Marele Său sacrificiu, marea noastră misiuneMostră

Fragment: ...Și am stat acolo, de Hazel Hoskins
Era duminică noaptea. În timp ce stăteam în spatele acestui lăcaș de cult fără pretenții, m-am gândit la miile de creștini din toată lumea care în acel moment îngenuncheau la un altar de rugăciune: cei dragi din America, credincioșii din China, India, de pe insulele mărilor; și acești africani prețioși, fețele lor întunecate strălucind de lumină dintr-o sursă interioară. Mi-a venit în minte acest verset: „ÎMI VOI ZIDI BISERICA, iar porțile Locuinței Morților n-o vor birui...” (Matei 16:18)

Cu doar trei ani în urmă, acești oameni au fost persecutați precum primii creștinii. Pentru că și-au ars fetișurile, membri înfuriați ai societății secrete i-au bătut fără milă, le-au făcut tăieturi în cap și au turnat cărbuni aprinși pe rănile lor deschise. Un număr mare dintre ei au fost închiși timp de mai multe luni. În timp ce mă uitam la Moise, păstorul, care primise cea mai mare persecuție, m-am gândit la ceea ce ne spusese cu o zi înainte. El a spus că nu a simțit nicio durere, ci s-a gândit doar la prețul pe care L-a plătit Isus pentru iertarea păcatelor sale.