Omul de pe crucea din mijloc: un plan de citire de Paște de 7 zileMostră

DIN UMBRĂ

„Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. Acesta a venit la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus.” LUCA 23:50-52

Îngroparea lui Isus nu a fost nicidecum un final anticipat din două motive. Primul, răstignirea răufăcătorilor de obicei nu era sfârșitul umilirii acestora; rareori aveau parte de onoarea unei înmormântări corespunzătoare. Al doilea, eliberarea trupului neînsuflețit depindea exclusiv de o rudă sau prieten care trebuia să ceară permisiunea de a-l îngropa – dar cine mai era acolo ca să-L îngroape pe Isus? Ucenicii fugiseră, mulțimea se împrăștiase și femeile nu erau pregătite să facă o asemenea cerere.

În acest moment istoric, apare de nicăieri și în tăcere un individ care „era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor” (Ioan 19:38).

Până în acest punct, frica îl redusese la tăcere pe Iosif din Arimateea. Viața și învățătura lui Isus îl atrăseseră și aduseseră la credința mântuitoare dar credința lui era clandestină. Își vedea în taină de cele spirituale dar asta până în momentul în care crucea l-a dat în vileag. Și astfel, după ce a ezitat mult în umbră, Iosif „i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus”

Evanghelia ne relatează că Iosif a mânuit cu grijă trupul lui Isus după „ce L-a dat jos” de pe cruce și „L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.” (Luca 23:53). Ceva asemănător citim despre Nicodim „cel care, la început, se dusese la Isus noaptea, și a adus un amestec de aproape o sută de litre de smirnă și aloe.” (Ioan 19:39).

Apariția scurtă și singulară a lui Iosif de asemenea ne amintește în mod clar despre providența lui Dumnezeu care se manifestă în orice vreme și în orice loc. Dumnezeu l-a pregătit pe Iosif anume pentru acest moment. Iosif era temător și discret dar Dumnezeu l-a folosit pentru ceva bun – la fel cum ne folosește și pe noi. E posibil ca Iosif să fi ratat multe oportunități să-și susțină Regele; poate că stătuse în liniște de prea multe ori atunci când trebuia să fi vorbit deschis. Și totuși, acest om a fost acela pe care Dumnezeu l-a făcut disponibil în această zi pentru această misiune importantă. Și Iosif s-a ridicat la înălțimea situației, riscând totul – statutul, reputația și siguranța – pentru a-L onora pe Isus asigurându-I o înmormântare decentă.

Poate și tu te identifici cu Iosif: ai trăit ca un ucenic secret, având o credință pe care ți-a fost teamă să o mărturisești în cartierul tău sau la locul tău de muncă. Dacă este așa, cere-I azi Domnului Isus Cristos să-ți ierte frica și să te împuternicească, la fel ca pe Iosif, în lumina crucii, să ai o atitudine curajoasă pentru El, în dragostea lui Cristos. Poate ai ratat momente în trecut când ai avut ocazia să-ți susții Regele, dar Dumnezeu este mereu gata să-ți dea misiunea de a-L onora pe Fiul Său și trebuie să nu ratezi următoarea oportunitate.

• Cum mă cheamă Dumnezeu la a-mi schimba gândirea?
• Cum îmi schimbă Dumnezeu atitudinea inimii mele – ceea ce eu iubesc?
• La ce mă cheamă Dumnezeu să fac pe parcursul zilei de azi?