Mai mult decât un simplu tâmplarMostră

Nu am mai auzit asta înainte?

„Nimic din creștinism nu este original” este una dintre cele mai frecvent utilizate replici ale multor critici din zilele noastre. În trecutul recent, mulți cercetători credeau că afirmațiile centrale ale creștinismului au fost plagiate din religiile misterioase greco-romane. Isus era considerat un alt zeu „care moare și învie” în tradiția lui Osiris, Mithras, Adonis și Dionysos. Deși această teorie a cunoscut o revenire surprinzătoare pe internet și în cărțile populare, ea se confruntă cu o respingere aproape universală din partea cercetătorilor contemporani. Iată de ce.

În timp ce paralelele dintre Isus și religiile misterioase pot părea izbitoare la suprafață, ele se prăbușesc la o analiză mai atentă. Osiris, de exemplu, este considerat de mulți ca fiind un zeu al Egiptului antic care moare și învie. Conform mitului, Osiris a fost ucis de Seth și resuscitat de Isis. Dar, în loc să se întoarcă în lume într-un trup înviat, Osiris a devenit rege al lumii subterane; cu greu o paralelă cu învierea istorică a lui Isus. Acesta este motivul pentru care Paul Rhodes Eddy și Greg Boyd, autorii cărții The Isus Legend, concluzionează că „diferențele dintre creștinism și religiile misterioase sunt mult mai profunde decât orice asemănări. Deși există cu siguranță termeni paraleli folosiți în creștinismul timpuriu și în religiile misterioase, există puține dovezi pentru concepte paralele."*1

Spre deosebire de Isus cel istoric, nu există nicio dovadă a fiabilității vreuneia dintre presupusele povești paralele din religiile misterioase. Isus din Nazaret a mâncat, a dormit, a făcut minuni, a murit și a revenit la viață. Aceste relatări sunt susținute de o înregistrare istorică fiabilă. În schimb, zeii morți și înviați ai religiilor misterioase erau mituri atemporale care se repetau anual, odată cu schimbarea anotimpurilor.

Cel mai recent tratat științific despre zeii care mor și învie a fost scris de T. N. D. Mettinger, profesor la Universitatea Lund. În The Riddle of Resurrection, Mettinger recunoaște existența miturilor zeilor muribunzi și înviați în lumea antică, ceea ce, recunoaște el, este o opinie minoritară. Cu toate acestea, concluzia sa pune cuiul în sicriul teoriei imitației:

"Din câte știu eu, nu există nicio dovadă la prima vedere că moartea și învierea lui Isus ar fi o construcție mitologică, bazată pe miturile și riturile zeilor muribunzi și înviați din lumea înconjurătoare. Deși studiată cu interes în contextul credinței iudaice în înviere, credința în moartea și învierea lui Isus își păstrează caracterul unic în istoria religiilor. Enigma persistă."*2

1. Paul Rhodes Eddy and Gregory A. Boyd, The Jesus Legend (Grand Rapids, MI: Baker Books, 2007), 142.
2. T. N. D. Mettinger, The Riddle of Resurrection: “Dying and Rising Gods” in the Ancient Near East (Stockholm: Almqvist and Wiksell, 2001), 221.