Însemnări veterotestamentareMostră

Întâlnirea cu Dumnezeu în Grădină: de la cădere la răscumpărare

Geneza 3:8 EDCR

„Când au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, omul și femeia lui s‑au ascuns de fața Lui printre pomii din grădină.”

Ioan 20:15 EDCR

„Femeie”, i‑a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I‑a zis: „Domnule, dacă L‑ai luat tu, spune‑mi unde L‑ai pus, și mă voi duce să‑L iau!”

Aceste două pasaje pot fi analizate sub lozinca Întâlnirea omului cu Dumnezeu, care se desfășoară într-un cadru specific, grădina. Această locație nu este întâmplătoare, ci poartă o conotație teologică profundă. Geneza 2:8 ne arată că omul a fost așezat de Dumnezeu în grădină, denotând autoritatea și statutul său în cadrul creației divine. Omul, „coroana creației”, este plasat în centru, fiind destinat să stăpânească asupra lucrărilor lui Dumnezeu. În mod similar, întâlnirea Mariei Magdalena cu Hristosul Înviat din Ioan 20:15 se petrece într-o grădină, un detaliu care subliniază simbolic restaurarea statutului omului în contextul noii creații inaugurate de Înviere.

Contrastul dintre cele două pasaje:

Momentul întâlnirii: În Geneza, întâlnirea dintre om și Dumnezeu are loc seara, în „adierea (răcoarea) zilei”, sugerând sfârșitul unei perioade și tranziția către întuneric (noaptea). În Ioan, întâlnirea are loc în zorii zilei (Ioan 20:1), simbolizând începutul unui nou ciclu, triumful luminii asupra întunericului. Teologic, acest contrast dintre seară și dimineață poate fi interpretat ca o trecere de la cădere la răscumpărare, de la moarte la viață.

Starea omului în prezența lui Dumnezeu: În Geneza, omul experimentează un sentiment de panică și vinovăție, ascunzându-se de Dumnezeu din cauza păcatului său (Geneza 3:10). În contrast, în Evanghelia după Ioan, întâlnirea cu Hristosul Înviat aduce bucurie și alinare, Maria Magdalena recunoscându-L pe Domnul și strigând „Rabuni!” (Ioan 20:16). Dacă prima întâlnire este caracterizată de rușine și separare, cea de-a doua este marcată de restaurare și apropiere.

Reacția omului: În Geneza, omul fuge de Dumnezeu, încercând să se ascundă, motivat de frica unei pedepse iminente. În Ioan, Maria Magdalena caută apropierea de Hristos, dorind să-L „țină” (Ioan 20:17), un simbol al dorinței de a nu pierde din nou prezența Sa.

Concluzie:

Prin Isus Hristos, Mijlocitorul dintre Dumnezeu și oameni (1 Timotei 2:5), întâlnirea inițială din grădină, denaturată de comiterea păcatului, este acum restaurată. Grădina devine din nou locul comuniunii dintre om și Dumnezeu, dar de această dată sub semnul răscumpărării și al noii creații inaugurate de Înviere. Astfel, Hristos face posibilă restaurarea relației profunde dintre om și Dumnezeu, eliminând separarea generată de păcat.

Rugăciune:

Doamne Dumnezeule, Îți mulțumim pentru harul Tău nemărginit, care ne cheamă din umbra păcatului în lumina răscumpărării. Întrucât prima noastră întâlnire cu Tine a fost marcată de rușine și separare, Îți mulțumim că, prin jertfa lui Hristos, ne-ai oferit o nouă întâlnire, plină de bucurie și restaurare. În zorii fiecărei zile, ne amintești de triumful vieții asupra morții, de lumina care biruie întunericul. Ajută-ne să nu fugim de Tine, ci să alergăm spre Tine cu credință și recunoștință, căutând mereu prezența Ta vindecătoare. Te lăudăm pentru că, prin Hristos, ne-ai redat accesul în grădina comuniunii cu Tine. Amin!

În fotografie: Giovanni di Paolo, Crearea și Izgonirea din Paradis (1445)