Luptă și triumf: Plan devoțional olimpicMostră

"Căutând în toate locurile greșite" David Boudia credea că descoperise secretul mulțumirii: dacă ar fi ajuns să facă parte din echipa națională de sărituri ]n apă a Statelor Unite și ar fi câștigat o medalie olimpică, atunci ar fi fost mulțumit.

Și-a focalizat întreaga viață pe practicarea săriturilor în apă. Tot ceea ce făcea era pentru îmbunătățirea săriturilor lui și pentru a-și împlini visul olimpic.

Avea un singur scop când a ajuns la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing: câștigarea unei medalii.

„Totul se rezuma la mine, la faima mea și la bani” își aduce aminte David. „Nu mă gândeam la nimic altceva decât la a avea o medalie.”

David s-a întors însă acasă fără nicio medalie, terminând competițiile la care a participat pe locurile cinci, respectiv zece. Participarea la Jocurile Olimpice ar fi trebuit să fie o experiență extraordinară, dar pentru David a fost devastatoare și nesatisfăcătoare.

După ce a intrat la facultate și-a continuat căutarea după satisfacție în diferite moduri. A început să meargă la petreceri și se vedea prin prisma părerii prietenilor săi.

„Felul în care trăiam ar fi dus la o distrugere completă” spune David.

Modul acesta de viață l-a determinat ca într-o seară să-și sune antrenorul. David își pierduse direcția în viață și știa că avea nevoie de ajutor.

Antrenorul său l-a invitat acasă la el, unde împreună cu soția lui i-au împărtășit povestea Evangheliei. I-au explicat că satisfacția și scopurile pot fi găsite numai într-o relație cu Isus. În acea seară David a luat hotărârea de a începe o relație cu Isus.

„Antrenorul meu a început să investească în mine” spune David. „ Dar nu în ceea ce făceam la piscină,ca şi săritor, ci în ce fel de bărbat eram în afara ei.”

Impactul pe care noua sa relație cu Isus și relația de mentorare cu antrenorul său l-au avut asupra sa a fost unul evident, în timp ce se apropiau Jocurile Olimpice din 2012. De data aceasta avea o cu totul altă mentalitate. Cum David găsise deja o satisfacție de durată în Hristos, orice succes sportiv ar fi fost o oportunitate de a se bucura de sportul său și de a aduce slavă lui Dumnezeu.

„Săriturile în apă erau doar un sport, nu identitatea mea. Nu asta era ceea ce mă definea” spune deținătorul unei medalii olimpice de aur. „Credința este ceea ce mă definește. Nu mai sar în apă pentru mine, ci pentru a aduce slavă lui Dumnezeu.”

Întrebări: Care sunt locurile în care cauți satisfacție? Cum ar putea să împlinească Dumnezeu nevoile tale?

Rugăciune: Doamne, știu că numai Tu mă poți satisface pe deplin. Te laud pentru că dragostea Ta statornică e mai bună decât viața.