Te-ai întrebat vreodată de ce? Mostră

Încotro continuăm de aici încolo?

În cursul ultimelor zile am pus o serie de întrebări majore—întrebări care poate au generat chiar mai multe întrebări decât ai avut inițial. Dar această curiozitate nu este ceva de care să ne fie frică—este o parte esențială din a fi un ucenic al lui Isus și din a în a ne edifica credința.

Nu vom primi întotdeauna răspunsurile pe care ni le dorim, dar avem întotdeauna permisiunea de a întreba. De fapt, Isus ne-a învățat să avem credință ca și un copil.

La suprafață, unii ar putea interpreta asta ca fiind o credință oarbă. Dar dacă ai fost vreodată în preajma unui copil pentru o perioadă de timp, ști că aceștia pun o mulțime de întrebări. Dar de ce pun ei întrebări este adesea diferit de modul în care punem noi întrebări ca adulți.

Copiii nu întreabă pentru că sunt sceptici sau cinici. Sunt cu adevărat curioși. Ei au un sentiment înnăscut de uimire față de lumea din jurul lor și le place să exploreze și să învețe mai multe despre ea. Acesta este genul de credință pe care Isus ne cere s-o avem.

Dezvoltarea unei credințe copilărești înseamnă creșterea unei credințe care este alimentată de imaginație și nu se teme de investigație.

Deci, credința nu înseamnă a avea toate răspunsurile—altfel n-ar mai fi credință deloc. În schimb constă în a alege să ne încredem în Dumnezeu chair și atunci când nu înțelegem sau nu putem vedea imaginea de ansamblu.

Nici chiar ucenicii lui Isus nu au avut totul clarificat, dar ei au ales să-L urmeze oricum. În Luca 18, Isus tocmai a terminat de descris ce se va întâmpla cu El și iată cum reacționează ucenicii Săi: 

Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea. Luca 18:34 NTLR

Dar nivelul lor de înțelegere nu le-a influențat nivelul de supunere. Deși n-au priceput pe deplin planul, ei au avut încredere în Isus și L-au urmat oricum.

Chiar și atunci când Isus a explicat concepte cu adevărat complexe, ca de exemplu în Ioan 6—ceea ce a fîcut pe mulți să se îndepărteze de El—ucenicii Săi au rămas dedicați. Isus chiar îi întreabă dacă nu vor și ei să plece, dar Petru răspunde: 

… „Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”. Ioan 6:68-69 NTLR

Știm că Isus este calea, adevărul și viața. Nu există cale mai bună decât să-L urmăm pe El, așa că, chiar și atunci când nu înțelegem planul Său, putem avea încredere în cine este El.

Deci, la încheierea acestui plan, să ști un lucru: Dumnezeu este mai mare decât îndoielile tale. El îți salută întrebările. Și credința noastră nu implică doar creșterea în cunoaștere, ci și dezvoltarea atitudinii de uimire pe măsură ce alegem să-L urmăm pe Isus și ajungem să-L cunoaștem mai bine.

Roagă-te: Doamne, dă-mi credință copilărească în cine ești Tu. Alimentează-mi imaginația și simțul de investigație, fără să-mi fie frică să pun întrebări grele și să descopăr mai mult din cine ești. Am încredere în Tine și știu că în Tine există viață din belșug. Îți mulțumesc pentru cine ești Tu. În numele lui Isus, amin.

Provocare: Gândește-te la modalități prin care îți poți zidi credința copilărească și fascinația despre cine este Dumnezeu. Apoi, fă ceva în privința aceasta! 

Află mai multe despre îndoieli și întrebări pentru Dumnezeu în seria de mesaje însoțitoare ale pastorului Craig Groeschel, Te-ai întrebat vreodată de ce?