Luca 10

1Apoi Isus a selectat alți șaptezeci de discipoli și i-a trimis câte doi înaintea Lui, în toate orașele și în toate localitățile pe unde urma să treacă El. 2Acelora le-a zis: „Secerișul este mare, dar cei care lucrează în cadrul lui, sunt puțini! Deci rugați pe Stăpânul recoltelor să trimită mai mulți (oameni) pentru a I le aduna! 3Duceți-vă! Dar să știți că vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4Să nu luați cu voi nici pungă (cu bani), nici traistă și nici încălțăminte (de schimb). Pe drumul pe care veți merge, să nu întrețineți discuții cu nimeni. 5Când veți intra într-o casă, să spuneți mai întâi: «Pacea să fie cu această casă!». 6Iar dacă va exista acolo vreun reprezentant al păcii, ce ați urat voi, să i se întâmple. În caz contrar, pacea se va întoarce la voi. 7În casa unde veți fi serviți, să rămâneți să mâncați și să beți ce vi se va oferi; pentru că orice lucrător merită să fie (astfel) recompensat. Să nu vă schimbați locul de găzduire de la o casă la alta. 8În orice oraș unde veți fi primiți, să mâncați ce vi se va oferi. 9Să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo și să proclamați următorul mesaj: «Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!» 10Dar dacă nu veți fi primiți, să mergeți pe străzile acelui oraș și să ziceți: 11«Praful pe care îl scuturăm de pe picioarele noastre va fi o probă împotriva voastră. Oricum, Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!». 12Vă asigur că la Judecată, (chiar și) Sodoma va primi o pedeapsă mai mică decât acel oraș… 13Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Dacă ar fi fost făcute în Tir și în Sidon minunile care s-au întâmplat în voi, de mult timp s-ar fi pocăit stând (îmbrăcați) în sac și (presărați cu) cenușă. 14Așa se explică faptul că la Judecată, pedeapsa pentru Tir și pentru Sidon va fi mai mică decât pedeapsa voastră. 15Oare tu, Capernaum, (crezi că) vei fi înălțat până la cer? Nu! Vei fi coborât până în locuința morților. 16Cine vă ascultă, (de fapt,) pe Mine Mă ascultă; și cine vă desconsideră, față de Mine se comportă astfel; iar această desconsiderare la adresa Mea, este una îndreptată împotriva Celui care M-a trimis.” 17Cei șaptezeci (de discipoli) s-au întors plini de bucurie și I-au zis: „Doamne, când lucrăm în numele Tău, chiar și demonii ni se subordonează!” 18Isus le-a zis: „L-am văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger. 19V-am oferit autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată forța dușmanului. În aceste condiții, nimic rău nu vi se poate întâmpla. 20Totuși, să nu vă bucurați pentru că vi se subordonează demonii; ci bucuria voastră să fie motivată de faptul că numele voastre sunt scrise în cer.” 21În acele momente, Isus a experimentat prin Spiritul Sfânt (o mare) bucurie; și a zis: „Doamne, Tată al cerului și al pământului, Îți mulțumesc pentru că în timp ce ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și inteligenți, le-ai revelat «copiilor». Da, Tată, (Îți mulțumesc pentru că) așa ai considerat Tu că este cazul să procedezi!” 22„Tatăl Mi-a conferit autoritate peste toate lucrurile. Nimeni nu știe cine este Fiul, cu excepția Tatălui; și nimeni nu cunoaște pe Tatăl, cu excepția Fiului și a aceluia căruia Fiul vrea să i-L reveleze.” 23Apoi S-a întors spre discipoli, și le-a spus separat: „Este un privilegiu special pentru cei care văd lucrurile la care asistați voi! 24Să știți că mulți profeți și regi și-au dorit să fie contemporani cu lucrurile pe care le-ați văzut și pe care le-ați auzit; dar nu au avut această posibilitate.” 25Un învățător al legii (mozaice) a venit la Isus cu intenția să Îl testeze; și I-a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața eternă?” 26Isus i-a zis: „Ce scrie în lege? Ce citești acolo (în ea)?” 27El a răspuns: „«Să-L iubești pe Dumnezeul tău care se numește Iahve cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată energia ta și cu toată mintea ta.» și «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.»” 28Isus i-a zis: „Ai dat un răspuns corect. Procedează așa (cum scrie) și vei avea viața eternă.” 29Dar el, ca și când răspunsul nu ar fi fost satisfăcător, a întrebat pe Isus: „Și cine este aproapele meu?” 30Isus i-a vorbit din nou și a zis: „Un om cobora din Ierusalim la Ierihon. Pe drum, a fost atacat de niște tâlhari care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot ce avea, l-au bătut foarte rău și au plecat lăsându-l aproape mort. 31Din întâmplare, pe același drum venea un preot. Atunci când l-a văzut (pe cel jefuit), și-a continuat călătoria, trecând pe lângă el. 32Pe același traseu călătorea și un levit, care atunci când l-a văzut (pe cel căzut), a trecut mai departe pe lângă el. 33Dar un samaritean care era în călătorie, a venit, s-a oprit în locul unde era omul căzut; și când l-a văzut, i-a fost milă de el. 34Atunci i-a bandajat rănile și a turnat pe ele ulei și vin. Apoi l-a pus pe animalul lui și l-a dus la un han, unde l-a îngrijit. 35A doua zi, când urma să plece ca să își continue drumul, a dat hangiului doi dinari și i-a zis: «Îngrijește-l; și când voi reveni, îți voi restitui tot ce vei mai cheltui pentru el.». 36Care dintre cei trei a demonstrat că este aproapele celui atacat de tâlhari?” 37Învățătorul legii (mozaice) I-a răspuns: „Consider că cel căruia i-a fost milă de el.” Isus i-a zis: „Du-te și procedează și tu la fel!” 38În drumul pe care mergea împreună cu discipolii, Isus a trecut printr-un sat. Acolo era o femeie numită Marta, care L-a primit în casa ei. 39Avea și o soră care se numea Maria. Ea s-a așezat jos, la picioarele Lui și Îi asculta cuvintele. 40Marta, care era preocupată cu multe activități legate de servire(a musafirilor), a zis lui Isus: „Doamne, nu Te interesează că servesc singură? Spune-i surorii mele, Maria, să mă ajute!” 41Răspunzându-i, Isus i-a zis: „Marta, Marta, observ că tu te îngrijorezi și te agiți pentru multe lucruri; 42dar (în realitate) există un singur aspect care contează. Iar Maria a făcut alegerea bună; și astfel, ea și-a rezervat un drept care nu îi poate fi luat!”

Выбрано:

Luca 10: BVA

Выделить

Копировать