Instalează aplicațiaMai mult decât un simplu tâmplarMostră
Poți ține un om bun doborât?
Duminică dimineața devreme, când încă era întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt și a constatat că piatra fusese rostogolită de la intrare. Ea a alergat și i-a găsit pe Simon Petru și pe celălalt ucenic, cel pe care Isus îl iubea. Ea a spus: „Au scos trupul Domnului din mormânt și nu știm unde L-au pus!”
Petru și celălalt ucenic au pornit spre mormânt. Amândoi alergau, dar celălalt ucenic l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt. S-a aplecat și s-a uitat înăuntru și a văzut învelitorile de in care se găseau acolo, dar nu a intrat. Apoi a sosit Simon Petru și a intrat. Și el a observat învelitorile de in care se aflau acolo, în timp ce pânza care acoperise capul lui Isus era împăturită și se afla la o parte de celelalte învelitori. Atunci ucenicul care ajunsese primul la mormânt a intrat și el, a văzut și a crezut; pentru că până atunci ei încă nu înțeleseseră Scripturile care spuneau că Isus trebuie să învieze din morți. (Ioan 20:1-9)
După ce Isus a fost condamnat la moarte, a fost dezbrăcat de haine și biciuit, conform obiceiului roman, înainte de crucificare. Având în vedere brutalitatea biciuirii, precum și crucificarea sa ulterioară, este sigur din punct de vedere istoric că Isus a fost mort. Chiar și membrii radicalului Seminar al lui Isus, care a fost popular în anii 1990, au acceptat moartea lui Isus. Acesta este motivul pentru care John Dominic Crossan a spus că moartea lui Isus prin crucificare „este la fel de sigură ca orice lucru istoric care poate exista vreodată.”*1
Apoi, în conformitate cu obiceiurile iudaice de înmormântare, trupul lui Isus a fost așezat într-un mormânt de stânci solide și o piatră extrem de mare, cântărind aproximativ două tone, a fost rostogolită cu ajutorul unor pârghii în fața intrării (vezi Matei 27:60).
O gardă romană formată din oameni strict disciplinați a fost amplasată pentru a supraveghea mormântul. Teama de pedeapsă în rândul acestor oameni „a produs o atenție impecabilă la datorie, în special în timpul gărzilor de noapte”.*2 Această gardă a aplicat pe mormânt sigiliul roman, o ștampilă a puterii și autorității romane.*3
Cu toate acestea, în ciuda pazei și a sigiliului, în a treia zi după crucificarea lui Hristos, mormântul era gol. Piatra masivă a fost mutată nu doar de la intrare, ci din întregul mormânt, arătând ca și cum ar fi fost ridicată și dusă de acolo.*4
Unii au avansat teoria că apostolii au furat trupul lui Isus, însă, după cum afirmă J. N. D. Anderson, „acest lucru ar fi total contrar cu tot ceea ce știm despre ei: învățătura lor etică, calitatea vieții lor, fermitatea lor în suferință și persecuție.”*5 Și dacă, așa cum susțin unii, ucenicii au mers doar la mormântul greșit . . sau dacă autoritățile au mutat trupul . . . sau chiar dacă aparițiile lui Isus după Înviere au fost doar halucinații, de ce cei care se opuneau lui Isus nu au descoperit pur și simplu trupul său, înăbușind astfel pentru totdeauna orice zvon al unei Învieri?
Arthur Michael Ramsey, fost arhiepiscop de Canterbury, scrie: „Cred în Înviere, în parte pentru că o serie de fapte sunt inexplicabile fără ea.”*6 Mormântul gol era „prea notoriu pentru a fi negat.”7 Teologul german Paul Althaus afirmă că revendicarea Învierii „nu ar fi putut fi menținută în Ierusalim pentru o singură zi, pentru o singură oră, dacă goliciunea mormântului nu ar fi fost stabilită ca un fapt pentru toți cei implicați.”*8
1. John Dominic Crossan, Jesus: A Revolutionary Biography (New York: HarperOne, 1995), 145.
2. George Currie, The Military Discipline of the Romans from the Founding of the City to the Close of the Republic. An abstract of a thesis published under the auspices of the Graduate Council of Indiana University, 1928, 41–43.
3. A. T. Robertson, Word Pictures in the New Testament (New York: R. R. Smith, 1931), 239.
4. Josh McDowell, Evidence That Demands a Verdict (San Bernardino, CA: Campus Crusade for Christ International, 1973), 231.
5. J. N. D. Anderson, Christianity: The Witness of History (London: Tyndale Press, 1969), 92.
6. Arthur Michael Ramsey, God, Christ and the World (London: SCM Press, 1969), 78–80.
7. James Hastings, ed., Dictionary of the Apostolic Church (New York: C. Scribner’s Sons, 1916): 2:340.
8. Paul Althaus, quoted in Wolfhart Pannenberg, Jesus—God and Man, trans. Lewis L. Wilkins and Duane A. Priebe (Philadelphia: Westminster Press, 1968), 100.
Duminică dimineața devreme, când încă era întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt și a constatat că piatra fusese rostogolită de la intrare. Ea a alergat și i-a găsit pe Simon Petru și pe celălalt ucenic, cel pe care Isus îl iubea. Ea a spus: „Au scos trupul Domnului din mormânt și nu știm unde L-au pus!”
