Omul de pe crucea din mijloc: un plan de citire de Paște de 7 zileMostră

ȘI-A DAT SUFLAREA

„Isus a strigat cu glas tare și a zis: «Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!». Și zicând aceasta, Și-a dat suflarea.” LUCA 23:46 (ESV)

Simplitatea acestor cuvinte ne îndrumă la adevăruri prea profunde pentru lacrimile noastre.

Cu simțul său acut al observației, Luca ne oferă o „relatare sistematică” a răstignirii lui Isus – relatare despre care precizează la începutul Evangheliei sale că este rezultatul unei investigații minuțioase și a fost scrisă pentru ca cititorul să cunoască bine adevărul învățăturilor primite prin viu grai” (Luca 1:3-4). El nu caută să-și învăluie scrierea în patos, ci a scris-o pentru ca noi să înțelegem adevărul. Așa se face că ultima suflare a lui Isus ne este relatată printr-o propoziție simplă: „Și-a dat suflarea.”

Ceea ce vrea Luca este ca noi să insistăm pe faptul că Isus a avut control asupra ultimei Sale suflări. A ales să-Și încredințeze duhul în mâinile pline de dragoste ale Tatălui Său. Știa că Și-a isprăvit lucrarea. Păcatul a fost plătit, perdeaua s-a rupt și poporul Lui putea de acum să vină în prezența Tatălui pentru eternitate. Ținând cont și de ce a zis Isus înainte de răstignire, ultimele Sale cuvinte combat ideea că El a murit precum o victimă neajutorată copleșită de împrejurări nemiloase. El le spusese ucenicilor Săi cu luni de zile înainte că se suie la Ierusalim și că „Fiul Omului trebuie să sufere multe și [...] să fie omorât” (Luca 9:22). Ioan ne spune că El le explicase: „Eu Îmi dau viața ca s-o iau din nou. Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau și am autoritate s-o iau din nou” (Ioan 10:17-18).

Isus nu a mers la cruce neputincios ci de bunăvoie. În concordanță cu scopul Tatălui, El a ales momentul potrivit în care să-Și dea viața pentru oile Lui (Ioan 10:11). Așadar, vedem aici cum Însuși Creatorul vieții își dă ultima suflare de bunăvoie și ne reamintește de autoritatea Lui absolută, precum și de dragostea Lui inepuizabilă. „Și-a dat suflarea” pentru ca tu să poți respira aerul proaspăt, purificat care ți-a fost pus la dispoziție în momentul în care ai fost născut din nou. „Și-a dat suflarea” pentru ca într-o zi să te afli într-o creație restaurată și să respiri aer în plămâni care nu se degradează sau pier. Cel ce are suveranitate peste aerul pe care îl respiri Și-a dat în mod suveran suflarea. El este vrednic de toată lauda și adorarea din partea ta.

• Cum mă cheamă Dumnezeu la a-mi schimba gândirea?
• Cum îmi schimbă Dumnezeu atitudinea inimii mele – ceea ce eu iubesc?
• La ce mă cheamă Dumnezeu să fac pe parcursul zilei de azi?