Omul de pe crucea din mijloc: un plan de citire de Paște de 7 zileMostră

ÎNTUNERIC TOTAL

„În a șasea oră a zilei, s-a făcut întuneric în toată țara. Acest întuneric a persistat până în a noua oră a zilei. În timp ce soarele s-a întunecat [...]” LUCA 23:44-45 (BVA 2018)

După răstignirea lui Isus, pe la miezul zilei, țara a fost cuprinsă de întuneric. Ce scenă tulburătoare trebuie să fi fost! Fără îndoială că dintr-o dată, oamenii s-au simțit mai vulnerabili sau chiar exasperați. Poate unii au fost martori la scena arestării lui Isus și și-au amintit că au fost avertizați: „acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului” (Luca 22:53). Dar cei mai mulți probabil își ziceau: Ce-o fi cu întunericul ăsta? De ce se întâmplă așa ceva?

Într-un anume sens, trebuie să fi știut răspunsul la întrebările lor. Moartea lui Isus a avut loc în timpul sărbătorii Paștelui în Ierusalim – o sărbătoare care avusese loc anual vreme de sute de ani. În acest timp, evreii își aminteau că ultima urgie trimisă de Dumnezeu peste Egipt, înaintea sosirii îngerului morții și înainte de moartea întâilor născuți ai egiptenilor, a fost întunericul peste toată țara. Își aminteau că după întuneric a venit moartea și că în acea zi doar cei protejați de sângele mielului de Paște s-au trezit dimineață cu întâii născuți vii și nevătămați în mijlocul lor. Iar acum, aici, într-o poveste a exodului și mai amplă, prefigurată de cel dintâi exod, întunericul a precedat moartea lui Cristos care a fost și este Mielul de Paște fără cusur.

Ca unul care a purtat păcatele noastre, Mielul fără cusur, fără pată, Isus a intrat în prezența neprihănitului Dumnezeu. Pe deasupra, El însuși s-a oferit ca jertfă de ispășire. Înainte de acest moment al istoriei, pentru a intra în locul sfânt al prezenței lui Dumnezeu în templul din Ierusalim, marele preot trebuia să aducă jertfă pentru propriul păcat iar apoi aducea jertfă pentru păcatele poporului. Dar Marele Preot a intrat în prezența cerească a Dumnezeului sfânt fără să aducă ceva. De ce? Pentru că El nu avea nevoie de jertfă, El Însuși fiind perfect, fără de păcat; și totuși El Însuși era jertfa. Isus a fost Mielul. El nu putea aduce altceva și nu trebuia să aducă altceva. Petru ne explică: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn” (1 Petru 2:24).

Și așa se face că întunericul judecății lui Dumnezeu nu a avut ultimul cuvânt. Deoarece Isus s-a făcut păcat pentru noi, îndurând toată urgia mâniei lui Dumnezeu, avem intrare în împărăția lui Dumnezeu, în „lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9). Nu există altceva în lumea aceasta care să demonstreze cât de reală este dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoși și cât de real este păcatul nostru pentru Dumnezeu.

În întuneric soarele se ascunde
Și gloria-i se-nchide
Când Cristos Atotputernicul Creator viața și-a dat
Pentru al omenirii păcat.[1]

• Cum mă cheamă Dumnezeu la a-mi schimba gândirea?
• Cum îmi schimbă Dumnezeu atitudinea inimii mele – ceea ce eu iubesc?
• La ce mă cheamă Dumnezeu să fac pe parcursul zilei de azi?

[1] Isaac Watts, “Alas, and Did My Savior Bleed” (1707).