Petru și celălalt ucenic au pornit spre mormânt. Amândoi alergau, dar celălalt ucenic l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt. S-a aplecat și s-a uitat înăuntru și a văzut învelitorile de in care se găseau acolo, dar nu a intrat. Apoi a sosit Simon Petru și a intrat. Și el a observat învelitorile de in care se aflau acolo, în timp ce pânza care acoperise capul lui Isus era împăturită și se afla la o parte de celelalte învelitori. Atunci ucenicul care ajunsese primul la mormânt a intrat și el, a văzut și a crezut; pentru că până atunci ei încă nu înțeleseseră Scripturile care spuneau că Isus trebuie să învieze din morți. (Ioan 20:1-9)
După ce Isus a fost condamnat la moarte, a fost dezbrăcat de haine și biciuit, conform obiceiului roman, înainte de crucificare. Având în vedere brutalitatea biciuirii, precum și crucificarea sa ulterioară, este sigur din punct de vedere istoric că Isus a fost mort. Chiar și membrii radicalului Seminar al lui Isus, care a fost popular în anii 1990, au acceptat moartea lui Isus. Acesta este motivul pentru care John Dominic Crossan a spus că moartea lui Isus prin crucificare „este la fel de sigură ca orice lucru istoric care poate exista vreodată.”*1
Apoi, în conformitate cu obiceiurile iudaice de înmormântare, trupul lui Isus a fost așezat într-un mormânt de stânci solide și o piatră extrem de mare, cântărind aproximativ două tone, a fost rostogolită cu ajutorul unor pârghii în fața intrării (vezi Matei 27:60).
O gardă romană formată din oameni strict disciplinați a fost amplasată pentru a supraveghea mormântul. Teama de pedeapsă în rândul acestor oameni „a produs o atenție impecabilă la datorie, în special în timpul gărzilor de noapte”.*2 Această gardă a aplicat pe mormânt sigiliul roman, o ștampilă a puterii și autorității romane.*3
Cu toate acestea, în ciuda pazei și a sigiliului, în a treia zi după crucificarea lui Hristos, mormântul era gol. Piatra masivă a fost mutată nu doar de la intrare, ci din întregul mormânt, arătând ca și cum ar fi fost ridicată și dusă de acolo.*4
Unii au avansat teoria că apostolii au furat trupul lui Isus, însă, după cum afirmă J. N. D. Anderson, „acest lucru ar fi total contrar cu tot ceea ce știm despre ei: învățătura lor etică, calitatea vieții lor, fermitatea lor în suferință și persecuție.”*5 Și dacă, așa cum susțin unii, ucenicii au mers doar la mormântul greșit . . sau dacă autoritățile au mutat trupul . . . sau chiar dacă aparițiile lui Isus după Înviere au fost doar halucinații, de ce cei care se opuneau lui Isus nu au descoperit pur și simplu trupul său, înăbușind astfel pentru totdeauna orice zvon al unei Învieri?
Arthur Michael Ramsey, fost arhiepiscop de Canterbury, scrie: „Cred în Înviere, în parte pentru că o serie de fapte sunt inexplicabile fără ea.”*6 Mormântul gol era „prea notoriu pentru a fi negat.”7 Teologul german Paul Althaus afirmă că revendicarea Învierii „nu ar fi putut fi menținută în Ierusalim pentru o singură zi, pentru o singură oră, dacă goliciunea mormântului nu ar fi fost stabilită ca un fapt pentru toți cei implicați.”*8
1. John Dominic Crossan, Jesus: A Revolutionary Biography (New York: HarperOne, 1995), 145.
2. George Currie, The Military Discipline of the Romans from the Founding of the City to the Close of the Republic. An abstract of a thesis published under the auspices of the Graduate Council of Indiana University, 1928, 41–43.
3. A. T. Robertson, Word Pictures in the New Testament (New York: R. R. Smith, 1931), 239.
4. Josh McDowell, Evidence That Demands a Verdict (San Bernardino, CA: Campus Crusade for Christ International, 1973), 231.
5. J. N. D. Anderson, Christianity: The Witness of History (London: Tyndale Press, 1969), 92.
6. Arthur Michael Ramsey, God, Christ and the World (London: SCM Press, 1969), 78–80.
7. James Hastings, ed., Dictionary of the Apostolic Church (New York: C. Scribner’s Sons, 1916): 2:340.
8. Paul Althaus, quoted in Wolfhart Pannenberg, Jesus—God and Man, trans. Lewis L. Wilkins and Duane A. Priebe (Philadelphia: Westminster Press, 1968), 100.
Scriptura
Despre acest plan
Este Isus cu adevărat Domnul care pretinde că este? În acest devoțional de două săptămâni, care te va pune pe gânduri, cu idei din cartea Mai mult decât un Tâmplar, vei citi argumente-cheie pentru credință din partea unui sceptic devenit credincios. Josh McDowell și-a propus să infirme pretențiile lui Isus Hristos. Dar dovezile pe care le-a găsit sugerau exact contrariul. Așa că analizează faptele. Experimentează iubirea lui Dumnezeu. Și apoi privește ce se întâmplă.
More
Dorim să le mulțumim lui Josh McDowell, Sean McDowell și Tyndale House Publishers pentru furnizarea de conținut adaptat din cartea More Than a Carpenter. Pentru mai multe informații, te rugăm să vizitezi: https://www.josh.org/
