Bebeluș / Bebe iubit: un plan de 7 zile după pierderea sarcinii Mostră

Eram așezată pe toaleta rece, din porțelan — curgea sânge, stomacul se contracta. Nu era nevoie de un doctor care să-mi dea vestea rea; copilul meu nu mai era. Nu mai eram însărcinată. Nu mai avea rost să decorez camera bebelușului. Nu mai era cazul să-mi nasc copilul în noiembrie. 

Este greu când lumea noastră se oprește pur și simplu. Nimic nu are sens. Ceața te învăluie. Ne simțim jefuiți, zdrobiți și trădați de propriile noastre corpuri. 

S-ar putea să fi simțit sângele avortului spontan. S-ar putea să fi văzut imaginea bebelușului tău la ecograf. S-ar putea să fi auzit fraza devastatoare, „Nu se aud bătăi ale inimii”. Sau poate că te-a sunat asistenta și a spus că nivelul tău de HCG scade. Sau poate că ai suferit în chinuri cumplite durerea de la sarcina ectopică. Se poate să ți se fi rupt apa prea devreme. Copilul tău ar fi putut să fi apărut printr-o cezariană sau să fi simțit durerile travaliului și copilul tău să fi fost născut perfect format, dar a cărui respirație era tăcută. 

Viețile noastre s-au schimbat – pentru totdeauna. Cu toții avem reacții diferite, dar cei mai mulți dintre noi experimentăm șoc și confuzie.

Îmi pare atât de rău că te afli în acest coșmar în care furia, vinovăția, tristețea, singurătatea, dorința, anxietatea și depresia se învârt în jurul tău. Ca să nu mai vorbim că te-ai confruntat cu dureri fizice imense – ceva pentru care suntem total nepregătite. 

Ce să facem cu toată această durere? Trebuie noi să o dăm deoparte sau să o simțim pe deplin? 

Cercetările privind durerea sugerează că trebuie să îmbrățișăm aceste sentimente. Nu există nici o cale în jurul durerii. Nu există nicio cale de a evita durerea. Trebuie să trecem direct prin ea. Ești tristă. Vrei să te exprimi. Tânjești după copilul tău și vrei să găsești un motiv justificat pentru o astfel de pierdere. 

Draga mea, trebuie să luăm decizii zilnice pentru a trece peste durere. Acest lucru nu înseamnă că există un leac pentru durere, dar ne poate oferi un sentiment de ordine în emoțiile noastre și ne poate ajuta pe măsură ce ajungem într-un loc în care tristețea și pacea coexistă. Mama mea a născut primul copil la șapte luni. L-a născut adormit. Ea spune: „Durerea și vinovăția care îmi înjunghiau inima au dispărut eventual. În cele din urmă, vor fi înlocuite cu resemnarea în iubire și cunoașterea faptului că vă veți revedea în ceruri.” 

În acest moment, ești încă în acea etapă crudă a durerii. Credința înseamnă să avem încredere și în acele planuri pe care nu le dorim. Chiar dacă ne este teamă, trebuie să avem încredere în Dumnezeu că ne va călăuzi prin această vale în timp ce ne odihnim mintea în promisiunea dulce a raiului.