaice) au refuzat planul lui Dumnezeu pentru ei, respingând botezul lui. 31Oare cu cine seamănă oamenii din această generație? 32Ei se aseamănă cu niște copii care stau în piață și își zic unii altora: «V-am cântat cu fluierul (ca pentru nuntă) și nu ați dansat; v-am cântat ceva trist și nu ați plâns.» 33La fel (de insensibili) ați fost și voi față de cazul lui Ioan Botezătorul. El nu a venit mâncând (pâine) și nici bând (vin); iar voi ați declarat despre el că este demonizat… 34Iar când ați observat că Fiul Omului mănâncă și că bea, ați spus: «Priviți un om mâncăcios, căruia Îi place să bea vin și să fie prieten cu colectorii de impozite și cu păcătoșii!». 35Dar prin rezultatele ei, Înțelepciunea și-a demonstrat corectitudinea!” 36Unul dintre farisei L-a invitat pe Isus să servească masa la el. Și astfel Isus a intrat în casa lui, așezându-Se la masă. 37Acolo a venit din oraș și o femeie păcătoasă care auzise că Isus era la masă în casa fariseului. Ea a adus un vas de alabastru plin cu ulei parfumat foarte scump. 38Stând în spate, la picioarele lui Isus, plângea și Îi stropea picioarele cu lacrimile ei; apoi I le ștergea cu părul capului, le săruta și le ungea cu (acel) ulei parfumat. 39Când a văzut ce se întâmpla, fariseul care Îl invitase (pe Isus), s-a gândit: „Dacă Acest Om ar fi un (adevărat) profet, ar ști că femeia care Îl atinge este o păcătoasă!” 40Isus a început să vorbească și a zis: „Simon, doresc să îți spun ceva.” El i-a răspuns: „Vorbește, Învățătorule!” 41„Doi oameni erau datori unui cămătar. Unul îi era dator cinci sute de dinari, iar celălalt îi datora cincizeci de dinari. 42Fiindcă niciunul dintre ei nu avea posibilitatea să își plătească datoria, i-a absolvit de ea, anulându-le-o. Doresc să îmi spui care dintre cei doi îl va iubi mai mult?” 43Simon I-a răspuns: „Consider că cel căruia i-a anulat datoria mai mare.” Isus i-a zis: „Ai judecat corect!” 44Apoi s-a întors către femeie și i-a zis lui Simon: „O vezi? Atunci când am intrat în casa ta, nu Mi-ai oferit apă să Îmi spăl picioarele; dar ea Mi le-a stropit cu lacrimi și Mi le-a șters cu părul ei. 45Tu nu M-ai salutat sărutându-Mă; dar de când a intrat, ea nu încetează să Îmi sărute picioarele. 46Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei, dar ea Mi-a uns picioarele cu ulei parfumat. 47Deci să știi că iubirea ei mare se explică prin faptul că multele păcate pe care le-a făcut, îi sunt (deja) iertate! Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin…” 48Apoi a zis femeii: „Păcatele tale sunt iertate!” 49Cei care stăteau cu El la masă, au început să gândească astfel: „Cine este Acesta să Își permită să ierte păcate?” 50Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a salvat. Poți pleca liniștită!”

Выбрано:

Luca 7: BVA

Выделить

Копировать