Iertându-i pe cei care ne rănescMostră

Darul iertării

Mulți dintre noi trăim cu conflicte nerezolvate, o comunicare deficitară și „dispute” nesfârșite între noi și ceilalți. Dar există o mare speranță! Dumnezeu a conceput biserica, ca o adunare de credincioși care trăiesc în pace unii cu alții. În acest pasaj, credincioșii sunt instruiți să „fie buni... blânzi, iertători.” Porunca de a fi bun și blând este întărită prin porunca de a ierta. Iertarea este un dar pe care îl dăm celorlalți, un stil de viață bazat pe sacrificiu în care îi eliberăm pe ceilalți de răspunderea pentru ofensele lor față de noi. Din moment ce Dumnezeu și-a dat propriul Fiu pentru a ne acoperi toate păcatele, noi suntem capabili să-i iertăm pe ceilalți; Dumnezeu a plătit deja prețul. Noi accesăm darul lui Dumnezeu de sacrificiu în Hristos atunci când îi iertăm pe ceilalți.

Motivația pentru acest progres al dragostei nu se găsește în interiorul inimilor noastre. Motivația vine, mai degrabă, de la Dumnezeu și de la ceea ce a făcut ca să ne ierte în Hristos. O datorie trebuie plătită pentru că au fost făcute greșeli reale. Cu toate acestea, atunci când eliberăm răspunderea pentru greșelile făcute împotriva noastră, ne încredem în harul lui Dumnezeu pentru a plăti prețul. Acest lucru are un efect eliberator asupra vieților noastre. Ne face să ne bucurăm de libertate în Hristos și de înțelegere cu ceilalți. Imaginează-ți libertatea și bunăvoința pe care le-am experimenta dacă toate relațiile noastre ar fi caracterizate de o iertare deplină și gratuită. Părtășia noastră ca și credincioși este menținută și întărită prin relații amabile, blânde și iertătoare.