Limitele personale: primii pașiMostră

Dumnezeu și limitele

Conceptul de limite provine din însăși natura lui Dumnezeu. Dumnezeu se definește ca o ființă distinctă, separată și este responsabil pentru sine. El își definește și își asumă responsabilitatea pentru personalitatea sa spunându-ne ce gândește, simte, plănuiește, permite, nu permite, îi place și nu îi place.

De asemenea, el se definește ca fiind separat de creația sa și de noi. El se diferențiază de ceilalți. El ne spune cine este și cine nu este. De exemplu, El spune că este iubire și că nu este întuneric (1 Ioan 4:16; 1:6).

În plus, el are limite în cadrul Trinității. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt una, dar în același timp sunt persoane distincte cu propriile lor limite. Fiecare are propria personalitate și propriile responsabilități, precum și o legătură și o dragoste reciprocă (Ioan 17:24).

De asemenea, Dumnezeu limitează ceea ce va permite în spațiul Său. El înfruntă păcatul și permite consecințe pentru comportament. El își păzește casa și nu va permite ca lucruri rele să se întâmple acolo. El îi invită înăuntru pe oamenii care îl vor iubi și, în același timp, își lasă iubirea să curgă spre ei. „Porțile” limitelor sale se deschid și se închid în mod corespunzător.

În același mod în care ne-a dat „asemănarea” sa (Gen. 1:26), ne-a dat responsabilitatea personală în anumite limite. El vrea ca noi să „stăpânim” pământul și să fim administratori responsabili ai vieții pe care ne-a dat-o. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne dezvoltăm limite precum cele ale lui Dumnezeu.